3,930 matches
-
într-o relație de complementaritate, ca două fețe ale aceleiași medalii, punând în lumină paralelismele existente între operele celor doi mari creatori și revelând astfel structurile romantice și dramatismul antitezei - perene dincolo de curentul romantic în literatură. Această perspectivă va nuanța remarca privitoare la Eminescu drept “ultimul romantic”, depășind astfel orizontul temporal prin integrarea lui Eminescu în spațiul valorilor literare universale și eterne. După ce va debuta în Statele Unite, turneul cu cele două spectacole va continua în Canada, după cum urmează: Vineri, 13 Iunie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93526_a_94818]
-
poate că încă ne-am fi zbătut cu toții să ieșim din mlaștina acelui feudalism bimilenar. Cred că Marx se referea în principal la furtul forței de muncă, observasem. Nu știu dacă ați auzit de Anatoli Ciubais al nostru, trecuse peste remarca mea Beliov, inițiatorul politicii de privatizare în Rusia, care obișnuiește să vorbească pe șleau de baronii tâlhari - expresia îi aparține -, afirmând că ingineriile lor financiare și economice de azi vor asigura locurile de muncă ale celor mulți mâine. Iar fiii
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
devenea noră. Urmase, apoi, un eseu despre atracția bunicului pentru poezie, în general, pentru poezia coșbuciană, în special. Mira sublinie faptul că nunta Marietei și-a lui Artemie fusese gândită de bunicul, s-ar fi zis, după Nunta Zamfirei. La remarca asta, se înșiră iar lanț de lacrimi de o parte și de-alta a obrajilor Marietei. Ca și-n poezie, mirii avuseseră mulți nuntași, mult popor/ Cu muzici multe-n fruntea lor. Cântaseră cu această ocazie lăutari craioveni și, mai
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
o surprindă pe vară-sa, care, credea ea, adormise. Văzând că nu așa stau lucrurile, fu dezamăgită, uitând să mai salute. Mira își zâmbi unui gând nerostit. Vară-sa îl observă și se folosi de el pentru a face o remarcă răutăcioasă. Credea, zise ea, că pe Mira o distra monologul, căci monolog se cheamă ceea ce face. Altfel, de ce ar fi atât de bine dispusă?! Întotdeauna i se păruse că vară-sa avea talent actoricesc! Și începu să râdă în falset
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
degetelor cu haina. Am Înțeles: Îmi vâra În buzunar bilețelul. Probabil că acolo, la trecerea dintre birou și coridor, era o zonă care ieșea din raza camerelor de supraveghere video. Cele câteva cuvinte erau: „Ferește-te de Zoran!” și, cu toate că remarca lui se voia glumeață atunci când, În Consiliu, mi-a Întrerupt expozeul, i-am tras o Înjurătură națională În gând. Băiatul merita o abureală de generalități prețioase și pseudosavante, În spiritul teoriilor de dată recentă ale americanului Keith Jenkins, drept pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu nebunia atâtor variante și variante ale variantelor... - Așa am și făcut. Ei, și? Se schimbă ceva? Te asigur că nu, crede-mă... Sigur că nu se schimba nimic, știam și eu asta. Din perspectiva rezultatului, cel puțin. Numai că remarca mea privind utilizarea calculatorului viza altă țintă. Vroiam să știu dacă Eveline Își păstrase capul pe umeri și acționase profesionist ori se lăsase copleșită de mirajul comorii, abandonându-se Într-o căutare irațională și dezlânată. Nu era cazul. Atunci, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
bine dispus, deși puțin cam mahmur, căci tocmai începuseră mesele din preajma idelor lui Marte. în curie îl întâlni întâi pe Cassius, căruia îi spuse: „Ce spui, dom’le, ce zi frumoasă!”. Cassius îl privise întunecat, ca și cum n-ar fi auzit remarca lui, și-i strecurase printre dinți: „Ți-ai adus, mă, furculița?”. „Da, răspunse mirat micul și rotofeiul senator. De ce?” „Ține-o s-o aibi pregătită!”, scrâșni Cassius și se depărta repede spre un grup de senatori ce veneau agale, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sau avioane de la firmele care fabrică și aceste mine. Să afirmați că suntem singurii vinovați de un „delict“ ce există în toată lumea mi se pare o minciună nedemnă de un adevărat ziarist. — Eu n-am spus că ați fi singurii - remarcă Hans Scholt, ce făcea eforturi supraomenești pentru a se calma. Ceea ce vreau să demonstrez e că a face risipă de atâta abundență așa cum faceți dumneavoastră, chiar în nasul celor care mor de foame sau au rămas mutilați din cauza acestor mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Între două vîrste, Într-un taior de vară de etamină ecru se plimbă prin fața fotografiilor care acoperă pereții. Se apropie, se distanțează, Își scoate ochelarii și-i șterge cu batista, se-ncruntă, zîmbește, din cînd În cînd face cîte o remarcă. Fotograful, așezat pe un taburet care dispare cu totul sub trupul masiv, descojește un măr cu mișcări atente ca și cînd ar desfășura un bandaj de pe deget; coaja gălbuie cade pe farfurie Într-o spirală perfectă. Pare plictisit. Mușcă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
