5,534 matches
-
n-o ia nimeni în seamă", zice Poetul. Mircea Ivănescu. Eram cum mă făcea Iordan să fiu. Mă trata ca pe-o Lolită ori ca pe-o pacoste; ca pe-un fruct zemos ori ca pe-un șlagăr obosit prin repetiție. Cînd afectuoasă, iubita-soft, cînd înțepenită cum înțepenește un sertar. Atîrnam de-un telefon ca Madona de Copilul Divin. El dirija fluxul și refluxul relației noastre. "Săptămîna asta poți să nu vii, sînt pri-ins. Am spectacole". Mă duceam, totuși. Încrîncenată de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mulți. La întors, am așteptat reluarea spectacolului, dar plouase și nu mai rămăsese nimic din ei și din petalele lor. Doar cîțiva, ici-colo. Mototoliți, zdrențuiți, scuturați. "Premiera-i totul, mi-ar fi răspuns Iordan, dacă m-aș fi plîns, nu repetițiile". Tristețea, la revenirea în Iași, era nerodnică, dar luam mersul de la capăt, săptămîna următoare, sperînd într-o foarte altă zi. Dacă apăs palmele pe pleoape, redevin tînăra femeie neliniștită, gata să împingă trenul, să ajungă mai repede. După fumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
el: "Grăbește-te. Cel mai tîrziu în noiembrie am să mor. Vino să ne luăm rămas bun. Dacă nu vii, n-o să mă visezi niciodată". Mai erau și telegramele: "Te aștept"; "Transcriu: te aștept"; "încă și încă te aștept". În repetiție, te aștept". "Și ultima, ca un big-bang genezic: "Mîine". Poți să fugi de trecut, nu să și scapi de el. Fără Iordan nu se poate, nu s-a putut și n-o să se poată. Am vrut să înaintez, dar mormîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de tine, să nu mai am de ce trăi pe lumea asta". În afară de muzică și de mine. Așadar, Iubitamuzica tot pe locul întîi era, dar mă iluzionam să-i fiu eu apa tămăduitoare. Atunci am reușit. Nu era decît o mică repetiție a bolii care l-a omorît: tușise cu sînge. Îl priveam cum dormea îndoit ca un semn de întrebare. Prețiozități, așa e, nu-i nevoie să mi-o șuiere vocea cealaltă, dar l-am auzit, luat de somn: " Fără tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Milucă dădea fuga să sune "mobilizarea -mî-generală", ca Mistrie să ceară ritm stacatto "la mî-lucrarea colectivă, cum ne-a indicat mî-Bucureștiul". Nimeni nu era scuzat de vreun miting, de vreun instructaj politic, de vreo defilare. îmi amintesc cum se desfășurau repetițiile pe stadion. Cum reluam uralele pînă cînd organul cu propaganda dădea semn că-i satisfăcut. De cîte ori aud (și se aude destul de des, oh, 'ostalgia!) acel "a fost mai bine pe timpul lui nea Nicu", expresie tîmpă a mentalului colectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
oricui și nu este repetabil; de aceea el rămâne un miracol. Pentru omul primitiv, miracolul telefonului, al televizorului, al fotografiei este mai incomprehensibil decât o vindecare survenită miraculos în urma unui act ritualic. Totuși, miracolul se diminuează sau se desacralizează prin repetiție, în timp. "Cascata Sagrada" Din curtea Casei de Dom Ignacio se deschide un drum de pământ roșu ce coboară la cascada sacră, unde nu poți merge decât cu permisiunea entităților. Adică trebuie să fii posesorul unui bilețel alb însemnat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
transpirația asamblării, șlefuirii, desăvârșirii lor în strigăt total cu destinul final de a fi încasat, însușit, apoi azvârlit într-o formă nouă, un extrasenzorial măsluit cu dimensiune nouă, Urletul gunoierilor. Urletul avea program bine determinat, i se pregătea traseul prin repetiții îndelungi, ca într-un text ce urma expus pe o scenă sau într-o peliculă dintr-un serial cu episoade infinite, dar din care nimic nu se repetă, episoade cu subiect în subiect, care nasc acțiune în acțiune, cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
iar politicienii o cosmetizează estetizând-o cu hainele decapotabile și o aruncă mulțimii ca pe o damă de consumație. Luați-o! Aceasta e PÂINEA! Urmează CIRCUL! Înaintăm spre MOARTE, acolo unde nimic nu se uită, se păstrează într-o infinită repetiție, încât un infinit ești copil, patru, adolescent, treizeci, matur și o secundă, bătrân. Repeți obsesiile vieții. Nici acolo timpul nu e un concept al Autorului. Prin extensie, un an e cât un mileniu, dar te trece pe scara sa rulantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
