1,450 matches
-
De fapt, persoana întrebată ar trebui să spună: «Visez în fiecare noapte - la fel ca toată lumea -, dar nu îmi amintesc niciodată ce visez.” Nu visul este excepțional (dimpotrivă, el constituie o activitate regulată și constantă), ci posibilitatea de a-l rememora. Știind că ne petrecem o treime din viață dormind și că visele ocupă 20% din timpul somnului, este ușor să stabilim în ce măsură activitatea onirică prezintă importanță pentru existența noastră. Ca urmare, a fi interesați de vise nu este o fantezie
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
celei a stării emoționale în care se găsesc. De exemplu, este logic să simți o mare tristețe la moartea unei persoane apropiate. Să ne imaginăm că, mai târziu, sunteți confruntați cu o tristețe similară. Ca urmare, veți avea tendința să rememorați decesul. Lucrările pe care le-am prezentat se completează și certifică faptul că emoția este utilă pentru memorarea unei informații și a unui context. Cortex cingular anterior Amigdală Hipocamp Zone corticale activate în timpul somnului paradoxal în legătură cu circuitul emoțiilor Regăsim două
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
E, în același timp, un abil autor de scene umoristice, cu dialoguri vii, cu un ascuțit simț al observației și o anume înțelepciune bătrânească. Sunt calități pe care și le-a pus în evidență în Amintiri din copilărie (1909), unde rememorează întâmplările prin care a trecut între 1859 și 1873. El învie cu putere de evocare o atmosferă apropiată de aceea în care a trăit și I. Creangă. Scenele epice, întrerupte de informații bogate, au consistență, atât datorită fineții observațiilor, cât
BORGOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285818_a_287147]
-
intersectându-le poveștile într-un mod, nu total verosimil după legile vieții, dar posibil după cele ale ficțiunii. Cartea este convingătoare în primul rând prin atmosferă și atrage prin amestecul de căldură și umor. În Drum bun, Simina! (1987), eroul-narator rememorează dragostea pentru Simina, acum iremediabil pierdută. Naratorul scrie o carte despre controversata personalitate a lui Seneca și, fără să-și dea seama, ficțiunea pe care o construiește capătă întâietate în fața propriei sale povești de dragoste. Roma secolului întâi este mai
BALACI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
și compasiune. Câteva chipuri de țărani - Achim Filăru și mai cu seamă Mon - completează imaginea obștei. Acești oameni trecuți prin tot felul de întâmplări, dintre care unele iau proporții homerice, ca în cazul povestirilor din războiul cu „franțogul”, la „Măilat”, rememorează vremurile de odinioară, fruste, necorupte, și formulează critici de bun-simț la adresa agitației sterpe a oamenilor mai noi. B. este și un memorialist cu aplomb, ce se sprijină pe amintirea intactă a momentelor evocate, adesea și pe documente, ca în însemnările
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
fină care străbate, de altfel, cartea, începând chiar de la titlu. Protagoniștii își poartă numele reale, iar portretele desenate sunt mai elocvente decât orice comentarii. Aceeași atmosferă de autenticitate se simte și în Destăinuiri anti-literare. Din nou, titlul este concludent. B. rememorează evenimente și prezențe importante din viața sa. Studiile în țară și în străinătate, expozițiile, cu satisfacțiile și insatisfacțiile lor, membrii familiei, personalitățile din cultură care au influențat-o în carieră și, mai ales, ambiția de a răzbate, de a se
BALACESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285559_a_286888]
-
niște stropi, fuseseră aruncați În găurile negre ale urechilor fetei. Că tot suntem la ora de engleză, Îngăduiți-mi să citez o poezie. Frumusețe bălțată a lui Gerard Manley Hopkins, care Începe așa: „Slăvit fie Domnul pentru lucrurile pestrițe“. Când rememorez reacția mea imediată la vederea acelei fete roșcate, ea pare să izvorască din aprecierea frumuseții naturale. Mă refer la plăcerea pe care o simte inima atunci când se uită la frunzele ruginii sau la scoarța de palimpsest a platanilor din Provence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Birmania cu un avion particular: Mary Ellen Brookhyser Feingold Fong, doamna Dorothea Fletcher și iubitul ei ajutor de șerif, Gustav Larsen; și Saskia Hawley de la Golden Gate - Câini Salvatori, o fostă iubită a lui Harry. În avion, Saskia Hawley Își rememoră trecutul cu Harry Bailley. Încă mai simțea afecțiune pentru el. Ce simțea el pentru ea? Ca toate fostele lui iubite, era mignonă, slabă și, cum formulase Harry la un