1,616 matches
-
Însuși! Și spusă fiecărui membru al comunității, strigată la fiecare fereastră, democratic. Și Însoțită de umor, de ironie, de admirație, de indignare, Înscenată, jucată, cântată etc.! Încifrată, dacă vreți, dar Încifrată așa de frumos Încât nici nu mai poate fi rescrisă și nici nu-i inexactă. În felul ăsta ziceam eu atunci că și istoria are dreptul să fie dionisiacă. Dar m-ați ironizat și mi-ați zis că n-am șanse să devin student la istorie cu teorii de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
peștele lui. Duane Lindenaur, născut pe 5.12.1916. Arestat o dată pentru șantaj: în iunie 1941. Nu s-a ajuns la tribunal. Reclamantul și-a retras plângerea. Wiltsie nu figurează cu nici un loc de muncă. Lindenaur a fost angajat să rescrie dialoguri la Variety International Pictures. Amândoi bărbații locuiau pe Ventura Boulevard, numărul 11768, motelul Leafy Glade. LAPD e pe drum, așa că stai cuminte. Ești fericit? Danny își număra minciunile. Nici eu nu mai știu, doctore. *** Din colțul lui de birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
eroul său țăran și la al cărui unic punct de vedere, sau viziune asupra lumii, nu putea rămâne. Descoperind acest adevăr al experienței mele, nu mai mi-a plăcut nici a doua ediție a Risipitorilor, care ea însăși a fost rescrisă în întregime. Fiindcă între timp scrisesem povestirea Friguri și volumul al doilea al Moromeților. Desigur, structura Risipitorilor a rămas, în parte, neschimbată, stilul însă, această țesătură de cuvinte care încheagă figuri și pasiuni umane, nu mai e aproape deloc același
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
a doua variantă pe care am scris-o la Paris în 1997, întrucât prima variantă pe care i-o prezentasem cu un scris mărunt, Mariana mi-a spus că nu poate citi un asemenea scris. Această a doua variantă era rescrisă și nu copiată, pentru că îmi venea mult mai greu să copiez, decât să rescriu totul. Doamna Felicia Obrocaru-Sloviev m-a contactat telefonic și m-a rugat insistent, repet, insistent să public cele scrise, deoarece a văzut în scrisul meu un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
variantă pe care i-o prezentasem cu un scris mărunt, Mariana mi-a spus că nu poate citi un asemenea scris. Această a doua variantă era rescrisă și nu copiată, pentru că îmi venea mult mai greu să copiez, decât să rescriu totul. Doamna Felicia Obrocaru-Sloviev m-a contactat telefonic și m-a rugat insistent, repet, insistent să public cele scrise, deoarece a văzut în scrisul meu un mod atât de cursiv în prezentarea trăirilor mele în cadrul unor evenimente în care am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
asemenea surprize (îl am în vedere pe un alt vechi coleg, Sorin Pîrvu). Un ultim omagiu pe care-l aduc acestor transpuneri și autorului lor este că îmi promit să le dezbat cu studenții, să le analizez și să le rescriu/retraduc, să le critic și să le laud în cadrul unui Curs special cu tematică potrivită; văd aici un început și o continuare a unei activități remarcabile, subîntinsa de arcul abia susținut de coardă tensionată a unei personalități entuziaste, complexe și
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
secunda în care s-au împăcat cu ei, se întorc împotriva ta și zic chestii de genul „Cum adică nu-ți place de Padraig/Elliot/Miguel?“. După care le spun iubiților și ajung să te urască toți și povestea e rescrisă sub forma: ea a vrut să ne despartă. Și, de fiecare dată când te nimerești cu ei în aceeași cameră, nu mai vorbesc cu tine. Nu-ți mai oferă o bucată din pizza lor, cu toate că au de-ajuns, mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dădusem voie să simt compasiune pentru Brigit. Pentru scurt timp, uitasem că eu eram personajul negativ din povestea plină de suferință a lui Brigit. Apoi mi-am adus aminte ce se întâmpla. Brigit nu făcea altceva decât să încerce să rescrie istoria în lumina slujbei ei celei noi și plină de responsabilități. Voia să se distanțeze de vechea ei viață, cea în care luase droguri, ca nu cumva angajatorii să prindă de veste ceva despre trecutul ei. Toată chestia nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu mine. Dacă, dacă, dacă... în mare grabă, am încercat să identific punctul în care trecusem de la convingerea că nu sunt dependentă de droguri la acceptarea variantei că aș putea fi. Voiam să mă întorc în punctul ăla și să rescriu istoria. —Dependența ta e cronică, a spus Josephine. Conștientizarea acestui fapt era inevitabilă. Dumnezeu știe că te-ai ascuns destul de realitate. Dar, în final, era imposibil să nu te prindă din urmă. Și, apropo, furia ta e perfect normală, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ea cu inocență. Apoi a început să-mi povestească despre vechea ei prietenie cu mama lui Randall, Lucille- subiectul