3,646 matches
-
toleranță. Dar rezultatul intervenției sale, în practică (și sper împotriva voinței lui), este unul singur: acela de a spiona „public” poliția din închisori în materie de comportament sexual al încarceraților, și deci de a o îndemna să mărească supravegherea și represiunea. În plus, îi constrânge pe sărmanii deținuți sau la abstinență monahală, sau la masturbare. Toate acestea sunt comice; dar și tragice. Este tragic, de fapt, ca un intelectual ce se consideră avansat, cult, uman, să nu înțeleagă că singura soluție
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
vechea soluție, „Împotriva forțelor reacționare din interior”. Reacția era exact aceeași pe care am văzut-o la București În ajunul căderii lui Ceaușescu: declarații de fidelitate ale notabililor - Între care directorul Institutului de Istorie din Tirana, Stefanaq Pollo - și o represiune brutală. Cititorii revistei 22 Își mai aduc aminte probabil de o manifestație În fața clădirii În care era atunci Ambasada Albaniei la București, la care Stelian Tănase și alții scandau: „Domnule ambasador, / De ce albanezii mor?”. De fapt, desfășurarea unui film asemănător
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Pentru autor, partea cea mai neatractivă a povestirii este deci epilogul, dinainte știut: economie de piață, democrație, integrare europeană, stat de drept. Ca orice derulare de tip cinematografic, ampla sa expunere se coagulează În jurul acțiunilor de forță: războiul, ocupațiile teritoriale, represiunea, propaganda comunistă, frondele culturale, contrapropaganda occidentală. Toate acestea dispărînd o dată cu acceptarea jocului democratic, narațiunea lui Buhler pare că Încetează de la sine. Volumul În discuție este o prezență distinctă În peisajul lucrărilor pe această temă, cel puțin al celor accesibile publicului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mai nefericite momente ale istoriei sale, comunismul. Este o opțiune care confirmă, involuntar, concepțiile uzuale Încă, național-etatiste, asupra istoriei moderne. În plus, autorul preia acuzele aduse inițial comunismului doar din perspectivă națională. În bătăliile simbolice care au populat revoltele și represiunile epocii, emblemele naționale cum ar fi imnul, steagul, „clasicii” polonezi, monumentele istorice, manualele, funeraliile sau pelerinajele au avut mereu un rol central, captînd aproape necondiționat solidarități și antipatii, parteneriate de tot felul. Povestitorul nu prea reușește să depășească obsesiile identitare
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
perioada sovietică, identitatea Moldovei a fost În mod special prezentată ca fiind diferită de cea românească. Diversitatea etnică a acestui stat complică situația pentru că frica de separatism și refuzul de a admite existența diferitelor etnii a dus la conflicte și represiune. În plus, există un clivaj adînc Între elita politică a statului, sovietizată, și „inteligenția” basarabeană care Își revendică identitatea românească. Această situație creează necesitatea de a Împăca tendințe asemănătoare Belarusului cu tendințe independentiste, rezultatul fiind prezența constantă a politicii identitare
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
agresor În acest sistem de relații bazat pe lingușeală și cîștigarea favorurilor. PÎnă acum se vorbea despre partidul comunist ca agresor al BOR. Dar, pentru că partidul nu putea fi un agresor perfect, ne Întrebăm care ar putea fi raportul Între represiune și adeziune. CÎt de mult a fost agresată BOR sau cît de mult a aderat BOR la convingerile PCR? Probabil că cei doi termeni ai raportului se schimbă destul de des ca intensitate. Însă ceea ce e important este faptul că BOR
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
unui interes deosebit față de istoria recentă. După propria mărturisire a autorului, lucrarea „nu este pur și simplu o istorie a Securității din timpul regimului Dej, ci mai curînd o analiză a rolului pe care l-a jucat impunerea terorii, a represiunii În menținerea la putere a lui Dej, În suprimarea opoziției și a disidenței de orice fel”. Cu alte cuvinte, avem o introducere În „regimul care l-a făcut pe Ceaușescu posibil”. Spre deosebire de Nicolae Ceaușescu, ultimul dictator al României, Gheorghe Gheorghiu-Dej
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Spre deosebire de Nicolae Ceaușescu, ultimul dictator al României, Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel care a pus bazele regimului de inspirație sovietică, a intrat Într-un gen de uitare binevoitoare. Din 1948 pînă În 1965 regimul comunist s-a caracterizat În primul rînd prin represiune, apelînd la măsuri extreme pentru supunerea societății românești, inclusiv prin exterminarea opozanților. Dej și oamenii lui și-au făcut treaba deosebit de „bine”, ceea ce avea să-i folosească lui Ceaușescu, care nu a mai apelat la măsurile de tipul arestărilor În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și alegerile de la 19 noiembrie același an, dizolvarea partidelor politice de opoziție În 1947, abdicarea silită a regelui Mihai, precum și arestările masive aveau să fie printre cele mai spectaculoase acțiuni În acei ani, dar În nici un caz singurele. După 1948 represiunea a fost legalizată prin Codul Penal, decrete, noul sistem juridic de inspirație sovietică și adoptarea Constituției RPR după modelul Constituției staliniste din 1936. „Impunerea modelului totalitar și persecuția religioasă” este cel de-al cincilea capitol al lucrării și atinge o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
