5,495 matches
-
mercenari fără scrupule sau viitori oameni de afaceri de mare succes în relații cu statul, precum Bogdan Chirieac și Melania Mandaș Vergu. Pe ei, ziaristul spumegos i-a avut colegi ani de zile, fără să aibă astăzi ceva să le reproșeze. Din acest motiv, spumegoșii nu vor recunoaște justețea unui fapt banal constatat în așa-numita Strategie de Apărare Națională, publicată miercuri, 23 iunie, de CSAT, care include un anumit mod de a face presă la capitolul vulnerabilități la adresa siguranței naționale
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
amestec grotesc de interese au rezultat sensibilități la unii miniștri PSD ca Dan Ioan Popescu și Miron Mitrea. A mai rezultat o avere obscenă pentru un simplu truditor cu pixul. Cristi șuțu, spre ghinionul lui ziarist la Cotidianul, i-a reproșat acum vreo doi ani în direct la Realitatea TV că a jucat incorect ca gazetar. Nistorescu i-a răspuns că așa erau vremurile și că îi pare rău ca l-a angajat. N-a avut însă nimic să-și reproșeze
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
reproșat acum vreo doi ani în direct la Realitatea TV că a jucat incorect ca gazetar. Nistorescu i-a răspuns că așa erau vremurile și că îi pare rău ca l-a angajat. N-a avut însă nimic să-și reproșeze. Arghirofil, de o zgârcenie proverbială, Nistorescu a murit ca gazetar, îngropat în afaceri obscure cu Sorin Ovidiu Vântu. Nu e clar dacă a devenit agentul său imobiliar sau a lucrat pe cont propriu. E mai puțin important. Cine i-a
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
gândit? La încercările tale de a-l developa pe Băsescu, feblețea ta politică, așa cum crezi că este. Acolo, în fața lui Crin Antonescu, am văzut însă alt om decât cel fotografiat de Nașul în emisiunea de joi, din cauza căreia ți-am reproșat că faci propagandă. Și n-am văzut o față diferită pentru că i-o schimonosea vreun moderator isteric sau de reacredință. Nu. Pur și simplu asta e fața lui. Tu nu-i vezi umbrele, nefericita comparație nu-i vede niciodată luminile
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Odeon nu mai scandaliza pe nimeni. La fel, o „grasă” de la Nottara, În 2011. Actorul C. Nottara Îl juca pe Tipătescu la 25 de ani și nu intriga lumea teatrului: Cosmin Crețu Îl juca la 32 și un cronicar Îi reproșa tinerețea (deși, lui Caragiu, la peste 40 de ani, ori lui C.Bărbulescu, la peste 50, lui Critico la 55, nu li se spunea că-s bătrîni!). Marele George Constantin Îl juca pe Lear la 40 de ani și s-
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
răzvrătiți, proletari indignați, secretari de partid Înțelepți. Ce purificatoare “neputință”! L-am văzut, odată, prost distribuit - În Firs din Livada. El nu era pentru Firs, ci pentru Gaev! Nu pui nobilul, În rol de iobag! Dacă ar fi să-i reproșez ceva, desigur, regret că nu avea profunzime...Dar cine e perfect, pe lumea asta imperfectă?!... Șeptilici (ce nume nepotrivit!) a avut o viață spectaculoasă: cît e adevăr, cît - legendă, a fost copil din flori de mare politician; era atît de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
istoriograf exact, nu?!... Într-un număr al României literare, se afirma că, Întors dintr-o călătorie În țări străine, Ioan T. Morar n-a văzut În țara sa un om zîmbind, o zi Întreagă. Nu cred. Eu, dimpotrivă, le-aș reproșa concetățenilor mei că...zîmbesc prea mult! Fiindcă nu au de ce, zău!... În Adevărul literar... din 24 iunie 2009, Dan Boicea susține că actorii români ar trebui să ia lecții de la americani, deoarece nu știu decît „să rostească un text”, nu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
nu?!... Una din replicile memorabile ale Mașinăriei, credem că ar fi „Ciudați mai sunt oamenii, Anton Pavlovici, și ciudată e memoria posterității fiecăruia dintre noi... Astăzi, imediat ce un autor imaginează trei personaje care așteaptă , sare lumea pe el și-i reproșează că l-a imitat pe Beckett...Nimeni nu-și mai amintește că un anume Anton Pavlovici Cehov, cu șaizeci de ani Înaintea lui Beckett, a inventat trei surori care așteaptă la infinit ocazia de a pleca la Moscova, unde nu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ori de câte ori realitatea curentă devine prea dură pentru a o suporta ca atare. Dintre toți subiecții intervievați, Karina este singura care are o atitudine preponderent apreciativă la adresa propriei familii, În ciuda relelor tratamente la care a fost supusă de către părinți, cărora le reproșează totuși comportamentul agresiv, lipsit de afecțiune. Daria spune la un moment dat că părinții ei au muncit foarte mult, asigurându-i o bază materială adecvată: „... am crescut În puf și nu mi-a lipsit nimic niciodată pentru că părinții mei au
