1,222 matches
-
lor este aceea care confirmă și proclamă condiția lor supraumană. Dacă nu sunt nemuritori, precum zeii, eroii se disting de oameni prin faptul că ei continuă să acționeze și după moarte. Rămășițele eroilor sunt încărcate de redutabile puteri magico-religioase. Mormintele, relicvele lor, cenotafurile operează asupra celor vii timp de secole. Într-un anume sens, se poate spune că eroii se apropie de condiția divină grație morții lor; ei se bucură de o postexistență nelimitată, care nu este nici larvară, nici pur
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cîteva povești și un poem (de Petre Pascu) 334 Constantin Călin despre el și vioara sa, ba și o fotografie cu ea (din 1956), însă nu ținînd-o sub bărbie și cu arcușul gata de atac, demonstrativ, ci ca pe o relicvă, tremurător. Chiar dacă poetul a acreditat legenda de compozitor și interpret („fac muzică”, îi declara lui I. Valerian), n-o consider o explicație suficientă pentru muzicalitatea versurilor sale. N-am să pun niciodată aceasta pe seama faptului că și le potrivea și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
oficială a Administrației Clinton (președintele american Bill Clinton s-a opus, la sfârșitul anului 1995, proiectului de hotărâre privind un sistem de apărare care să implice proliferarea rachetelor defensive), în optica Pentagonului și a Congresului american, Tratatul ABM reprezenta o relicvă a Războiului Rece, în condițiile în care tehnologia rachetelor cu rază lungă de acțiune prolifera inclusiv în lumea a treia, iar amenințarea nu mai era generată de posibilitatea unui dezastru declanșat printr-o apăsare de buton, ci de șantajul intercontinental
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
este de mirare că în Walden invocă anticii pentru profunzimea lor, deși caută să cerceteze în același timp "prezentul infinit" al particularului fenomenal. "Nu este de mirare că Alexandru este însoțit de Iliada în expedițiile sale. Un cuvânt scris reprezintă relicvele alese cu cea mai mare grijă. Este mai intim cu noi și totodată mai universal decât orice altă operă de artă. Este opera de artă cea mai apropiată de viață însăși... Simbolul gândurilor unui om din Antichitate devine discursul omului
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
jelește morții. Activitatea babei este legată, printr-un scenariu magico-religios de vrăji, de alungarea spiritelor rele, de alungarea demonilor și a bolilor, dar și de moarte prin bocet și priveghi, despre care etnologii și folcloriștii spun că ar fi o relicvă a ritualului dacic de înmormântare . Așa, după cum se poate vedea, moșul nu este pur și simplu omul bătrân căruia îi datorăm respect, ci o întreagă instituție - oameni buni și bătrâni - , care a asigurat perpetuarea în timp a societății românești. În
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
gândului pios, ori numai duios. Bucurii și tristeți, frustrări ori victorii personale ce dau sens și echilibru unei existențe mereu expuse tuturor agresiunilor din afară, dar și complexelor dinlăuntru, - toate sunt convocate cu grija restauratorului pasionat de viața secretă a relicvelor ascunse sub țărâna călcată zilnic cu bocancii. Autorul descinde în trecut trăind cu intensitate prezentul, trimite în subtext la celebra sentență a lui Terentius („Homo sum et nihil humani me alienum puto” - Sunt om și socot că nimic din ce
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
gândului pios, ori numai duios. Bucurii și tristeți, frustrări ori victorii personale ce dau sens și echilibru unei existențe mereu expuse tuturor agresiunilor din afară, dar și complexelor dinlăuntru, - toate sunt convocate cu grija restauratorului pasionat de viața secretă a relicvelor ascunse sub țărâna călcată zilnic cu bocancii. Autorul descinde în trecut trăind cu intensitate prezentul, trimite în subtext la celebra sentență a lui Terentius („Homo sum et nihil humani me alienum puto” - Sunt om și socot că nimic din ce
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a fost o știre între altele; habar n-am de aventurile și distracțiile fiecăruia dintre componenți. La privirea inevitabil retrospectivă față de-o asemenea carieră, impresionează faptul că trioul a rămas unit, într-o vreme când alte trupe au ajuns relicvele propriilor statui. Dacă adăugăm influențele poetice de clasă (de la Whitman la T.S. Eliot, Robert Frost etc.Ă pe care Peart le asimilează în versuri, avem chiar imaginea unei formații-cult, cu care ne putem afișa în cercuri selecte... Dar asta asculta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
