2,146 matches
-
o sa renască. Mi-ai spus cu glas tăios ce mult ai suferit! Să cred...? eu știu că suferință doare... Ma-ntreb dacă vreodată, în treacăt, te-ai gândit Cum dorul meu însingurat, uitat de tine, moare. Mi-ai spus far' remușcare că o iubești pe EA! Te cred..și știu că o iubești de-un timp... Azi știu că vorba ta duruta, pe mine ma-ngheta Iar ei îi dăruia, furat și pe furiș, alt anotimp. Mi-ai spus că îmi
AZI ITI SPUN EU de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375757_a_377086]
-
firul: "dragostea ne cheamă: (...) de mâine, veți fi doar umili / cerșetori, / într-o armură de frunze, / într-un viciu / al clepsidrelor sparte." (Ce toamnă e-n lume, iubite). Chemarea este profetică: dincolo de iubire tot ce ne așteaptă e neantul. Desigur, remușcările mai sunt încă treze, dar dragostea, fie ea cât de târzie, merită să fie invocată: "Așteaptă-mă la capăt de-ntrebare / cum ramurile spre rodire / se grăbesc / să mă-nuntesc cu iarba din răzoare..." (Adună-mă dintre cuvinte). Și chiar dacă
AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379248_a_380577]
-
vreme-obișnuință și vine peste noi ca un puhoi. Am obosit de-atâta suferință, care nicicând n-a fost mai multă-n noi. STĂPÂNII RÂD Stăpânii râd de noi și nu le pasă, își fac palate, huzuresc din plin și-al remușcarii zbucium nu-i apasă. Stăpânii râd de noi și nu le pasă, duc fără grijă viața lor luxoasă, știind că somnul țării e deplin. Stăpânii râd de noi și nu le pasă, că-n jurul lor e numai plâns și
TRIOLETE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379279_a_380608]
-
07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului 1. Am dăruit, am așteptat.. Cu gândul alb, curat, am dăruit un zâmbet Acelora ce, poate fără voie, m-au ucis treptat. Cu gândul alb, curat, le-am dăruit un cântec Acelora ce, fără remușcare, viața mi-au furat. Cu inima arzanda,dar senina, am dăruit o floare Acelora ce-au pus piedici și m-au făcut să cad. Cu inima arzanda, dar senina, le-am dăruit iertare Acelora ce, far' să-mi știe rostul
AM DARUIT, AM ASTEPTAT... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379312_a_380641]
-
Ca un om matur este toamna! Gospodar, grijuliu, grav, mai rar zâmbitor, purtând cu resemnare bucuriile și tristețile lui! Mă uit acum în jur și observ că mai sunt frunze, iarbă, flori. Probabil că bruma, încercată de sentimentul milei sau remușcări, stă pe undeva pe gânduri! Privesc copacii și știu că ei simt ce va urma. Nu e resemnare în atitudinea lor, ci înțelegere, demnitate, respect! Mare parte din recuzita semnificativă a toamnei e mai mult în amintirile mele! Nuci, gutui
TOAMNA CA UN OM MATUR de MIRON IOAN în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378673_a_380002]
-
cailor care tropoteau Păreau tridimensionale la lumina lunii hilare, Ropotele lor încălzeau semicercuri stelare, În desișul acesta ecoul se pierdea în zare. Mă pierdusem în abisul Pădurii spânzuraților, Un semn al durerii, a umbrelor împământenite, A unor suflete chinuite de remușcări zdruncinate, De ce atâtea tristeți păzite și nemărturisite? A unor chipuri care cândva au fost zidite, apoi zădărnicite. Din vremurile acelea de goană azi se aud doar șoapte, Șoapte care urlă prin vântul tomnatic A capitanului care comandă încă o moarte
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
viață strânge, Mai pot să strig într-un acut solfegiu, Tu iartă-mă și smulge rădăcina Ce-a transformat trăirea-mi în cortegiu... Străluce iar în mine și ia-mi vina, Mireasmă de amurg și zare-aprinsă, Un dor fărâmițat de remușcare, Mă-ntrepătrund cu noaptea necuprinsă Și mă îmbrac cu cer și cu splendoare, Aud ceva...e glas și cânt de îngeri Și văd un Om, ce-ngândurat pășește, Poartă poveri prin văi de chin și plângeri, Dar nu se vaită
EPIGONUS de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377797_a_379126]
-
5] (cf. C. FORMICHI, Apologia del Buddhismo 2, A.F. Formiggini, Roma, 1925, p. 33.) Din păcate, observă gînditorul indian, în societate ajung să se pună în evidență oameni răi în genere, ca unii ce sînt fără rușine și fără remușcări, rămînînd în umbră oamenii modești, buni, adevărate valori sociale, întocmai cum paiul rămîne plută deasupra apei, pe cînd perla se ascunde în adîncul oceanului: Că oceanul în fund pune Perla, iar că paiul sus îl ține, E spre marea sa
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
-i trasezi cu exactitate, planul. Bucureștii reprezintă o confuzie stranie de căsuțe, dughene, case boierești care n-ar urîți deloc frumoasele cartiere ale Parisului. [...] În București nu sînt monumente. Este imposibil să numești astfel numeroasele biserici, pe care superstiția și remușcările, mai mult decît mila, le-au întemeiat în secolul trecut. Statui informe, fresce, picturi cu subiecte religioase sau profane se găsesc amestecate într-un fel foarte comic, oferind un model perfect de prost gust". Călătorul merge apoi la teatru: "Construcția