1952 un crunt proces de reeducare, soldat cu zeci de morți și sute de persoane schilodite fizic și psihic. Deletant procedează la o concisă și utilă reconstituire a „experimentului Pitești”. Pentru „pedepsirea” indezirabililor, regimul a folosit pe scară largă și represiunea În forma „muncii silnice”/forțate, utilizîndu-se și În această privință modelul sovietic. „Recruții” erau de diverse origini: țărani care se opuneau colectivizării sau nu-și achitau cotele, foști membri ai formațiunilor politice interzise, adepți ai unor culte religioase, foști polițiști
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Moldovei (nota 17, p. 219). Deși nu se neprecizează, este vorba În principal despre răscoalele din satele Suraia, Vadu Roșca și Răstoaca, lîngă Focșani. Ele au Început Însă În noiembrie 1957 (Suraia), au continuat În decembrie 1957 (Vadu Roșca, unde represiunea a fost condusă de Nicolae Ceaușescu, 14 localnici fiind uciși) și s-au Încheiat În ianuarie 1958 (Răstoaca). Știm cu precizie toate aceste chestiuni datorită unei campanii de istorie orală pe care am făcut-o În zonă În vara anului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
surdină și Închideau ochii la tot ce se-ntîmplă”. Cu mai bine de un secol În urmă Caragiale observa că nu guvernul era ridicol, ci opoziția, unii speculînd după 1990 că și În comunism erau provocate false Împotriviri, pentru a justifica represiunea. Frica (definită și explicată convingător de istoricul francez Delumeau) nu a fost un fenomen doar românesc, Însă la noi epocile de spaimă predominau În istorie, Încît Emil Cioran se Întreba dacă „viața inspiră mai multă spaimă decît moartea”. Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nu avem Încă o credibilă și cît mai completă istorie factologică a comunismului, la fel cum nu cunoaștem multe aspecte legate de perioade mai vechi ale istoriei noastre. Ceva totuși lipsește: știm foarte puține lucruri referitoare la instituția care coordona represiunea. Wittgenstein spunea, pe la Începutul secolului XX, că „despre ce nu știm nu trebuie vorbit”, iar Kierkegaard, cu aproape un secol Înaintea lui, afirma că „nimic nu este mai Învăluit În farmec și blestem decît secretul”. Unii dintre foștii „lucrători” ai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
instituției represive, fiind analizați și anii, Încă tulburi, de după 1990. Pe bază de documente este demontat mitul românilor minoritari În rîndul ofițerilor superiori Între anii 1948 și 1953 (p. 30), iar În final ne este prezentată organizarea temutului aparat de represiune pe departamente, de la constituire și pînă În 1989 (pp. 48-53). Dennis Deletant apreciază contribuția autorului și subliniază importanța acestui volum pentru istoriografia română: Marius Oprea este „specialistul cel mai avizat În istoria Securității [...] Această primă culegere de documente are o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
atenție „țărilor asiatice din zona Golfului”, deși străinii participanți la revoluție au fost În majoritatea lor europeni, arabii fiind mai degrabă de partea dictatorului. Marius Oprea publică la sfîrșitul lucrării un indice biografic care conține micromonografii ale celor care coordonau represiunea. În aceste pagini, talentul literar al autorului se manifestă din plin (pp. 541-574). Din noianul de informații am selectat doar cîteva: N. Briceag, singurul judecat după 1990, a dispus execuția unui cetățean fiindcă Îl deranjase pe un ministru de la masă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
note - dispuse În ordine cronologică, referitoare la transformările din Polonia, Ungaria, URSS, RDG, Cehia, Bulgaria, Iugoslavia, transmise atît din capitalele țărilor respective, cît și din alte state importante - Franța, RFG, SUA. SÎnt incluse și rapoarte privind situația din China și represiunea din piața Tienanmen. Așadar, sînt mai multe căi de a citi această lucrare: se pot extrage din ea desfășurarea strictă a evenimentelor (din punctul acesta de vedere, este foarte utilă cronologia detaliată plasată la Începutul cărții), capacitatea de analiză și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Bulgaria Îl determina pe Ethridge să propună un set de soluții care să amelioreze viața politică din țara nord-dunăreană: Încurajarea regelui, Încurajarea inițiativelor locale, Încurajarea unei crize politice care să ducă la formarea unui guvern „mai acceptabil”, exprimarea nemulțumirilor față de represiune, manifestarea interesului față de legea electorală În scopul desfășurării alegerilor libere. CÎt privește atitudinea față de URSS, Ethridge credea că acesteia trebuia să i se vorbească În singurul mod inteligibil pentru ea. În scrisoarea pe care a Înaintat-o secretarului de stat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