la Gherla, de pildă, când rugăm autoritățile penitenciare să ne deschidă vechea Zarcă - sau ceea ce a mai rămas din Zarcă (ea nu mai este folosită astăzi, întrucât condițiile sunt imunde; spațiul acesta este plasat într-o subterană, conservată totuși ca relicvă a vremurilor trecute) - comandantul ne spune întotdeauna: „Dar de ce vreți să mergeți acolo, întrucât Zarca nu mai este folosită?”. „Vreau să vadă cum arătau Gherla și Sighetul în realitate (îl lămuresc eu pe comandantul Gherlei), nu doar memorialul-muzeu pe care
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
roman. Musil a „pierdut“ de două ori mai mulți ani scriind o capodoperă. Neterminată. Și, poate, de neterminat într-o viață de om. Revenind la Asediul Vienei, voi spune că acest roman s-a construit pe ruinele, ca să nu spun relicvele, unui roman abandonat, parțial scris înainte de 1989, Trestia de var. După decembrie 1989 nu am mai scris nici un rând timp de patru ani, deși întrebările rămăseseră aceleași: „Ce?“ și „Cum?“. Greutatea însăși a cuvintelor și chiar rostul scrisului îmi păreau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
a stins din viață la vârsta de 81 de ani în sătucul Candes, lângă Chinon (care se numește astăzi Candes-Saint-Martin), nu departe de locul unde urma să vadă lumina zilei François Rabelais. Păstrat la Tours, veșmântul sfântului Martin a devenit relicva cea mai venerată din Franța. "Capa" a servit drept patronaj mistic dinastiei Capețienilor, iar cuvântul "capelă" (din lat. capella) desemna la origine locul unde era păstrată capa sfântului Martin. Odată cu moartea lui Martin a apărut și legenda: se spune că
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
nouă sărbătoare națională improvizată să se ridice precum un armăsar nărăvaș în muzica acordeoanelor și freamătul zurgălăilor. Acest sfânt plin de viață ignorat de calendarele oficiale, era mult mai venerat și mai cinstit decât cei trecuți în lumea de dincolo, relicve uitate în indiferența generală. Zile trecute în calendar, precum cea de 11 noiembrie, Ziua Armistițiului, și cea de 15 noiembrie, Ziua Sfântului Albert cel Mare, au ajuns să fie mai puțin importante decât ziua de 14 noiembrie, închinată acestui aducător
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
frust și agramat, care nu crește scorul PRM-ului nici dacă se dă peste cap în platou. Dar, vorba lui, omul e „subiectivist“, poate mă înșel eu. Mesajul său este unul paternalist, Mitică le rezolvă pe toate. Discursul lui conservă relicve comuniste de gândire și limbaj: Dragomir vorbește mult și amestecat despre oamenii care suferă, câmpul muncii, locuințe pentru toți, „medicamentația“ mai scumpă ca-n Anglia, la piață e crimă împotriva umanității, a văzut el o bătrână cumpărând trei căpșuni, iar
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
Geografic TV, ci la Monterey International Pop Festival - filmul, spectacolul, coloana sonoră. Edenul bucolic și crud al lui Steinbeck e, mai degrabă, în propria copilărie a fiecăruia dintre noi. Edenul visat și parțial împlinit de mișcarea flower-power a devenit azi relicvă muzeală, parte a unui San Francisco mitic. N-am avut curiozitatea să-l străbat cu piciorul, ca turist, nici nu mă împinge necesitatea să-mi găsesc de lucru prin zonă. Dacă n-a fost să fie atunci când cartierul era viu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
care contează. N-am idee cât material brut a existat și cât din film a fost regizat, dar ce a rămas pe ecran sunt momente revelatorii legate printr-un aer pașnic, vag dezolant (mi-ar fi plăcut chiar mai puține relicve ale comunismului de altădatăă, un aer care e mai degrabă al trecerii eroului de la o vârstă la alta. Prin extensie, Independența e și un film despre Sibiu, pentru că n-am văzut multe locuri în care timpul să treacă atât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
de pildă o mare sărăcie, sau că locuitorilor le lipsea spiritul de aventură; dar nu era vorba decât de o eroare a computerelor care aleg locațiile pentru fast-food-uri. O altă particularitate istorică a locului era faptul că marile sale vile, relicve ale altor vremuri, nu fuseseră reconstruite ca să servească drept aziluri pentru acea numeroasă populație a comatoșilor și muribunzilor ținuți excesiv în viață, fără nici un scrupul, cu ajutorul invențiilor medicale revoluționare.“) „Totul părea un paradis!“ Lemuel Sears e părăsit de noua și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
de pe urma primelor succese. Alții încă inventează pe vechile tipare, ba chiar își vând marfa într-un ambalaj perfect, străbătând lumea ca monumentele propriilor personalități. Generațiile ancorează în Caraibele tinereților, cu jucăriile și consumabilele păstrate prin debarale sau la vedere, până când relicvele recondiționate nuanțează decorul contemporan ca element de stil. Retro pot fi coafurile sau croiala hainelor, retro e și muzica rockabilly, de exemplu. Dar Metallica nu e deocamdată retro. Iar acum 10 ani nici atât. Poate nici n-o să fie. O piesă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
