1,325 matches
-
capătul culoarului cabinelor, pe fotoliile mari de pluș purpuriu ros și prăfuit. De aici se vede mai bine afară. Fereastra cît tot peretele e ca un ecran, un ecran gol, străbătut de zăpadă. Dincolo de fulgii apoși care cad pieziș, cu repeziciune, strălucește strada pustie, În lumina de mercur a becurilor stradale. La ora asta nu mai e program la televizor. RÎd. Vinul scoate din ei amintiri legate de teatru, de turnee, se pare că nu se plictisesc. La 11 noaptea, cineva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ani. Evenimentele din orașul nostru În după-amiaza răcoroasă de primăvară, o pasăre cânta în grădina Belmont. Cerul era pe jumătate senin și luminos, pe jumătate plumburiu, încărcat. La un moment dat apăruse un curcubeu intens colorat, dar se topise cu repeziciune. În salon ardea un foc vesel, de butuci. În picioare, lângă cămin, stătea Alexandra McCaffrey, născută Stillowen. Iar lângă ușă stătea bătrâna ei servitoare, Ruby Doyle. Ruby tocmai îi pusese lui Alex o întrebare, legată de o pensie. Îi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
permeabil farmecului preoțesc decât Stella. În orice caz, îi surâdea ideea unui George până la urmă deznădăjduit și înfrânt, dominat de părintele Bernard. — Dar ce crezi că s-a întâmplat? continuă preotul să o sondeze. — A fost un accident, fără îndoială. Repeziciunea cu care lumea, inclusiv Gabriel, era gata să creadă lucruri rele despre George era remarcabilă. De fapt, Gabriel gândea că George făcuse totul deliberat și era fascinată de ideea că intenționase să-și ucidă soția. O singură dată, și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în care o tratase, ca pe un simplu instrument, menținuse distanța dintre ei, o distanță care era totodată și o legătură. Apoi George s-a îndrăgostit de ea. Să se fi îndrăgostit însă cu adevărat? George rescria istoria cu atâta repeziciune, încât e greu să-ți amintești ce s-a întâmplat în realitate. Cert este, însă, că Diane era îndrăgostită de el. George deveni extrem de posesiv. O înștiința că pe viitor va trebui să renunțe la toți clienții. O mută din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prin suferința confuză, prin lacrimile ei, prin strigătul „Vulpițo, oh, vulpițo...!“, prin dorința dureroasă ca ea și Pearl să rămână pe vecie în acea țară a lui „Niciodată - niciodată“1, a copilăriei ținute în loc, pe care timpul o mătura cu repeziciune, împingând-o spre vâltoarea schimbării absolute. Va veni vremea când Hattie va roși la amintirea dulcilor cuvinte naive pe care le rostise în această seară. Îi va arăta lui Pearl cât de mult se schimbase, va fi nevoită s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scoase un strigăt de surpriză și milă. Acum vedea clar botișorul ținut cu disperare în sus, ochii înspăimântați, labele care abia mai mișcau. O clipă mai târziu, câinele dispăru, ridicat cu forță pe coama unui talaz. George îl urmă cu repeziciune, încordându-și disperat ochii ca să poată desluși micuța creatură neajutorată. Dar privirea îi fu distrasă de imensitatea cerului, de imensitatea oceanului din jur, brăzdat de munți și de văi mișcătoare, scuipând trâmbe de spumă. Îl zări din nou pe Zet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu te osteni să-mi răspunzi la această scrisoare dar primește-o și gândește-te la ea, poart-o în minte. Voi comunica din nou cu dumneata. Întodeauna, realmente pe vecie, al dumitale devotat discipol, George McC. George scrise scrisoarea cu repeziciune, într-o stare de exaltare, de parcă ar fi fost inspirat. După ce o reciti, se simți ușurat, aproape fericit. Foarte înțelept din partea lui să nu ceară o întâlnire, mai bine să sugereze un viitor vag care va aduce, cu siguranță, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai stai? Vrei să te dau și pe tine de-a dura pe scări, pe urmele pardesiului? — Mă bucur că ai primit o scrisoare bună de la John Robert. George făcu un pas în direcția lui Tom. Băiatul se retrase cu repeziciune. George se opri în fața fratelui său și își lăsă mâinile pe umerii lui. Se uită în sus la el, pentru că era mai jos decât Tom, și îl privi drept în ochi. Tom constată cu mirare că pe fața rotundă, băiețească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
