22,650 matches
-
lor/ n-am pătruns niciodată” (p. 35); „am început să semăn/ cu îngrijorările mamei:/ o țintă lipsită de apărare” (p. 40); „atleți ai bucuriilor simple/ cenușii de lăcomie/ sângele de prin artere/ l-am rânduit cu lopata” (p. 61). Am reprodus numai câteva, selectându- le aproape aleatoriu. Și separat, și împreună, ele probează o atitudine de o calofilie maniacală, urmărită în filiații și amănunte. Aceeași manie (se subînțelege că nu e nimic peiorativ în termenul acesta) care caracterizează în fond întreaga
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
frenezie. Exact ceea ce esențializează un autor. Așa încât, oricâtă nefericire ar expulza discursul ei, rezultatul e întotdeauna unul superlativ artistic. Citim portrete și amintiri literare, articole publicistice, recenzii și frânturi de gânduri dintr-un jurnal de idei. În final, o Addenda reproduce discursul parodic adresat oponenților literari de care aminteam în debutul cronicii. Ori de câte ori asamblează un portret, Marta Petreu nu dă greș. Ea știe să agațe elementul semnificativ de care leagă apoi o biografie: apreciază la Nicolae Balotă „erudiția uimitoare”, „râsul cathartic
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
înainte de accesul lui la putere, a fost cel mai agresiv, mai sfidător și mai feroce. Al lui Stalin a depășit granițele Uniunii Sovietice, cucerind, dincolo de țările-satelit, dimensiuni și ecouri cvasiuniversale. Cultul lui Mao a fost, probabil, cel mai „estetizat”, fiind reprodus cu sîrg, în Coreea, de cultul lui Kim Ir Sen și al urmașilor săi. Dar cultul lui Nicolae Ceaușescu? Acesta a izbutit să devină, mai ales în ultimul deceniu al regimului, cel mai anacronic, mai detestat și mai grotesc. Etiologia
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
de puțin ofertant ni s-ar părea el la început. Hoții de opere În SUPLIMENTUL DE CULTURA (nr. 433, 15-21 martie 2014), găsim o listă cu zece opere inestimabile furate de naziști, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. O reproducem și noi aici așa incompletă cum apare în revista ieșeană (cele zece opere sunt, de fapt, nouă!): 1. Madonna din Bruges, de Michelangelo; 2. Astronomul, de Vermeer; 4. Autoportretul lui Rembrandt din Muzeul din Karlsruhe; 5. Altarul din Gent, de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2681_a_4006]
-
text face parte din volumul Plicuri și portrete, în curs de apariție la Editura Polirom.) Este vorba despre un portret pe care scriitorul i-l face, cu avantajul perspectivei largi conferit de distanțarea în timp, Hannei Rabinsohn devenită Ana Pauker. Reproducem aici două scurte pasaje, doar pentru a stârni interesul cititorilor: „Născută într-un sat din Vaslui, în 1893, într-o familie evreiască săracă și religioasă, Ana Pauker dovedește o inteligență precoce. Bunicul ei, rabinul, cu care are o relație strânsă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2706_a_4031]
-
cultura și educația mergeau mână în mână. Și poate în creionarea acestei figuri emblematice pentru intelectualitatea românească de dinainte de încercarea de uniformizare comunistă nu există cuvinte mai cuprinzătoare decât acelea ale lui Emil Cioran, publicate în revista Secolul 21 și reproduse de Sanda Golopenția în cuprinzătoarea Introducere la volumul al III-lea al acestei - atât de inspirat numite - Rapsodii epistolare. Portretul celui pe care Emil Cioran îl cunoscuse în 1932 este cât se poate de viu. Astfel, spune Cioran, Anton Golopenția
Anton Golopenția - Rapsodia epistolară by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/2717_a_4042]
-
contribuția la dezvoltarea celui românesc, implicarea în cercetarea sociologică, colaborarea cu studii și articole în presa scrisă sau chiar înființarea de reviste etc. Între cele patru volume (care cuprind corespondență cu feluriți expeditori sau destinatari) se detașează al doilea, acesta reproducând exclusiv schimbului de scrisori dintre Anton Golopenția și Ștefania Cristescu, cea care ulterior îi va deveni soție. De aici, pe lângă valoarea documentară, ceea ce răzbate în primul rând este tragedia născută din conștientizarea destinului celor doi corespondenți. Parcurgând scrisorile, chiar și