explozie solară. Și linia continuă de pe monitor trezi doctorul și asistentele din amorțeală, anunțând ceea ce așteptau de ceva vreme. Moartea definitivă a falsului Nilă Hagiu, pentru a se demonstra că cel adevărat a fost doar în amintire, în rest, o repetiție a unui Nilă Zadarnic. N u era nimic mai înspăimântător decât să vezi trenuri. Cum profesorii ne înșiruiseră pe noi, larvele clasei a X-a și pe alți câțiva microbi din clasele superioare, de-a lungul liniei ferate dintre gară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prezenți aici, inteligenți și care simt în mod vizibil o oarecare simpatie, ba chiar prietenie unii față de alții, nu au absolut nimic să-și spună. Ascultați-i. E inevitabil: după vârsta de douăzeci și cinci de ani, orice întâlnire umană este o repetiție. Cutare îți vorbește iar tu te gândești: „Ia te uită, e cazul 226 bis.” Ce plictiseală. Cum cunosc deja toate astea. Sunt aici în seara aceasta doar pentru că nu-mi vine să mă cert cu gazdele noastre. Sunt prietenii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
puțin. De când îmblânzisem teama pe care mi-o inspira, apreciam din ce în ce mai mult compania celui care nu mai era de-acum un necunoscut. Mă gândii iar la una din frazele invitatului din ajun: după douăzeci și cinci de ani, orice întâlnire este o repetiție. Nu era adevărat: mergeam pe treizeci și nouă de ani iar Olaf Sildur nu-mi amintea de nicio altă persoană. Întâia mea mișcare fusese să judec situația sa necuviincioasă. Întotdeauna greșești rămânând la un a priori. Aerul său uluit îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de foști răzeși, oameni care aveau principii sănătoase, se muncea mult și cu eficiență, oamenii nu aveau timp de politică. Va a Învățat bine, a fost cooptat În corul școlii și În trupa de teatru a Căminului cultural, participa la repetiții și serbări, se bucura de succesele trecătoare și, din când În când, era admis În echipele de volei ale profesorilor și edilităților satului, la Început ca „umplutură” iar după acumulări temeinice și progrese vizibile, ca „jucător util”. Victor a Încercat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
într-o bucată de cremene, când cărămida își resuscita memoria. Petru era piatră dintr-o zidire fără nume. Mucegaiul, ca o floare de nuntă în piept. Isaia dănțuiește, cresc muguri pe cruce! Cunoștea pe de rost toate cântările. Viața o repetiție continuă în câteva "Ceasuri Împărătești". Învierea, o promisiune amânată, legată nod de batistă. La 16 ani, viața pe orizontală era o curgere domoală. Petru era decorul. Cu ochii închiși, cu bărbia căzută, cu genunchi tociți, cu palmele încleștate, cu umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe ele; Mântuitorul, tot într-o vineri, a spălat picioarele ucenicilor, unul a călcat în lumină, ceilalți au știut regulile jocului. Când strivești cerul cu bocancii, nu o mai poți lua de la capăt. Așa a pățit Iuda, Matiaș a evitat repetițiile. Primul pas ezitare, cineva se face că-i întinde o mână, altcineva îi arata sensul în sfârșit; când nu se mai aștepta, a primit și coordonatele lui Dumnezeu. (Copăcel, puiule, copăcel! În arenă s-a făcut strigare și pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la stânga (mereu la stânga) motivează mersul cu spatele; la capătul drumului sens giratoriu, soarele se învârte în jurul sufletului atât cât să resusciteze câteva umbre. Prima la stânga încape, câte puțin, câte puțin, lașitatea omului singur. În rest, decoruri, multe decoruri. Numărătoarea, o repetiție fără sens; cercul se închide, cercul se deschide într-o ordine aleatorie; îngerul, absent, uneori uita să lege noduri sub cruce. Unu, doi, trei: anul trecut a fost secetă, anul acesta au rodit inimile, anul ce o să vină va umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
transsexual, ca dintr-un gîtlej de tulnic ars de băutură. Tocmai evocarea, În acest registru, a nenorocirii de pe Mureș din septembrie ’44 mi s-a părut indecentă. Celorlalți membri ai juriului, nicidecum. Nu aveau cum să se simtă jenați de repetiția aceea agasantă „La Oarba-n jos“, ca și cum recitatoarea ar fi arătat Înspre sine, exhibîndu-și propriile răni. „CÎtă sensibilitate, suspinase o doamnă. Ce soartă!“ Spectacolul se terminase, puțini mai rămăseseră afară de mine și de ei În sala neîncălzită, Între ceilalți jurizanți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