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a venit dintotdeauna comunismului cînd a fost vorba ca propaganda lui să producă diversiune, bătînd monedă falsă pe aceeași marotă: antifascism, antinazism, antihitlerism, etc. dar făcîndu-se că uită de propriile gulaguri, mult mai performante decît lagărele morții. Nici o umbră de remușcare nu pare să adie peste vizita aceasta, ca și cum, în propria țară, după ocupația din 1944, n-ar fi înflorit un halucinant holocaust roșu, în care a fost decimată elita politică și intelectuală a României. Și nu numai ea. E foarte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de la bar, sorbindu-l), el și regizorul. Ins moral, complicat, moale, cu problemă în familie, prin îndrăgostirea subită de o jună metisă. De altfel, masculul-vedetă îi și sugerează soluția: să-i zăpăcească el nevasta, ca regizorul să scape de chinuitoarele remușcări în amorul lui extraconjugal. La care acesta, perplex: "Cum să fac un asemenea tîrg!" Buuun. Și urmează scena, picanta scenă, în care naturile celor doi sînt net juxtapuse. Una din frumoasele de la bar, "înger albastru", se apropie de masa celor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la nivelul conștiinței individuale sau se materializează în reprobarea din partea altora, în blamul public. Cele mai puternice sancțiuni morale sunt cele care vin dinăuntrul conștiinței fiecărui individ. Cel care a încălcat o normă morală se pedepsește singur prin regret, căință, remușcare, stări ale conștiinței din care ia naștere dorința și hotărârea de a nu mai repeta aceleași greșeli și de a repara răul cauzat. Sancțiunile specifice încălcărilor normelor morale aplicate de colectivitate sunt blamul, ocara, disprețul, oprobriul public, stigmatizarea sau ostracizarea
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
solicită subiectului adoptarea unui anumit comportament 24. (Spre exemplu, "În caz de incendiu, spargeți geamul!") Ultimul element structural al normei este sancțiunea, adică urmările nerespectării normei. Așa cum am mai arătat, sancțiunea morală se situează la nivelul conștiinței individuale (regret, căință, remușcare) sau se materializează în reprobarea din partea altora, în blamul public. 2.2.2. Relația dintre trebuie și este (I) Există o tradiție în gândirea etică, inaugurată de filosofia morală kantiană și continuată de neokantieni, care conferă normelor un caracter autonom
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
de la normele morale pot produce diferite forme de reacție socială ostilă, de la expresii neprotocolare de dispreț la ruperea relațiilor sociale sau ostracism, dar invocarea insistentă a normei, apelurile la conștiință și căutarea de sprijin în sentimentul de vină și în remușcări sunt formele de presiune caracteristice moralei. Morala se sprijină pe aceste forme de presiune ca o consecință a faptului că normele și standardele morale sunt acceptate ca lucruri importante și care se doresc menținute 35. Alți autori 36 consideră specifice
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
ceea ce am decis în urma reflecției că ar trebui să facem. Reflecția nu are o putere irezistibilă asupra noastră, spune C. Korsgaard. Iar atunci când nu facem ceea ce am decis că avem motive să facem, ne pedepsim prin vină, regret, pocăință și remușcări. Pe scurt, putem spune că acțiunea recunoaște dreptul la guvernare al gândirii, iar gândirea, în schimb, încearcă să guverneze cât de bine poate. Deci structura reflexivă a conștiinței umane stabilește aici o relație, o relație pe care o avem cu
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
care strivește totul în trecere, fără ca împotriva lui să existe posibilitatea unei lupte"42. Împotriva convingerii generale că pedeapsa ar avea proprietatea de a trezi în vinovat sentimentul greșelii, fiind un "instrument" al acestei reacții psihice numită "conștiința încărcată" sau "remușcarea", filosoful german argumentează că "adevărata remușcare este extrem de rară, mai ales la răufăcători și criminali; închisorile, ocnele nu reprezintă locurile propice ecluziunii unui vierme care roade", iar pedeapsa "refulează, ascute sentimentele de aversiune, sporește forța de rezistență 43". O perioadă
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
împotriva lui să existe posibilitatea unei lupte"42. Împotriva convingerii generale că pedeapsa ar avea proprietatea de a trezi în vinovat sentimentul greșelii, fiind un "instrument" al acestei reacții psihice numită "conștiința încărcată" sau "remușcarea", filosoful german argumentează că "adevărata remușcare este extrem de rară, mai ales la răufăcători și criminali; închisorile, ocnele nu reprezintă locurile propice ecluziunii unui vierme care roade", iar pedeapsa "refulează, ascute sentimentele de aversiune, sporește forța de rezistență 43". O perioadă îndelungată de timp, răufăcătorii percepeau fapta