moment dat, „exigentă emoțional“. Un alt cuvânt pe care Harry Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe care ea Îl disprețuia, Întrucât sugera o persoană inferioară lui. — Nu-mi mai spune că sunt drăguță, Îi ceruse ea În mod repetat. Dar așa ești, draga mea, Îi răspundea Harry. Și nu văd ce e rău În asta. Rememorând, Saskia Își dădu seama că Harry avea calitățile lui. Era fidel, În primul rând, ca un câine. La celelalte femei se uita, dar nu le atingea, iar din punctul ăsta de vedere nu o trădase niciodată, nu ca ultimul tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ezitare. Măcar încercați! Indiferent ce vă neliniștește, vă rog să poftiți. Chiar dacă nu sunteți grav afectat. În legătură cu orice durere, ar fi bine să vă sfătuiți măcar o dată cu un specialist. — Care sunt simptomele care ar trebui să alarmeze? Primul indiciu: frica. Rememorați momentul atacului? Aveți insomnii, coșmaruri? Nu vă mai puteți concentra și memoria vă joacă feste? Ați devenit mai supărăcios, mai irascibil? Aveți dureri de cap, amețeli, vă simțiți epuizat... Simptomele pot fi nenumărate. Dacă aveți impresia că ceva nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Pentru că au fost doar câteva, să fie oare mâna destinului? Cred că i-a venit foarte greu să vorbească despre ziua aceea cu un străin. Probabil că am făcut-o să-și amintescă lucruri pe care nu dorea să le rememoreze. Sper ca acest interviu să o ajute să pună capăt acelei perioade din viața ei și să o ajute să privescă înainte cu optimism. „Înainte de 20 martie am fost răcită și, timp de zece zile, am avut febră 390, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
invariabilul Sandu, descrie propriile trăiri, căci el este totodată romancierul care scrie. Introspecția este pasiunea lui Sandu, iar Holban nu face decât să-l lase să se cufunde în labirintul stărilor sale. În O moarte care nu dovedește nimic Sandu rememorează fragmente ale relației sale cu Irina, încercînd să citească în ele gestul pe care, în absența sa, femeia l-a făcut. Irina l-a părăsit și moare apoi într-un mod ambiguu. În Ioana Sandu este gelosul obsedat de trecutul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
egală măsură de text ca și cea a unei lecturi care caută să întîlnească staticul. Și în această ipostază a romanului lui Holban, Sandu încearcă să înțeleagă faptele și chipul Irinei, bineînțeles așa cum apar date în conștiința sa atunci când le rememorează. Însă evenimentul își păstrează puterea și autonomia chiar și în această situație: căci nu este cuprins în rememorări univoce, închis în comentarii în genul celor proustiene. Nu este posedat prin atribuirea unei semnificații certe, nu este un semn pentru un
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
place și de Crab, dar tu ești mai frumos... decât Crabul... - Hm... (Ăăă...) Dar mie îmi place de Mihaela-Cosânzeana!...] Faza asta (1) am pierdut-o, nu sunt sigur de ea, și atunci îl rog pe Dragoș și pe mami să rememorăm ce am spus fiecare (2): (2) - Unde să mergem acum? întreabă Dragoș, în șoaptă. Mergeți toți 4 pe o insulă, ca prieteni într-o tabără. Nu e o idee bună? - Bine, hai să mergem! (Ia Păpușica, Broasca, Crabul și îi
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
contractul Winthrop și începu să-l citească. Douăzeci de minute mai târziu îl izbi gândul că își petrecuse majoritatea timpului încercând să-și amintească doar ceea ce făcuse în luna mai 1968. În acea lună ajunsese prima navă pe lună. Craig rememoră titlurile din ziare, așa cum le văzuse atunci. Și nu exista nici o îndoială, le văzuse. Ele îi stăruiau în minte, mari și negre. Putea să considere luna mai, prima sa lună în Nesbitt Company - potrivit ștatelor de plată - ca parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
au fost scrise în vara anului 1911 într-o primă formă, asupra lor autorul nerevenind ulterior. De aici și impresia de lucru nefinisat. Lectura lor lasă un gol în suflet, G. Ibrăileanu își retrăiește copilăria lipsită de bucuriile elementare vârstei, rememorează vicisitudinile existenței, descrie primele prietenii, lecturile și iubirile, toate platonice, subconștienta nevoie de compensare a lipsei afecțiunii materne. Scrise în jurul vârstei de cincizeci de ani și date la iveală inițial în revistele Însemnări literare și Viața românească, cugetările din volumul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ambassades roumaines (de Moscou, Budapest, Belgrad et Ulan Bator). Inspirându-mă dintr-o înțeleaptă cugetare, potrivit căreia timpul dobândește consistență numai dacă este însoțit de fapte, la care într-o formă sau alta te-ai aflat, m-am gândit să rememorez, în radiografia de față, unele secvențe ale politicii externe a României, desfășurate în cei peste 20 de ani, cât m-am aflat în serviciul său, în Centrala M.A.E. și la patru ambasade (de la Moscova, Budapesta, Belgrad și Ulan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