alunecoasă și, când se uită la ea, zări hăul de dedesubt. Se scotoci din nou în buzunar și scoase o batistă mare care în comparație cu umezeala din jur, era uimitor de uscată. Șterse cu ea balustrada de metal. Apoi, cu mare repeziciune, fără să mai stea să cugete sau să inspecteze elementele scenei, își înălță brațul drept și se prinse cu mâna de mânerul cuțitului, ridică piciorul drept și-l rezemă de clanța ușii, își apăsă mâna stângă, ca pe un arc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și se opinti în sus, ridicându-se în poziție verticală, pe porțiunea uscată a balustradei; își desprinse în același timp mâna stângă și-o înălță ca să se apuce de ultima treaptă a scării de sus apoi, mișcându-se cu colosală repeziciune, își mută ambele mâini, prinzând barele verticale ce mărgineau scara, și atârnând cu trupul în gol. De acolo, dacă și-ar putea sprijini o secundă talpa piciorului pe mânerul cuțitului, s-ar putea înălța iar, suficient ca să-și introducă genunchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu cu multă vreme în urmă. Desigur că Diane și-a inventat un trecut nou, adecvat noii ei opulențe, și a făcut tot ce i-a stat în putință ca să devină o persoană cu totul nouă. A învățat, cu onorabilă repeziciune, să vorbească o franceză pasabilă. Interesul poate stimula inteligența și mintea ei s-a ascuțit, fără îndoială, sub imboldul conștiinței că a sosit momentul când trebuia să-și apuce viitorul cu amândouă mâinile și să-l țină strâns. Se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Curelaru se apleacă iute și înhață servieta ponosită a profesorului. Clapeta nici măcar nu mai are încuietoare. Se dă peste cap pur și simplu. Profesorul Panciu protestează din toate puterile zbătându-se să-și recapete servieta. Aceasta însă e pasată cu repeziciune de băieți, într-un amuzament nebun, de la unul la altul, ca la handbal, în jurul mesei. La capătul dinspre bucătărie al culoarului se ivește deodată chelnerul adevărat. Observă vânzoleala din jurul mesei clientului său și pe cei cinci indivizi suspecți șicanându-l
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
seama crema de față, pudra, rujul pe care îl știa sau poate altul de o calitate încă și mai bună. Față de cum era ea îmbrăcată și aranjată, Paul se simți ca un sărăntoc... Iar ceea ce urmă se derulă cu o repeziciune neprevăzută. Până să apuce să-i dea garoafa, un individ se ivi lângă ei ca din pământ, de fapt lângă ea, lângă Geta, și nici nu l-ar fi băgat în seamă pe Paul dacă Geta nu i-ar fi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
oameni gospodari. Uneori mai veneau și musafirii cu câte o sticlă în traistă și atunci treaba se încingea... Așa zilele treceau pe nesimțite... De multă vreme se știa că după ce au rupt frontul la Stalingrad, rușii înaintau către noi cu repeziciune. Ba se zvonea că mâine-poimâine au să treacă Prutul și atunci să vezi nenorocire pe biata țărișoară! Zvonurile erau adeverite de coloanele de mașini și tunuri nemțești care goneau pe șleau spre apus cât era ziulica de lungă... Asta însemna
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
casă a răzbătut până la el plânset de copil... „I-auzi cum mă întâmpină flăcăul! Așa, bărbate! Așaaa! Țipă de să răsune satul! Că odată se naște feciorul lui Toaibă!!!” Din câțiva pași a ajuns în fața ușii. A deschis-o cu repeziciune... Moașa, râzând din toată ființa, tocmai înfășura într-o pânză albă pe cel abia venit pe lume. Ha ha ha! Uite că a sosit și tata! Toadere! Ai un flăcău voinic și întreg în toate cele. Să vă trăiască! Slavă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dădeau de gândit. Se făcuse ora zece și ea încă nu venea. Mă cotropi neliniștea... ― Niciodată n-a întîrziat atâta. Să se fi întîmplat ceva? Nu mai eram în stare să citesc un rând. Grija mă rodea, neliniștea cucerea cu repeziciune teritoriu. O vedeam în nesimțiri prinsă sub roțile tramvaiului. Alungam groaznica imagine ca să-mi apară în locul ei un pat alb de spital. Oricum, trebuia să se fi întîmplat ceva. Mai ales că umbla pe stradă cu capul în nori. (Be
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe sfârșite, dar în sufletul meu rămân niște amintiri de neegalat! Rotaru Ionuț - Petronel Școala Gimnazială Rediu Emoții și copilărie - “Țara dulciurilor” Era o zi frumoasă de toamnă, păsările ciripeau vesele, pregătindu-se de o călătorie care se apropia cu repeziciune. Soarele era palid, dar era destul de cald. Oamenii, cu inima plină de dorință, culegeau porumbul cu răbdare. Eu, un năzdrăvan ce eram, am plecat la un pârâiaș în care erau câțiva peștișori. Am plecat mai în josul râului, pentru că