când vom ajunge acasă - i-a „dojenit” Lia. Unde-i Dragoș, să afle și el minunea? s-a Întrebat, cu un oftat prelung. ― Va afla când se va Întoarce din turneu, mami - a răspuns Despina. ― Are o viață zbuciumată... Mereu repetiții și turnee. Vine de pe un drum și pleacă pe altul... „Gurile rele” spun că ar fi „bagheta magică a Filarmonicii!” Acum, spunea el, este În curs de pregătire un turneu În străinătate - a reflectat Lia. ― Să-i ajute Cel de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu lăcomie multă zeamă de potroace. Cineva se lamenta de un acut deranj stomacal din cauza salatelor de fructe în combinație cu sorbeala. O doamnă și-a pierdut proteza dentară... În fața acelorași mese încărcate cu bunătăți, s-a săvârșit și ultima repetiție. Fraților! Se cuvine să ne exprimăm fără rezerve întreaga gratitudine față de minunatele noastre gazde! Totul, chiar absolut totul a fost la modul berechet! Vă așteptăm cu mare dragoste și la nunta noastră de platină... Și oricând aveți plăcere... Doi cireși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
retrași de la ore și puși la dispoziția vajatei în vederea pregătirii de profil: oferirea florilor în alergare ștrengărească, zâmbetul fericirii, reverența, salutul pioneresc și cântecul, cuvântul de bun venit, gestul demnității sovietice, toate trebuiau însușite până la perfecțiune, prin perseverență și prin repetiții la nesfârșit. Totodată, se știa că acești copii vor participa și la conferința de presă a trimisului american și, în consecință, se impunea pregătirea unui set de întrebări și o problematică pentru niște posibile discuții. De punerea în temă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
împilatori războinici și nesățioși. Cam așa au decurs pregătirile celor douăzeci și trei de elevi de la Școala Moscovită nr.412 preț de aproximativ zece zile, pentru ca toate momentele întâlnirii să se desfășoare ca la carte. S-au făcut și două repetiții la aeroport în prezența unui public format din elevii câtorva clase de la aceeași școală, așa că la ora H totul era pus la punct până la cele mai mici amănunte. Cu o zi înainte de eveniment, trei elevi dintre cei care au participat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
o cruce, de o întoarcere cu fața către altar, și de un iartă-mă, Doamne. Orice melodie era cântată mereu altfel, iar eu, în marea mea nedumerire, îmi schimonoseam fața, a mirare, în fel și chip. La un fel de repetiție finală, când am crezut că urechile îmi vor fi delectate ca în povești, negresele au masacrat din nou atât de mult linia melodică, încât, spontan, sensibilitatea mea muzicală de spectator a izbucnit într-un NUUUUUUUUUUUUUUUUUU prelung și profund, motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
m-a surprins și pe mine reacția pe care am avut-o. Era pentru prima oară când îngânam o melodie. Nu știam că am chemare către lumea aceasta a zgomotelor speciale. Din ziua aceea n-am mai fost primit la repetițiile corului și nici la slujbele în care negresele ofereau reprezentații. Mare pierdere n-a fost, căci am dat, în plină vară, peste cel mai faimos cor pe care l-am ascultat vreodată: al broaștelor din pârâiașul care curgea molcom pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
spatele. La început chiar am crezut că scosul limbii este o formulă specifică de salut în acest sat. Am și stat îndelung în fața oglinzii bunicii și am repetat acest inedit gest de politețe, pentru a-i conferi valențe mai afective. Repetițiile mele au atras atenția bunicii, care a și ascuns oglinda și i-a spus, tot șoșotind, bunicului, că dau semne de ușoară țicneală. Singura ființă din sat care nu scotea limba la mine era o codană blondă cu ochi verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în prima mașină. Strig, la unison cu negrul cel mare, blonda prietenă și cârlionțatul mic: "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!"... Zice blonda: "Perfect! Acum strigă, de unul singur, dar în franceză..." Nu știu ce să fac. Îmi împleticesc, totuși, limba, fac repetiție, sâsâind ca un șarpe, și încep, solo: ""Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!"... Cele două genii mapamondiste mă zăresc și îmi fac bezele... Nu uit de vioară. Reușesc, cu rol de bezele de răspuns, niște acorduri magice. Doamna e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
devine, în această reproducere și prin ea, actul propriu al celui care "înțelege". Bogăția infinită, pe de-o parte, a modelelor de cultură care i se propun astăzi oricărui om care are acces la ele face ca acest proces de repetiție să nu aibă sfârșit. Chiar și pentru cel care se limitează la un domeniu determinat, există întotdeauna ceva de învățat. Nu există nici un motiv de a părăsi Universitatea. Cu atât mai mult cu cât dobândirea cunoașterii nu este încă decât
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]