dori ca acea minune să se împlinească și ca un demon să-i călăuzească mâna în timpul luptei cu Skorpius. Se îndoia că va fi în stare să-l învingă pe campionul lui Vitellius, și îndoiala aceea îl neliniștea. Încercă să rememoreze mișcările lui Skorpius, pe care le studiase de nenumărate ori. „Trebuie să-l înving“, se gândi furios. Privi în sus, spre Marcus. — Când termină? — Acum intră lusiarii, cetățenii care aruncă sulița, trag cu arcul... Valerius se uită exasperat spre arenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trezit buimac, ușor speriat din somn. Tocurile ușilor scârțâiau, din bucătărie se auzeau clinchet de pahare și zgomotul unor linguri lovite. Am adormit târziu, nu din temere, ci din cauza somnului stricat. M-am gândit doar - cu ușoară intenție de a rememora - la cutremurul din ’77. Vorbeam la telefon cu Ea când a început. Spaima copleșitoare că a venit sfârșitul Lumii în acel moment. Și, simultan cu frica, mai puternică decât groaza clipei, bucuria că mi-e dat să mor cu Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și o vozglașenie și, de-acum, hotărârea era luată. Mi se arătase calea, profesore, nu știu dacă înțelegi. Nu știam ce să înțeleg. Îl priveam cum, înflăcărat, cu privirea dusă, de parcă mai vedea și acum lumina aceea de care amintise, rememora neobișnuita întâmplare. — Chiar a doua zi m-am dus la protoierie, apoi mai sus, la părintele vicar, am luat-o ierarhic, până la Prea-sfințitul, și până la urmă m-au dezlegat de harul preoției. Nu gratis, bun înțeles. Am contribuit și io
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Vă căutați unul pe celălalt, Daniel. El voia să creadă că inocența ta are să-l salveze de el Însuși. Nu mai umbla după cărți, nu mai voia să le ardă și să-și distrugă urma lăsată În viață. Învăța să rememoreze lumea prin ochii tăi, să-l recupereze, În tine, pe copilul care fusese. În ziua cînd ai venit la mine acasă pentru prima oară, am simțit că te cunoșteam deja. M-am prefăcut suspicioasă ca să ascund teama pe care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să lase nici o urmă... Deși masterandul Își achitase obligația În natură, plătindu-le prestația În flori și frunze culese din propriile sale ramuri, răchitele se Înfățișară una câte una la geamul lui, amenințându-l că-l vor târî prin tribunale. Rememorând În minte toate aceste Întâmplări, Oliver se gândea la viitorul său. Nu-i era teamă nici de boala rușinoasă, nici de amenințările cu poliția sau procuratura, ci doar de posibilii săi descendenți. Consecințele păcatelor sale puteau fi mult mai grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
al lui Avery și bucură-te măcar de puținul timp pe care-l mai ai. Spunea toate lucrurile potrivite, dar Încordarea gurii ei făcea ca vorbele să pară forțate. Prietenul singur și, fără Îndoială, deloc drăguț, a Început imediat să rememoreze zilele nebune și zvăpăiate ale studenției sale la Michigan, În timp ce eu am dat gata la repezeală băuturile numărul doi și numărul trei. Una dintre prietenele Penelopei de la bancă, o fată pe care n-o cunoscusem pe când lucram acolo, dar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
respingerea. Probabil că undeva exista un mediu potrivit, dar munca În bancă și - hai să fim sinceri - organizarea de petreceri nu prea reușiseră să mă readucă pe drumul către altruism. Mi-am dat seama că Sammy mă privea intens În timp ce rememoram toate astea și am spus: —Norocos? A, nu erau pentru un prieten sau chestii de genul ăsta. Băieții nu erau prea Încântați de codițele și espadrilele pe care le aveam pe atunci. Erau doar, știi tu, scrisori către... Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Săptămâna de după Ziua Recunoștinței a fost crâncenă. Îngrijorarea părinților mei mă apăsa. Philip suna non-stop. Și, deși Îmi spuneam că n-am motive să-mi fac probleme, Încă nu aveam vești de la Sammy. Îmi petrecusem câteva zile retrăind visătoare Sărutul, rememorând felul În care Sammy mă trăsese din mașină și Întrebându-mă când o să ia În sfârșit legătura cu mine, dar chestia asta Începuse să-și piardă farmecul. Și, de parcă situația nu era suficient de neagră, Abby nu Încetase să scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]