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
vieții sale” Însemna mai puțini bani câștigați de pe urma ei: „... credeam că va fi fericit că urma să fie tătic... credeam că Îmi va spune că mă iubește, credeam că va spune tuturor cât de fericit era... În schimb mi-a reproșat că nu sunt atentă. Trebuia să fac avort pentru că nu puteam să am o sarcină tocmai acum când totul mergea atât de bine... la bordel...”. Faptul că reacția partenerului a fost una atât de directă și de vehementă a ajutat
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
mă așteptam. Credeam că va fi fericit că urma să fie tătic. Credeam că ma va strâge În brațe, credeam că Îmi va spune că mă iubește, credeam că va spune tuturor cât de fericit era... În schimb mi-a reproșat că nu sunt atentă. Trebuia să fac avort pentru că nu puteam să am o sarcină tocmai acum când totul mergea atât de bine...la bordel. I-am spus că nu mă interesează... că voi păstra copilul, că m-am săturat
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
pentru faptul că eram mai mult forțată să fac asta, adică, ceva de genul: dacă nu vrei să facem asta ne despărțim. Dar oricum, 8 luni de zile a fost o relație super, nu am avut nimica ce să-i reproșez, m a iubit enorm de mult, și chiar și acuma, dupa trei ani de zile, tot ține la mine. Când mai vorbim pe mess, pentru că ăsta-i singurul mod de comunicare, chiar și acuma Îmi spune că Încă mai ține
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
scurtă euforie al voyeuriștilor din balcoane când au văzut că uite, totuși lumina se aprinde și vor afla dacă Nae mănâncă azi musaca sau dovlecei umpluți sau tot cartofi prăjiți, pentru că în cazul ăsta cu proxima ocazie aveau să-i reproșeze că nu abordează și el un regim ceva mai diversificat. Și, imediat ulterior momentului de euforie, a revenit panica, oare ce-o fi obiectul ăla din geam? S-au holbat un timp, apoi, după ce au descifrat ce era de descifrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
coboare, i se prindeau nădragii în prun și, când Castravete a marcat în poarta goală, Alin abia escalada gardul și se scuza de zor că „i-am dat bicla lu’ ăsta a lu’ Baboi!“. Și n-aveai ce să-i reproșezi pentru că nu era el așa mare sculă la fotbal și nu se dăduse jos din pom cu mâna goală. Mai avea prin buzunare și câteva prune. Pe care le-am mâncat. Artiști plastici Io scriu ceva la o masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pace. Măi, să fie! Să știi că s-o întors lumea pe dos. Auzi dumneata colea: „Am o teabă cu el și pace”. Noroc că ai așa treburi importante cu Ștrul, că altfel nu treceai pe la mine, amărâtul - i-a reproșat în glumă hangiul. Mai răruț că-i mai drăguț. Mai bine spune-mi ce mai faci, jupâne Froim? Cum îți mai merge prăvălia? Apoi cu clienți ca dumneata, care trec din an în Paști, mă paște falimentul și alta nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pleca spre front. Rusul a pus din nou cizma pe pământul nostru. De această dată, ca dușman declarat... Cine crede că nu e în stare să mai stea încă o dată în fața dușmanului, este liber să plece... Nimeni nu-i va reproșa nimic. Aștept hotărârea fiecăruia dintre voi. Cine renunță la luptă, să iasă din front!... O liniște deplină s-a așternut peste platou și... Cum nu ne mișcăm noi de pe aceste scăunele, așa nu a mișcat nimeni în front... În fața colonelului
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pentru cei din jur, găsesc ei cuvinte cu care să te lovească. Simona era ca o nucă cu coaja tare, dar cu miezul fragil și asta o știau atât prietenii cât și neprietenii ei. Se găsiră voci care să-i reproșeze în surdină: ,,dar despre preparațiile la domiciliu ce ne poate spune domnișoara profesoară de engleză?" Simona, cu o ureche formată spre a auzi mai ales ceea ce nu-i convenea, replică: Și nu am voie? Păi, nu prea... Nu prea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