Anton Golopenția - Rapsodia epistolară by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/2717_a_4042]
-
și cu care pleca în orice fel de aventură. Când i-a trăznit să meargă dincolo de Bug, a reușit să formeze o echipă care să-l urmeze. Nu era ușor, nu era...” (apud Sanda Golopenția, Introducere la vol. III, fragm. reprodus din H.H. Stahl, Monografia ca utopie), Un om, un caracter, un excelent profesionist, un prieten, un autor al cărui nume rămâne, un savant în devenire, Anton Golopenția rămâne pentru noi emblema un destin frânt de călăii închisorii comuniste. Prietenie și
Anton Golopenția - Rapsodia epistolară by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/2717_a_4042]
-
Nichita Danilov Horațiu Mălăele face parte din rara familie a virtuozilor care pot reproduce la un singur instrument ciripitul păsărilor într-un crâng potopit de flori, uruitul roților de tren sau un întreg concert, la care participă vioara, violoncelul, toba, cornul, clarinetul, harpa, trompeta și țambalul, uneori cuțitul și tingirea; prestația sa, dincolo de rafinamentul
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
Mihai Eminescu. Ea fost lansată în paginile ziarului „Timpul” imediat după anunțarea cuceririi redutei Grivița, la 30 august / 11 septembrie 1877 de ostașii români în cadrul Războiului de Independență. autor: Prof. univ. dr. Mircea Duțu Articolul nu s-a păstrat, nefiind reprodus în volumele publicate din opera eminesciană, dar mărturia lui Slavici complinește astfel și stabilește un adevăr istoric plin de semnificații. „Când a sosit la București vestea că Curcanii noștri au cucerit reduta Grivița, Eminescu și eu am chibzuit să publicăm
Mihai Eminescu, primul care a cerut o Catedrală a Neamului. Află povestea eşecului. Votează aici pro sau contra ideii () [Corola-journal/Journalistic/27308_a_28633]
-
în revistă, cu minuție și în cunoștință de cauză, inexactitățile, lacunele din demonstrația încercată de autorul Asului de pică. Nu putem nici relua, nici sintetiza aici cele 12 puncte ale demersului său textual. Dar putem recomanda spre lectură acest eseu, reproducând aici ultimele sale rânduri: „Cum vor fi fost, oare, ceasurile remușcării? Mi se pare grav și profund întristător că în spatele acestei statui era, poate, mizeria delațiunii, greața duplicității și amărăciunea cedării”. „Tărâmul diavolului pur“ Și, fiindcă vorbim de scriitori și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2741_a_4066]
-
aberația sentinței („criminalul de război“ a primit opt ani de închisoare cu confiscarea averii). A intra în detalii procedurale ar însemna să preschimb cronica într-o plicticoasă defilare de chichițe tehnice, pe care nu numai că mie greu să le reproduc, dar nici măcar nu le pot înțelege. Din acest motiv, mai la îndemînă ar fi să-l definesc pe scriitorul Mircea Vulcănescu, așa cum se desprinde din Ultimul cuvînt, din Memoriul înaintat Procuraturii, dar totodată din cărțile pe care le scrisese înainte de
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
limba română!?), de exemplu, ne-a explicat cât de ticăloși sunt palestinienii, cât de teroriști și bandiți, atacând israeliți nevinovați și menținând astfel o permanentă stare de stress în țara ei. Întrebările care s-au pus au fost cam acestea, reproduc din memorie: De ce nu faceți pace cu palestinienii? Cu cine să facem pace, nu vor pace. De ce nu apelați la forțele ONU să procedeze la fel ca în Cipru cu ciprioții greci și turci, unde acum este liniște și pace
Cel de-al 31-lea Congres mondial al poeȚilor - XXXI. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_400]
-
cei tari de urechi. În ziarul local, Lincoln County Record, pe care mi l-a lăsat Steve, am găsit programul zilei de sărbătoare "2011 Pioneer Day" în cinstea temerarilor care s-au aventurat prin aceste locuri, și pe care îl reproduc cât mai exact, pentru a nu-i strica frumusețea: 6 a.m. Trezirea cu dinamită 6:45 a.m. Ridicarea steagului 7 a.m. Micul dejun (Adulți $6, copii -$4, familie -$28) 9 a.m. Jocuri (alergări și concursul cu purcelușul uns) 4 p.m.
