18,995 matches
-
ferească de omul spîn, lucru cunoscut de toată lumea și neglijat de cel ce urmează să ajungă pe tronul împărăției - pe probele inițierii, obstacole succesive care sînt tot atîtea praguri ale maturizării, ale perceperii realității cu multe din valențele ei neplăcute. Regizorul perie meandrele poveștii, dimensiunea filosofică, renunță la multe din cuvintele ciudate, de neînțeles pentru cei mici, intraductibile fără să gonească, însă, personaje importante sau întîmplări semnificative. Formula acesta de scenariu păstrează și fabulosul, cultivă și spectaculosul, menținînd într-un echilibru
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
folosite la Alchimistul - lucrul acesta nu m-a deranjat pentru că în Viaceslav Vutcariov s-au topit împrumuturile și se conturează, ușor, un stil. Este esențial pentru el acest spectacol, dialogul lui cu Todea, mîna liberă pe care se simte că regizorul inventiv i-a lăsat-o întru creație. Prin elementul scenografic se accentuează fabulosul poveștii, lăsînd însă mereu spectatorilor iluzia tangibilă că Harap Alb poate fi oricine dintre noi. Iar muzica lui Nicu Alifantis, atît de variată și de modulată pe
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
-o întru creație. Prin elementul scenografic se accentuează fabulosul poveștii, lăsînd însă mereu spectatorilor iluzia tangibilă că Harap Alb poate fi oricine dintre noi. Iar muzica lui Nicu Alifantis, atît de variată și de modulată pe zonele pe care și regizorul, și scenograful au dorit, armonic, să le reliefeze este unul dintre însoțitorii minunați ai protagonistului. Și, de ce nu, ai spectatorilor. Nu cred că este cazul aici de școlărești evidențieri. Trupa de la Creangă este sudată, motivată, cu chef. Chiar dacă pe ici
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
îi cunosc nu a luat parte la circul respectiv. Nu e nici vina instituției care a organizat evenimentul, ci a celor care au participat oribil de activ. S-au pus întrebări de jumătate de pagină. S-au invocat nume de regizori și de pelicule, dar puteau să fie la fel de bine de flori, fete și băieți/muzică și cântăreți, vorba unui joc din copilărie. Un film-eveniment a fost sufocat de vorbele unor oameni care de fapt - rezulta din întrebări - nu vroiau să
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
copilărie. Un film-eveniment a fost sufocat de vorbele unor oameni care de fapt - rezulta din întrebări - nu vroiau să știe nimic despre el, ci doar să-și umfle mușchii erudiției. Care, și ea, tot în van era. Să trebuiască bietul regizor să explice de ce filmul său nu e o felie de realitate, la asemenea discuții care sfidau, permiteți-mi, cel mai comun simț comun, se ajunsese. Fraților, o dată pentru totdeauna, e de ajuns ca cineva, nu ochiul d-voastră, să selecteze
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
scris și Virginia Woolf despre asta. Măcar Cristi Puiu a spus multe lucruri relevante, de pildă despre cum a fost filmată pelicula, doar că le spunea de capul lui, nu pentru că cineva ar fi dorit să știe astfel de ,detalii". Regizorul merita un premiu să fi fost numai anduranța și răbdarea de care a dat dovadă în timpul acestei discuții în care una vorbim, și alta ne înțelegem. Înapoi la film, că el merită discutat. Suficient de mult cât să las baltă
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
au considerat că ,replicile sună adevărat". Nu, scenariul e prea bun să fie adevărat, le-aș replica. Mai ales în cazul doctorului de la tomograf, asupra căruia scenariștii Cristi Puiu și Răzvan Rădulescu par să-și fi revărsat toate darurile sarcasmului. Regizorul povestea că un critic argentinian, mare suporter al filmului, spunea că, în fiecare spital, doctorii se comportă ca niște șerifi, duelându-se cu asistenta de pe ambulanță (Luminița Gheorghiu). Medicul vrea să externeze pacientul cât mai repede, ea dorește să nu
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
în contextul acestor crochiuri, prestația thespiană se apropie de perfecțiune). Alt atribut: fără excese expresioniste, temperat către minimalist, drama e întotdeauna mai acută când personajele par nereceptive și insensibile la ea. Tot la capitolul mizanscenă merită adăugat zvonul neverificat că regizorul a folosit doar lumină naturală (adică cea existentă în locație) și faptul observat că decorurile sunt natural-sordide, nu urâțite artificial cu toată fauna de kitschuri disponibile. Acum e rândul ,detaliilor tehnice"cu care nimeni nu considera necesar să își bată
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
lumină naturală (adică cea existentă în locație) și faptul observat că decorurile sunt natural-sordide, nu urâțite artificial cu toată fauna de kitschuri disponibile. Acum e rândul ,detaliilor tehnice"cu care nimeni nu considera necesar să își bată capul la ICR. Regizorul a afirmat că e influențat de cinema-ul direct, practică documentară dezvoltată în S.U.A prin anii '60, ca alternativă la cea griersoniană. Diferența față de cinéma vérité este că acest stil e cel mai neobtruziv, camera trebuie să fie