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
rezistență 43". O perioadă îndelungată de timp, răufăcătorii percepeau fapta lor rea ca fiind "un accident neprevăzut" și se supuneau pedepsei așa cum se supun oamenii unei maladii, unei calamități sau morții, fără revoltă, cu un fatalism curajos 44." Ei concepeau remușcarea într-un mod foarte apropiat de definiția pe care Spinoza o dă mustrării de cuget, morus conscientiae, adică ca o "tristețe născută din imaginea unui lucru trecut, de realizarea căruia ne-am îndoit"45. Potrivit lui Nietzsche, grecii antici s-au
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
De asemenea, acesta era considerat ca fiind și una din cauzele pentru care aceștia continuau să săvârșească infracțiuni. Potrivit noilor teorii însă, dacă se răspunde la actele infracționale prin manifestarea dezaprobării, indivizii sunt încurajați să-și recunoască greșelile, să aibă remușcări și să facă eforturi pentru a se abține pe viitor de la o asemenea conduită. Susținătorii acestor teorii consideră că pedeapsa văzută ca mijloc de reeducare nu cere din partea infractorului decât ca acesta să accepte consecințele faptelor sale. Diferența dintre cele
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
von Hirsch blamul public ține pe cineva responsabil de conduita lui și implică exprimarea mesajului că făptașul a vătămat pe cineva cu intenție și înfruntă dezaprobarea societății. Prin urmare, din partea făptuitorului se așteaptă ca acesta să-și exprime regretul și remușcările. De asemenea, blamul public exprimat prin legea penală are și rolul de a se asigura că alte persoane nu vor avea motive să săvârșească actele stabilite ca infracțiuni sau, altfel spus, blamul public poate avea un efect de prevenire 125
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
170, 174; la Hart, 170; noțiune, 165 realism, 14, 140, 144, 147, 151, 157 reeducare, 184, 186, 205, 211, 214, 215, 226, 227, 229, 237 relația dintre este și trebuie: la Cătineanu, 104, 122; la Hare, 105; la Searle, 105 remușcare, 101, 103, 172, 206 responsabilitate: la Aristotel, 165; la Schopenhauer, 167; morală, 109, 167, 171; morală și răspundere, 15; și răspundere, 169 retributivism: avantaje injuste, 204; blamul public, 206; ce este, 184; la Kant și Hegel, 15; și legea talionului
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
85 În jur se rostogoli marea, dînd naștere-unui Glob de apă, cumpănit prin sine10. Un Continent Amenințător acolo se ivi unde-n pustie, Enion, De propria-i Creație-ngrozită, privindu-și umbră cea țesuta, Ședea-ntr-o groaznică beție de Remușcare și de Pocăința. [El cu piciorul o-a respins pe Enion; sări înalt în Nori 90 În bucuria-i beata ajungînd într-o Dumbrava foarte-ndepărtată.] Există dintru Marea Veșnicie un blînd, plăcut popas Numit Beula, un dulce Univers Lunar
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Sanhedrin, Să uneltească împotriva Lumii lui Los și sfîșiata celor patru vînturi Pe Enitharmon să o dea, de-a viitorului nădejde părăsita. Tot viitorul Pare-nțesat de nimicire fără capăt care nicicînd nu va putea fi izgonita; Prezentul e-nghițit de disperată remușcare într-o turbare de nestins. 100 Uimit și îngrozit privit-a Urizen cum bătălia lua o-nfățișare Pe care nu o plănuise: hermafrodita Umbră, neagră și opaca; Soldații o-au numit Satan, dar era încă ne-ntocmit și vast. Hermafrodita deveni
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
schimbînd Vîrtejurile, Si punînd fiecare Centru-n loc greșit; lihnita pofta și dorința începură S-adune fructul arborelui Tainic, pînă ce Urizen, Șezînd în templu-i, furios, simți toropitoarea amorțire, El însuși încîlcit în propria să mreaja, în suferință, pofta, remușcare. 180 Enitharmon teșea înlăcrimata, cîntînd viersuri de Jale Și-ndurătoare mîngîiere în vreme ce-n suspin sufla nainte spectrele pe vînt Și trupuri le teșea, dîndu-le nume; fiii și fiicele-i iubite, Tocmindu-le pe fiice la războaiele-i de țesut, Los îi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Orc vorbi în taină. De Ceruri ea departe îl ascunse Cu pînză cea de în pe care-o numărase Enitharmon, Ea laolaltă-o strînse ca să iși mistuie Vesmintele de Desfrînata 605 Căindu-se amarnic; uneori osîndindu-se pe Șine, plină de remușcări, Iar alteori sărutîndu-și Vesmintele și Giuvaerele și-asupra lor plîngînd; Uneori întorcîndu-se la Sinagoga lui Satan plină de-Orgoliu, Iar alteori plîngînd naintea lui Orc, smerita, tremurînd. De-aceea Sinagoga lui Satan, unindu-se-mpotriva Tainei, 610 Satana dezbinată-mpotriva
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]