Panaca via Las Vegas, prinderea purceluşului uns şi altele…. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_401]
-
Alex Ciorogar. Dosarul este consacrat lui Camil Petrescu, de la a cărui naștere s-au împlinit în luna aprilie 120 de ani. Remarcabile sunt și paginile de poezie publicate de Ion Pop, Eliza Macadan și Ioan Moldovan, din ale cărui poezii reproducem aici câteva versuri: „Te rog, mamă, nu mă chema cu drag/ Să văd Ceva Interesant/ Mi-a mai rămas puțin să trag/ Pe celălalt versant...” Atâția, la un loc Am primit ediția tipărită a revistei ALTERNANȚE, nr. 2 (3) aprilie
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2569_a_3894]
-
o ediție adevărată. Aceasta de față a realizat un tur de forță, căci Grama, fidel etimologismului ciparian, scria încă - la 10 ani de la mica reformă ortografică din 1881 - cu o ortografie și un lexic profund latinizante. Dacă ar fi fost reprodus ca atare, textul său ar fi fost ilizibil azi. Ioan Chindriș și Niculina Iacob au adaptat, așadar, ortografia lui Grama la normele actuale, păstrând numai ceea ce caracterizează stilul teologului: vocabule latinești, arhaisme și regionalisme ardelenești. Nota asupra ediției expune pe
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
poezie importante apărute la noi în ultima vreme: e vorba despre volumul Țeasta de Eugen Suciu, tipărit de Editura Tracus Arte, 2013. Despre carte exprimă puncte de vedere Ioan Buduca, Ioan Groșan, Horia Gârbea și Răzvan Voncu, din textul căruia reproducem finalul: „Țeasta este, în această ordine de idei, o apariție singulară și pentru că, într-o literatură contemporană mustind de cărți pe care, oricât ar fi de inteligente, nu le parcurgi decât o singură dată, aceasta te face să te întorci
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2590_a_3915]
-
din trecut sunt judecate în contextul lor, și nu este uitat mecanismul perfid al acelor manipulări, în primul rând de cei care le-au cunoscut sau suportat nemijlocit. La fel de incongruentă este și prezența numelui meu în josul textului silnic și agramat reprodus în nr.16 din RL. Dacă atunci voi fi fost abuzat de un prea ambițios secretar UTC ce se dădea prieten cu mine, aventurier politic precoce pe un larg spectru - ca dovadă că de la UTC a ajuns actualmente consilier municipal
Un răspuns neobedient by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/2602_a_3927]
-
dintre secvențele care compun Gravurile se și intitulează, de altfel, Jurnal. Sunt niște „note de toamnă” (toate poemele fiind scrise în octombrie și noiembrie, pe parcursul a doi ani: 2010 și 2011) încărcate de o melancolie cumva bilanțieră. E suficient să reproduc poemul de deschidere pentru a ilustra această interferență: „Să mai amân? Dar semne spun că-i timpul./ Oricum, nu eu sunt cel ce mai amână./ Să fie scrise toate-n constelații?/ Ori numai în oglinzile de rouă?/ Din depărtări nebănuite
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
durat mai bine de trei ani, iar lucrarea a fost terminată cu dificultate și din cauza faptului că, în 2008, părți din statuie au fost furate. La ceremonia de inaugurare, ASR Radu de România a rostit un discurs pe care îl reproducem în varianta transmisă de Biroul de Presă al Casei Regale: Reamplasarea unuia dintre cele mai scumpe monumente din Capitală, statuia regelui Carol I, va fi inaugurată, în această seară, de primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu.