că avea În spate o dificilă „colaborare” cu sovieticii); Constantin Titel Petrescu, președintele Partidului Social-Democrat (democrat convins, nu-i agrea pe comuniști; considera că partidul lui era cel mai popular În România momentului; aprecia guvernul drept unul „de teroare și represiune”; a amintit inclusiv de posibilitatea retragerii miniștrilor socialiști din guvern - de altfel, Titel Petrescu avea să devină În anul următor șeful Partidului Social Democrat Independent, fapt pentru care a fost atacat foarte dur de comuniști -, punîndu-și mari speranțe În anglo-americani
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
evreilor și a cîinilor e interzisă”, „Nu m-am dezis de mișcarea legionară și nici nu mă voi dezice”. Înlănțuite, Înregistrările recompun momentele și trăirile vieții de-a lungul evenimentelor istorice majore: perioada interbelică, al Doilea Război Mondial, regimul și represiunea comuniste. SÎnt descrise Brașovul interbelic (viața cotidiană, arhitectura urbană, conviețuirea etniilor brașovene, dar și conflictele dintre ele generate de naționalism), desfășurarea războiului cu urmările sale (lipsurile și economiile la care era supusă populația, luptele pe frontul de răsărit, prizonieratul În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
avem regimurile patrimoniale, În care autorii Încadrează Bulgaria și cele mai multe state din fosta Uniune Sovietică (România ar intra și ea În această categorie, deși nu este menționată), caracterizate prin birocrații corupte fondate pe legături clientelare sau personale și pe folosirea represiunii În scopul menținerii păcii sociale; regimurile „national accomodative”, caracterizate de o birocrație weberiană și de o atitudine de cooptare față de societate (Polonia și Ungaria); și, În sfîrșit, autoritarismul birocratic, un amestec Între cele două dinainte: statul rațional se combină cu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Ignaz Fischer, „Date despre deportarea În Rusia a Etnicilor Germani din Banat”, p. 416. Vezi Hannelore Baier, „Sighet - punctul de frontieră prin care s-au Întors primii deportați etnici germani din URSS”, Analele Sighet 2. Instaurarea Comunismului - Între Rezistență și Represiune, 1995; Kroner, op.cit., p. 51; Weber, Die Deportieren von Siebenburgen, p. 72. Kroner, op.cit., p. 14. Radosav, op.cit., p. 16. Mulți foști deportați susțin aceste afirmații; vezi Radosav, op.cit., pp. 28-30, interviul cu Margareta Ebner În Smaranda Vultur (Co), Germanii
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Regale” și „Revista română” și scoate volumul de tălmăciri Charles Baudelaire, Leș Fleurs du mal (1939). Deși în alegerile din 1946 candidează pe listele Partidului Național Țărănesc și denunță în „Dreptatea” abuzurile noului regim, nu a cunoscut, se pare, o represiune severă din partea acestuia. La o vârstă înaintată, în 1956, el revine, mai întâi în „Viața românească” și în „Tribuna”, la activitatea de traducător, dând apoi, până în 1975, aproape douăzeci de volume de traduceri, în proza și în versuri. Găzduite în
ILIESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287518_a_288847]
-
graiurilor românești maramureșene, transilvănene și bănățene. Spiritul muzeiștilor, caracterizat prin interdisciplinaritate, deschidere culturală, probitate științifică și, nu în ultimul rând, prin umor, nu a încetat să călăuzească și munca istoricilor literari formați la aceeași școală. Într-o epocă de cruntă represiune, poetului Lucian Blaga i s-a oferit posibilitatea de a lucra la o temă anume strecurată, cu complicitatea unora din susținătorii săi taciți, în planul ce cercetare al Institutului, Românii în periodicele germane din Transilvania în secolul al XVIII-lea
INSTITUTUL DE LINGVISTICA SI ISTORIE LITERARA „SEXTIL PUSCARIU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287562_a_288891]
-
în alt ano-/ timp, paralel cu acesta!/ Pe fila mea se lățește pa-/ ta de cerneală a orei târ-/zii, norul vremii e în de-/clin!...” Rod al dezamăgirilor postrevoluționare ale unui spirit idealist și exaltat care, după ce a înfruntat represiunea brutală a autorităților comuniste în zilele lui decembrie ’89 la Timișoara, s-a regăsit „singur între români”, România pierdută (1995) reia tradiția eseistică interbelică a grupului de scriitori și filosofi de la revista „Criterion” printr-o constatare a cărei amărăciune lasă
IORDACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
nu ne îndoim, urmărite cu mult interes. Același lucru se poate spune și pentru studiile care privesc pe români în secolul XX, deoarece nu lipsesc abordările care tratează războaiele, reformele, ideologiile, consecințele Marii Uniri, regimurile totalitare și instrumentele lor de represiune, rezistența împotriva acestora, biserica sub comuniști, schimbările provocate în societate de anul 1989, poziția geopolitică a României la început de mileniu III etc. Așa după cum era de așteptat, având în vedere stadiul cercetărilor, volumul nu putea răspunde la toate problemele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]