familie două limbi izolate din Africa Centrală (Tanzania): hadza (în LL: hatsa) și sandawe, care folosesc clicurile cu valoare fonologica. Adăugarea izolatelor hadza și sandawe la limbile khoisan este respinsă de majoritatea lingviștilor africaniști. Structural, aceste limbi sînt considerate niște relicve lingvistice, care păstrează trăsături ancestrale ale limbajului (poate chiar ale așa-numitei limbi-mamă unice), dispărute din alte limbi. Probabil că populațiile străvechi care vorbeau limbi khoisan ocupau în trecut o bună parte din Africa, dar au fost împinse către sud
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
pădure și nici bucuria pe care am simțit-o atunci când învățătorul meu ne anunța că vom face o drumeție. Aceste drumeții aveau anumite scopuri cu caracter educativ: colectarea de plante medicinale și pentru ierbare, diferite insecte pentru insectare, fragmente și relicve pentru muzeul de istorie și nu în ultimul rând, jocuri de orientare turistică. Unele dintre aceste drumeții au rămas ca plăcute amintiri ale copilăriei trecute. Menționăm în continuare câteva cadre care sau distins în organizarea unor plăcute și interesante drumeții
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
mitice chinezești. Buddha Amoghasiddhi stă pe un soclu ca un lotus, iar sub statuie sunt trei etaje cu trei Săli: Sala Universului, Sala de Merit și Sala Memoriei. În interior, cei care plătesc sau oferă donații, pot ajunge la o relicvă a lui Buddha Gautama. Există și un clopot inscripționat cu imagini ale lui Buddha, conceput inițial să sune de 108 ori pe zi, pentru eliberarea de 108 diferite tipuri de șicane umane. Statuia lui Buddha este formată prin asamblarea a
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
din surse diverse despre trecutul ei. Aici au început surprizele. Capela Sf. Francis Xavier, construită în 1928, situată pe coasta de sud a insulei Coloane, se găsește alături de monumentul de comemorare a victoriei asupra piraților din 1910. Aceasta biserică deține relicve creștine sacre din Asia, printre care un os din brațul Sf. Francisc Xavier (mort în 1552 în insula Sanchuan, aflată la 80 km de Macau), rămășițele a 26 de străini și preoți catolici japonezi (răstigniți în Nagasaki în 1597) și
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
să pună Ciprul sub controlul său, dar arhiepiscopul Arthemius a reușit să descopere mormântul sfântului Barabas. Pe pieptul sfântului se afla, într-o casetă, o copie a Evangheliei Sfântului Matei, scrisă de însuși Barnabas. Arthemius a dus la Constantinopol aceste relicve și le-a oferit Împăratului Zeno, care, impresionat, a confirmat independența Bisericii din Cipru, iar arhiepiscopului i-a asigurat perpetuarea a trei privilegii: purtarea sceptrului în locul bastonului pastoral; dreptul de a semna cu cerneală roșie; dreptul de a purta, în timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
după amintiri istorice sau după cine știe ce rămășițe feudale importante. Așa au devenit orașele mari moderne, importante și obiective mari chiar pe întreg globul, nu numai pe continent. Așa se construește peste tot în lume. La noi, orașele vechi sunt niște relicve ale trecutului, cu case boierești, construite de câteva sute de ani, peste care au trecut vremuri de restriște cu incendii produse când de otomani, când de tătari, dar și calamități naturale precum cutremure sau inundații. Multe din clădiri abia se
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
cunoștea pentru că lucra acolo, pe șantier. Acestea erau realizările pentru care unii urmași ai generațiilor demult apuse făceau scandal. Orașele și obiectivele care se construiesc acum, trebuie să corespundă standardelor și să reziste peste 100-200 de ani. Nu putem accepta relicvele trecutului, lăsate de înaintașii noștri, cartiere cu străduțe de 3 metri lățime, necesare birjelelor secolului 19, căsuțe cu grădini de câte 3000 m.p. cu câte 7 copăcei în jurul ei, chiar dacă au aparținut nu știu cărui cocon, moșier, baron sau grof, a cărui
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
dar cu un loc gol tăiat în ușă prin care puteai să te uiți înăuntru. Pe rafturi erau puse foarte multe cranii omenești, vechi de sute de ani probabil, iar noi, turiștii, ne uitam curioși și oarecum înfiorați la aceste relicve. Bineînțeles că drăcușorii din noi ne împingeau să le fotografiem, ceea ce am și făcut, ba mai mult, Costel a vrut să facă o poză în acel loc, așa că îl pot admira în poza de mai jos și cititorii acestei cărți
Meteora. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1050]