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
veți recunoaște în film: camera e mișcată mereu, chiar dacă remarci asta doar pe la colțuri, cadrele sunt lungi, ajungând chiar pe la șapte minute, montajul e minimal, iar ordinea cronologică e respectată strict. Nu e o practică prea liberă, așa că, în era regizorilor ,clipangii", combinația de lungmetraj și cinema direct reprezintă un plus de inedit, dar și unul de risc - poți să irosești din tensiune din cauza cadrelor lungi sau să obosești spectatorul prin mișcarea neostoită și pe undeva destabilizantă a camerei. Tocmai prin
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
nu mai e doar o regulă în vânt, ci o necesitate, pentru ca spectatorul să aibă vreme să se acomodeze și să prindă ambele acțiuni. Mai mult, Cristi Puiu introduce o altă inovație prin omisiune: filmul nu are plan/contraplan (aici regizorul român e de acord cu Godard, care urăște și el această succesiune de cadre, banalizată la extrem de interviurile și talk-show-urile televizate). Într-un mod bizar, faptul că vorbitorii de la ICR nu au observat aceste lucruri denotă că sutura lor a
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
Godard, care urăște și el această succesiune de cadre, banalizată la extrem de interviurile și talk-show-urile televizate). Într-un mod bizar, faptul că vorbitorii de la ICR nu au observat aceste lucruri denotă că sutura lor a fost completă (un compliment pentru regizor), nereușind să diferențieze filmul de realitate. Mai denotă însă și o maladie din ce în mai puțin răspândită la criticii români, dar preponderentă printre spectatori: uitatul exclusiv la actori și scenariu, faptul că lumea cinematografiei e privită doar printr-o
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
Dacă nu cunoști perioada și actorii principali, ești pierdut de-a lungul scenelor în care Hitler și generalii săi își hotărăsc planurile de bătaie. Or, filmul se bazează pe tine să știi ce s-a petrecut ca să îl scutești pe regizor de elaborarea unor personaje coerente. Iar personajele sunt numeroase, nu glumă. Hm, mi-am șoptit atunci în barbă, începe să arate ca un film despre istoria Germaniei, făcut de și pentru germani. La sfârșit, îți defilează prin fața ochilor poze cu
O peliculă mai veselă decât alta by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11568_a_12893]
-
cinematograful cu inima îndoită. O altă peliculă voioasă până la Dumnezeu și înapoi e Mașinistul, un thriller curat, făcut pe vechea formulă a dedublării, scoasă din desuetudine cu ajutorul unei atmosfere create cu grijă și cu cap, suficientă cât să îi câștige regizorului Brad Anderson porecla de virtuoz al dezagreabilității. De la cromatică (albastru, gri-oțel, lumină filtrată mai tot timpul) până la decoruri urbane dezolante și interioare depersonalizate, care sunt contrapunctale față de personajele care le locuiesc. Atenție, indiciu de vizionare! Dacă există un personaj reconfortant
O peliculă mai veselă decât alta by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11568_a_12893]
-
personale. El reapropie eul biografic de eul auctorial, distanțându-se programatic de modernism. Se desparte, fără regrete, și de postmodernism, mizând pe valoarea supremă a Bibliei și conturând un proiect anti-Babel. Poetul ,în carne, hârtie și oase" este chiar el, regizor și deopotrivă actor, ferment luciferic și aluat divin. Binomul viață/ operă nu mai prezintă așadar vreo relevanță: cărțile lui Cristian Popescu - și acest antologic volum nu face excepție - sunt episoade nete ale existenței lui, fâșii de piele smulse și cercetate
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
sunt aici și nu m-a înghițit tsunami-ul... Până una-alta, misterul stării sale de sentimentalism acut, continuă. Poșta rubricii. Doamna ministru Mona Muscă, satul Hodoșa, județul Harghita. Nu vă mai lăsați timorată de întrebările lui Robert Turcescu: numele regizorului (Dan) Puric se citește, într-adevăr, așa cum se scrie, nu ,Purec", cum l-ați pronunțat dvs. la emisiunea ,%" din seara zilei de 22.06. Dar, având în vedere zootehnia puternic dezvoltată din județul Harghita, poate îi dăruiți un miel - se
Frunzăverde, cu crengi cu tot... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11573_a_12898]
-
Marta Petreu File de jurnal Miercuri, 8 iunie. Prima zi de grevă a ceferiștilor. Trenurile vor fi oprite în cea mai apropiată gară, la orele 7, pentru câteva ore. Va ajunge rapidul de București cu regizorul Andrei Șerban și cele două reprezentante ale Ecumest-ului, Oana Radu și Ștefania Ferchedău, până în gara Clujului? Mă traversează o neliniște ciudată, mocnită; pentru teatru, pentru actori, pentru studenți, chiar și pentru mine. Știu din lecturi ce gust amar i-a