vădită starea de irascibilitate din cauza prezenței insolite a profesoarei de engleză. În timp ce fiecare dintre ei căuta să paseze evenimentul în uitare, sună telefonul. Beatrice îl rugă pe tatăl ei să vină să o ia. Pe drumul spre casă, doctorul îi reproșă fetei că face unele invitații fără să-i avertizeze și pe părinți. Ce invitații, tati? Profesoara de engleză a venit cu câteva ore în urmă, te-a așteptat, motivând că ai solicitat-o să-ți lămurească niște probleme înainte de teză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a fi una ce îl încărca și-i înspuma nervii. Rămas cu receptorul în mână, neștiind ce să facă, să arunce cât colo telefonul acesta care-l scotea mereu din minți, să alerge până la ea să o apostrofeze, să-i reproșeze faptul că încălca toate convențiile... De fiecare dată, când îl contacta Simona, blestema noaptea aceea de mai. De atunci începuse pentru el zile și nopți de coșmar, pe care ea ținea cu tot dinadinsul să i le realimenteze cu câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
un pas de producerea unui accident. Norocul lui că celălalt conducător auto, mai atent, evită coliziunea. Se alese cu o înjurătură citită pe buzele acestuia însoțită de un semn al unui pumn amenințător ieșit prin geamul deschis, dar în loc să-i reproșeze, îi mulțumi în gând că scăpaseră amândoi teferi. Ajuns acasă, rămase stupefiat. Chiar lângă cuierul de la intrare, era o valiză, pardesiul Doinei pus peste ea și un pachet de cărți, care erau desigur cărțile de școală ale Biatricei. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ochilor lui: Să mă ierți, tăicuță, față de tine am greșit cel mai mult, și începu a plânge fără oprire. Rudele au ajutat-o să-l îngroape creștinește. Simona l-a jelit mult, parcă mai mult decât pe mama ei. Își reproșa că i-a sfâșiat inima cu fapta ei nesăbuită. Acum, după câte avusese de îndurat, paharul din care băuse fiind pe departe de a se fi terminat, îi dădea dreptate. Ce mult o iubise acest om, cu câtă dragoste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe pământ, aveau amândoi a se spovedi în fața lui Dumnezeu, pentru că în fața oamenilor, nu întotdeauna judecata e cea mai dreaptă. 11 O ri de câte ori Simona venea la grădiniță să-l ia pe Răducu, mai ales în ultima perioadă, acesta îi reproșa: Mămico, sunt în grupa mare, râd copiii de mine când te văd că mă duci de mână ca pe un copil mic! Știu drumul spre casă, am și cheie. Simona se hotăra greu. Răducu devenise în ultima vreme un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se întâmplase cu ea. Fusese nebună. Avea certitudinea că nu își va ierta niciodată această ieșire. După câteva momente, când receptă cu adevărat spusele copilului, îi veni să râdă, dar se abținu. Îl privi cu duioșie și din nou își reproșă maniera în care acționase. Poate îl dureau loviturile căpătate, poate și mai mult îl durea faptul că acestea veneau din partea mamei lui care știa cât de mult îl iubește. Îi spuse totuși: Și de ce, pui? Pentru că m-ai bătut! De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să-l întrebe: Chiar nu ești curios să-l vezi pe Răducu', doar e băiatul tău!?" Ca de obicei, intra în prima cabină telefonică ivită în cale. De cele mai multe ori când dăduse telefon, reușea mereu să-l surprindă. Acesta îi reproșa pe un ton irascibil frecvența asiduă a telefoanelor și-i repeta că ar fi cazul să pună punct acestor apeluri nesăbuite. Era nevoit să asculte mereu aceeași poveste... El se confrunta cu o multitudine de probleme care-și așteptau rezolvarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
instanțelor omenești. * Doina îl găsi pe soțul ei stors de putere, absent, chinuit de gânduri, fără vlagă. Ședea pe marginea patului susținându-și capul cu mâinile, împovărat de sfârșitul tragic al unui copil nevinovat. Tu nu ai ce să-ți reproșezi, îi spuse ea, nu tu ai provocat accidentul. Sunt încredințată că nu ai dorit niciodată un asemenea sfârșit. Dumnezeu a găsit să te ispășească de un păcat pe care Timpul m-a convins că nu l-ai făcut cu premeditare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]