alte motive împotrivă. îmi calculasem riscul, vorbind așa cu ea, însă voiam să o prind cu garda jos. Și a mers. Pentru prima oară părea de-a dreptul năucită. Am citit-o bine. Avea obrazul prea gros ca să o deranjeze remarcile la adresa ei. în schimb, am intrigat-o. —Ei bine, ia să auzim, a spus. S-a aplecat înspre mine, cu ochii strălucind, ca și cum i-aș fi spus un banc. Am ridicat mâna, cu degetele răsfirate, și le-am punctat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fără să o ai în preajmă pe Madame Fifi și sânii ei falși. De unde știi că erau falși? Se tot prostea cu ei, nu ai văzut? Tot dădea din ei. Și să nu mai zic că aveau o formă ciudată. Remarca asta mi-a amintit ce mi-a spus Tim. De unde o cunoști pe Baby? am întrebat curioasă. S-a holbat la mine. —Cine? —Madame Fifi. —A, ea? A venit la mine și fiind foarte beată mi-a spus că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
galerie că ești cel mai înalt din jur care îi poate admira cerceii. Dar atunci purta niște cercei mici pe care nimeni nu-i putea observa. La petrecere a purtat candelabrele alea imense. Cred că atunci ți-a făcut Baby remarca. Pun pariu că ai fost nervos când ai văzut-o la vernisaj. A venit la tine și te-a salutat, nu-i așa? Așa că ai șters-o cât de repede ai putut - nu ai vrut să fii în preajma mea, odată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
servea puștiul era atât de dură în bunătatea și adevărul pe care le conținea, încât Mircea își dori să fi murit în clipa când își băgase din greșeală cuțitul în braț. Vroia să fie mort, nicicând născut, deja îngropat, iar remarcile celorlalți copiii îi înroșiră obrazul de rușine instantaneu, așa rănit cum era. - Ai dreptate, Elefterie... șopti el din rărunchi, țintuind cerul. - Eu mă joc, domnule Cârpenișteanu! strigă copilul deznădăjduit, crezând că marele scriitor va muri, lucru pe care nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
prima oară, a unui document ce dovedea existența unui complot general Împotriva creștinismului, a țarului și a orînduirii existente. El, Însă, nu va dezvălui originea documentului misterios - pe baza căruia va face rechizitoriul -, ci se va mulțumi doar cu o remarcă aruncată În treacăt, că era vorba de un text scris „undeva În Franța“. Traducătorul anonim Îi dăduse titlul Conspirația sau Unde se află rădăcinile prăbușirii societății europene. Krușevan va depune la cenzura țaristă versiunea lărgită a Conspirației care, un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și m-am angajat la redacția revistei Der Stern din Moscova. Așa Încît să ne putem vedea zilnic. Trăiam În preajma lui, ca să nu zic la umbra lui. (Poezia „Soarele de sub abajurul roz“ fiind replica ironică a lui Mendel Osipovici la remarca mea. Iar, vai, nu „obsesia sîngelui menstrual“!) Vă este cunoscut, domnule, că În acea perioadă M.O. era deja căsătorit și că avea o fiică (sau, cum spune Nina Roth-Swanson, „Își Încoronase fantasmele juvenile În personajul femeii-mamă!“). Dar, oricît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
preparare a cașului și urdei. Dacă ar fi trăit acum, îndeplinea condițiile impuse de Uniunea Europeană referitoare la igienă și curățenie. Acest Iacobeanu, prieten al tatălui meu, era un om de toată isprava, cuminte, bun observator al oamenilor și situațiilor, făcând remarci demne de a fi inute minte. Folosescă acest prilej pentru a aminti vorbele de duh spuse de acest ran inteligent, în septembrie 1940, când Ion Antonescu i-a adusă la putere pe legionari. El, Iacobeanu, era în Bacău cu tatăl
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