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
a zis lui Moise: "Întinde-ți mîna spre mare, și apele au să se întoarcă peste Egipteni, peste carele lor și peste călăreții lor." 27. Moise și-a întins mîna spre mare. Și înspre dimineață, marea și-a luat iarăși repeziciunea cursului, și la apropierea ei Egiptenii au luat-o la fugă; dar Domnul a năpustit pe Egipteni în mijlocul mării. 28. Apele s-au întors și au acoperit carele, călăreții și toată oastea lui Faraon care intraseră în mare după copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
din care mai fac și alte minuni, dar pe care ai să le afli la vremea potrivită. Zicând acestea, a pornit-o înainte, pe poteca croită în pădure. Cu mers mărunt, ușor încovoiat, bocănind cu bățul din mână, mergea cu repeziciune. După un timp, s-a arătat un luminiș, care mi-a bucurat privirea ca o sărbătoare. În marginea luminișului, bătrânul s a oprit și, întinzând mâna, mi-a arăta minunea: Uite aici în poiana asta și în rariștea ce urcă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Ei! Cum ți se pare ceaiul, fiule? Cum te simți? Drept să-ți spun, sfințite, nu am bănuit că un ceai făcut din buruieni poate fi atât de aromat și în stare să te aducă la viață cu așa o repeziciune. Mai ieri îți spuneam că mai am multe să-ți arăt. Iaca una din cele multe. Ceaiul ista. Da’ mai am și oblojeli de tot felul și buruieni pentru pus în scăldătoare. După o baie cu buruienile mele, dormi ca
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cum se spune. De aceea sunt foarte atent la ce citesc...Caut în continuare prin grămada de acte... De această dată am dat peste un manuscris din vremea lui Grigore Ghica voievod, din 14 august 1747 (7255). Îl parcurg cu repeziciune și, drept urmare, îl întreb pe călugăr: Îți mai aduci aminte, părinte, de cei doi suiulgii - frații Dima și Costantin - aduși de același voievod la 10 februarie 1741 (7249) odată cu înființarea haznalelor din fața Curții Domnești? „Mai întrebi? Cum să nu-mi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
are în mână un manuscris care îi place peste măsură” - am gândit eu și m-am grăbit să i-l cer. Părinte, aș vrea să mă bucur cu adevărat, citindu-l. „Așa spune, fiule. Poftim, citește-l! Iau manuscrisul cu repeziciune...Pe măsură ce îi deslușesc, buchiile mă conving că gândul meu privitor la călugăr este întemeiat: „Noi Mihai Cihan Racoviță voievod,...Dă vreme ce alesul dintru obștie Duca Satirovici de la Thasos ne-au arătat hrisov de la preiubitu fratile nostru domniia sa Costantin
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
lui Maxențiu. Duelîndu-se acum cu Lică, și Maxențiu amesteeîndu-se, Ada trebuia să facă diplomație pentru ca ordinele prințului să nu irite la grajduri pe domnul maestru de călărie. Toată intriga asta plăcea, de altfel, Adei. Odată ce lucrurile nu se desfășurase cu repeziciune și simplicitate, șiretlicurile o distrau. Fantoșa prințului n-avea nici o putere efectivă, dar putea muri, și dincolo, cel viu era mereu reticent și dubios. Ceea ce însă convenea minunat Adei era că putea să mintă în voie. Toate întrebările lui Maxențiu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
aveau trăsături fizice și psihice asemănătoare. Și astfel, cu mult înainte de amiază, Tews avea o imagine rezonabil de clară asupra situației. Era vorba despre o invazie barbară din Europa. Scopul ei era evident, numai jaful. Dar dacă nu acționa cu repeziciune, Linn ar fi fost în câteva zile jefuit de bogățiile adunate de-a lungul veacurilor. Comenzi sângeroase ieșeau de pe buzele lui Tews. Treceți pe toți prizonierii prin sabie. Distrugeți-le navele, armele și hainele. Nu lăsați nici o urmă a prezenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
sfinților, apostolilor și proorocilor! Pentru că Dumnezeu a făcut dreptate, și a judecat-o." 21. Atunci, un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o în mare, și a zis: "Cu așa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, și nu va mai fi găsit! 22. Și nu se va mai auzi în tine nici sunet de alăute, nici cîntece din instrumente, nici cîntători din fluiere, nici cîntători din trîmbițe, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]