Principele Radu, la inaugurarea statuii regelui: Carol I a încurajat puterea "soft" () [Corola-journal/Journalistic/27542_a_28867]
-
un interviu cu Marin Sorescu, realizat de Carmen Firan, în anul 1978, dar și texte inedite ale scriitorului, comunicate de fratele său, George Sorescu: două poeme, pagini de jurnal și un mic eseu intitulat „ Nu cred în viziuni”. Din acesta, reproducem începutul: „Am vrut să democratizez poezia. Pentru asta, ziceam, n-o să mi se taie capul. Au încercat unii. Eu m-am ferit. Am vrut să înzdrăvenesc versurile, ținute prea mult în borcanele cu eter, să le fac să se transforme
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2757_a_4082]
-
24). În anumite momente ale sale, placheta aceasta e atât de stănesciană încât, parafrazez, gestul devine de neînțeles. Nu și inexplicabil. Spuneam că împrejurările joacă un rol de căpătâi. Dacă este să credem notițele manuscrise de pe marginea foilor (căci volumul reproduce întocmai dactilograma, cu tot cu însemnările și corecturile lui Petre Stoica) o bună parte din aceste poeme au fost scrise în noaptea de 30 spre 31 decembrie 1975 (în pagină apare 1957, ceea ce este destul de greu de crezut: {erbana Drăgoescu avea pe
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
arătat respectivele țesături. Iată, de pildă: „O bucurie fără nume/ într-un chenar de aur alb/ nu privi prea mult/ s-ar putea să mori/ sub aripa porumbelului bocitor” (p. 43). Sau, și mai elocvente, aceste două tentative de a reproduce „desenul din covor”: „Apoi a venit un cântăreț/ cu barbă și fără liră/ ușile basmului s-au deschis/ vrând să-și spună numele/ silabele cântărețului/ s-au risipit în țesătura covoarelor/ risipind-o” (p. 19) și: „Pe amurg/ dindărătul urzelii
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
solemnitate și numai în împrejurări speciale. Când totul părea să fie spus destul de răspicat, în ace eași tonalitate de opoziții, Dovlatov zăbovește asupra peri pețiilor primirii a 1500 de ruble, bani lăsați prin testament de către Nina Cerkasova. Apoi, hodoronc-tronc, se reproduce un dialog dintre vărul lui, rămas la Leningrad, și Dovlatov, de la New York. Aspectul convențional, un fel de cifru acceptat de către cei doi vorbitori, încheie gândul de a nu discuta liber, căci consecințele bănuite erau mai ales pentru cei rămași în
DIN NOU DOVLATOV. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_106]
-
românească, 2004, ediție revăzută, 2007), și se simte ispitit să refacă drumul pictorilor la Balcic, drumul reginei, drumul melancoliilor noastre, care se împletesc, atât de potrivit, cu jindul după România dintre războaie. România Mare. Foarte substanțial, dincolo de câteva pânze, superb reproduse în carte, dincolo de revoluția pe care o declanșează în stilul lui Tonitza și de câteva, mult mai modeste, consemnări literare, nu este filonul artistic de la Balcic. Dar nu neapărat după roade („marea ce rodește/ În umbră și lumină, doar cu
Povestea Balcicului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2769_a_4094]