română, matematică oral: română,matematică, limba rusă Clasa: a VII -a scris: română, matematică, limba rusă oral: română, matematică, limba rusă, istoria R.P.R., Constituție, fizică. Directorul Gh. Vraciu, rememorând vremurile în care a funcționat la școala Lunca, a făcut o remarcă omagială pentru cadrele didactice cu care a lucrat: „Cadrele școlii Lunca n-au purtat nume sonore. Ele au biruit greutățile prin dragostea pentru poporul însetat de cultură, prima armă cu care se putea cuceri mai binele și a învinge răul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
istorice, întotdeauna s-a întâmplat ca unii să profite, în timp ce alții pierd și ce-au avut și, cu toate că și cei mai mari și cei mici, știu că așa se întâmplă, nu iau nicio măsură de îndreptat lucrurile. Auzim foarte desă remarca unor semeni de-ai noștri că dacă Ceaușescu dădea de mâncare și acum era la conducere. Așa cum am mai spus, lumea uită repede suferințele îndurate: frigul, foamea, lipsurile de tot felul, umilințele , cozile interminabile la benzină (cota de 20 litri
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
plăti băuturile și plecă. Stroeve își trase scaunul mai aproape de masă: — Presupun că acum putem sta de vorbă, zise el. Ochii lui Strickland se opriră asupra lui cu o expresie malițioasă. Am fost absolut sigur că e în căutarea unei remarce răutăcioase, dar neputând găsi nici una se văzu redus silit să tacă. — Am adus cu mine un prieten de demult care voia să te vadă, repeta Stroeve radiind de fericire. Strickland mă privi uimit aproape un minut, fără ca eu să scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a mașinăriei. Dar dacă privești prin interior, lamele rotitoare Îți Împiedică vederea. N-are sens, repetă el scuturând iar din cap. - Numai dacă nu cumva scopul său e altul decât acela de a ne invita să observăm părțile În mișcare, remarcă priorul. Alberto se aplecă peste masă, cu capul În mâini. - Al-Jazari Înnebunise. Poate că scopul mașinăriei e doar celebrarea propriei sale măiestrii. Un monument Închinat mândriei oarbe. - Un joc minunat, dar lipsit de scop. Și pentru asta să fi murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că-și va uda mănușile. Și el o cunoștea bine pe micuță, dar sub degetele lui nu mai este o copilă moartă, e doar un cadavru. Îi atinge buzele, ridică pleoapele, dezvelește gâtul lui Belle de jour, și atunci toată lumea remarcă urmele vineții care alcătuiesc parcă un fel de colier. — Strangulare! dă verdictul. Nu trebuia să fi ieșit de pe băncile facultății ca să-ți dai seama de asta, dar în sfârșit, în dimineața aceea geroasă, atât de aproape de trupul micuț, cuvântul ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Eu nu puteam s-o ajut în nici un fel. Asistam la efortul lor de a-i distruge încrederea, și în vreme ce Josăphine recunoștea cu inocență că luase câteva înghițituri de băutură pentru a se-ncălzi, Mierck și Matziev o executară cu remarci usturătoare. Când încetară s-o mai bruscheze, ea lăsă capul în pământ, suspină lung și își privi mâinile umflate de frig și de muncă. Îmbătrânise cu douăzeci de ani în zece minute. A urmat un moment de repliere, ca după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe fetiță: afară era un ger de crăpau pietrele, iar când respirai ți se părea că vei îngheța pe loc. Dar micuța nici nu voise s-audă. „Nu mi-e frig, nășică, mi-e bine cu scufia dumitale pe cap!“. Remarca o flatase pe bătrână, fiindcă scufia cu pricina, galbenă ca aurul și pe care o observai de departe, ea i-o făcuse, din catifea și cu căptușeală din blană de iepure, dăruindu-i-o când împlinise șapte ani. Belle de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
scânteietor. La ultima lăsare de cortină a slobozit un suspin atât de prelungit, că spectatorii din rândul din față s-au răsucit, l-au privit lung și au declarat, destul de tare ca să fie auziți: — Ce remarcabil de bine arată băiatul! Remarca l-a determinat să-și ia gândul de la piesă și să se Întrebe dacă populația orașului New York Îl găsea cu adevărat chipeș. Paskert și Amory mergeau În tăcere spre hotelul lor. Paskert a rupt primul tăcerea. Vocea lui nesigură, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sfeșnice Înalte și draperii imprimate. Lui Amory Îi plăcea Tom, fiindcă era deștept și cultivat, lipsit de efeminare sau de afectare. De fapt, Amory era acela care se dădea mai mult În spectacol și Încerca, trudnic, să extragă din orice remarcă o maximă, care, dacă te mulțumești cu dictoanele simple, e mult mai ușor de făurit decât nenumărate alte lucruri. 12 Univee era amuzată. Kerry citea Dorian Gray și-l juca pe lordul Henry, urmărindu-l pe Amory prin casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]