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
lucreze cu toți cei 56 de studenți ai Facultății de Teatru din Cluj. Se merge pe încredere și li se explică la ce folosesc aceste work-shop-uri: la nimic concret: la pregătire; pregătire, un cuvânt care va reveni mereu în discursul regizorului. Li se împart scene din Visul unei nopți de vară de Shakespeare, nu mai mult de două pagini pentru un grup. Apoi vedem locațiile posibile pentru work-shop. În final, se hotărăște pentru scena mare a Teatrului și pentru scena mică
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
și de grup, un preambul în ușurința deschiderii spre partener, a propriei deschideri și a stăpânirii propriilor mijloace, și lucru pe fragmente din diferite piese. Primul text propus: Ivanov de A.P. Cehov. Așezați în cerc, actorii citesc cu voce tare, regizorul schimbând la anume intervale interpreții. Ce impresie le-a făcut piesa? îi întreabă Andrei Șerban. Cum e în raport cu celelalte piese mult mai jucate ale lui Cehov? Ion Vartic punctează: , Caracterele sunt aici mult mai aspre față de acelea din celelalte piese
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
vie, pe care am mai cunoscut-o o singură dată, dar altfel. De dimineața până seara clădirea freamătă. Pe coridoare, în cabine, se repetă. Studenți cu studenți, actori cu actori, actori cu studenți, și, uneori, și câte un viitor tânăr regizor. În sală, cu timiditate la început, apoi cu mai mult curaj, asistă la exerciții: profesori universitari de la Facultatea de Teatru, Litere sau Conservator, teatrologi, ziariști, oameni de cultură, toți interesați de ,fenomenul Șerban", chiar și elevi de la școlile de artă
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
Facultatea de Teatru, Litere sau Conservator, teatrologi, ziariști, oameni de cultură, toți interesați de ,fenomenul Șerban", chiar și elevi de la școlile de artă. Exercițiile păreau simple, se complicau treptat. Dar ce rigoare, ce atenție, concentrare și cunoaștere de sine pretindeau. Regizorul, Andrei Șerban ca un dirijor, în afara cercului, din diverse locuri, impunea ritmul, explica. Rareori intervenea din interior, exemplificând. Într-un exercițiu cu bastoanele (celebrele bastoane de bambus ale lui Brook, care la Cluj au devenit tuburi de plastic), cu care
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
elemente de costum, recuzită, machiaj, decor; actorii, cu economie de mijloace exterioare. Fiecare scenă era comentată de: privitori-participanți, apoi interpreții erau întrebați care le-a fost intenția. Urma analiza scenei, o extraordinară hermeneutică a textului, o provocare intelectuală prin care regizorul te trimitea la esența scenei, a piesei, a conflictului sau a personajului. Limpeziri ce trezeau noi și noi întrebări, meditații. În stil meyerholdian, două grupuri ale aceleiași scene din Visul unei nopți de vară au fost rugate de regizor să
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
care regizorul te trimitea la esența scenei, a piesei, a conflictului sau a personajului. Limpeziri ce trezeau noi și noi întrebări, meditații. În stil meyerholdian, două grupuri ale aceleiași scene din Visul unei nopți de vară au fost rugate de regizor să dea următoarea interpretare: primul grup spunea textul, în timp ce acesta era exemplificat prin gesturi de celălalt grup. De ce? Ca să se înțeleagă acțiunea scenei. ,Îngăduința de a da cuvânt actorului ar fi bine să nu i se acorde decât după realizarea
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
și studenți, împreună, își fac încălzirea, apoi exercițiile. Urmează scenele. Au loc și momente hilare: Melania Ursu - Ĺse e luată pe sus la propriu de firavul Peer - Ruslan Bârlea, pe finalul monologului. Sala reacționează. Scenă de scenă e analizată de regizor. Un început pentru a putea continua. La final, interpreți și public sunt invitați în sală. Andrei Șerban, singur, așezat pe un scaun în prosceniu - după câteva observații-concluzii asupra nevoii de a înțelege importanța pregătirii, pentru a fi deschis pentru momentul
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
mediul. Bineînțeles, Andrei Șerban nu se revendică nici de la psihologia analitică a lui Jung, nici de la teoriile teatrale colectiv-regresive pe care le sugerează Eliade în proza sa. Andrei Șerban se revendică de la Peter Brook și de la propria sa experiență de regizor și de profesor de artă teatrală. Dar ceea ce caută regizorul - un ,adevăr", spune el, al personajului și al spectacolului, o funcționare unitară și autentică atît a fiecărui actor în parte, cît și a trupei în întregul ei - este foarte asemănător
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]