perfect pentru această conversație. De ce nu-i pomenisem de pasiunea mea cu câteva săptămâni mai devreme? Istoria ar fi putut fi rescrisă; șirul de relații eșuate și de dezamăgiri amoroase pe care aveam să-l îndur în decada anilor douăzeci ai existenței mele ar fi putut fi evitat. La optsprezece ani, aș fi putut să încep să trăiesc fericită până la adânci bătrâneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu Mao aflat în spatele fiecărei mișcări a ei. 17 Iunie 1966. Vara mea fierbinte. Deși cărarea este aspră, viitorul se arată luminos. În trecut, numele meu era lipsit de autoritate. Producătorii de operă și criticii nu-mi acordau respect. Îmi rescriau scenariile. Trebuia să mă lupt pentru fiecare replică, pentru fiecare notă. Oamenii obișnuiți mă considerau nevasta casnică a lui Mao. Cu excepția Shanghaiului, unde Chun-qiao deținea controlul, nimeni nu-mi publica spusele. Acum, că am sprijinul lui Mao, toți se întrec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Niciodată-n viața mea nu mai ținusem o pernă-n brațe sau Între picioare, acum Însă aveam mare nevoie de așa ceva. De-acum mi-era clar că tot ce scrisesem vreodată, lucruri În care aveam mare Încredere, era pierdut. Le rescrisesem de atîtea ori pînĂ ajunseseră exact cum voiam și știam că nu le-aș mai putea scrie Încă o dată, pentru că odată ce le aduceam În forma finală, le și uitam complet, și de fiecare dată cînd le reciteam mă miram de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
erau despre Primul RĂzboi Mondial. CÎnd le scrisesem, simțisem toate emoțiile pe care trebuia să le simt față de acele lucruri și le băgasem pe toate În text și băgasem tot ce știam și puteam exprima despre lucrurile alea, și le rescrisesem, și le rescrisesem din nou pînĂ ce totul plecase din mine și se dusese În ele. Din cauză că lucrasem de tînĂr pe la ziare, nu-mi aduceam niciodată aminte ce scrisesem Într-un text odată ce-l terminam - era ca și cum ți-ai șterge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
RĂzboi Mondial. CÎnd le scrisesem, simțisem toate emoțiile pe care trebuia să le simt față de acele lucruri și le băgasem pe toate În text și băgasem tot ce știam și puteam exprima despre lucrurile alea, și le rescrisesem, și le rescrisesem din nou pînĂ ce totul plecase din mine și se dusese În ele. Din cauză că lucrasem de tînĂr pe la ziare, nu-mi aduceam niciodată aminte ce scrisesem Într-un text odată ce-l terminam - era ca și cum ți-ai șterge zilnic din memorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ăsta? — În mod ciudat, lipsea ceva și m-a izbit această senzație azi dimineață, când m-am trezit. —Hai, Jake, lasă textele, zic eu, uitând că nu am voie să-l întrerup. Ne-am simțit fantastic ieri. Nu încerca să rescrii istoria. Face un gest cu mâna de parcă ar vrea să dea ceva la o parte. — N-are rost să mai despicăm firul în patru pe tema asta, zice el. Voiam doar să înțelegi. Speram ca și tu să simți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
aparat. El, care afirma Întotdeauna, cu surâsul lui palid, că din moment ce descoperise că nu poate fi un protagonist, se hotărâse să fie un spectator inteligent - inutil să te apuci de scris dacă nu exista o motivație serioasă, mai bine să rescrii cărțile altora, asta face un redactor bun de editură -, găsise În aparatul acela un fel de drog, prinsese să-și lunece degetele pe tastatură ca și cum ar fi făcut variații la Petit Montagnard, la vechiul său pian de acasă, fără teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
reflectez la ceea ce gândeam atunci, pe când recompuneam documentele citite frenetic cu o zi Înainte, și până dimineața la aeroport, și În timpul călătoriei până la Paris. Încercam să-mi lămuresc mie Însumi modul iresponsabil În care eu, Belbo și Diotallevi ajunseserăm să rescriem lumea și - Diotallevi avea să mi-o spună - să redescoperim acele părți ale Cărții care fuseseră Încrustate cu foc alb În interstițiile lăsate de insectele scrise cu foc negru care populau Tora și păreau să o facă explicită. Sunt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
câteva numere mai largă, cu păr rar, blond-deschis, care-i cădea peste două sprâncene stufoase, la fel de galbene. Vorbea delicat, ca și cum ar fi educat un copil. „M-am săturat până pesre cap de acest Vademecum al contribuabilului. Ar trebui să-l rescriu pe tot și n-am nici un chef. Deranjez?” „El e Diotallevi”, zise Belbo, și făcu prezentările. „A, ai venit să vezi templierii? Bietul de dumneata. Auzi, mi-a venit În minte una bună: Urbanistică Țigănească.” „Frumos”, zise Belbo cu admirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
încredere în nimic. Îndosariase bilețele, scrisori și mail-uri de la o mulțime de persoane care avuseseră tangență cu profesorul. Informațiile se băteau cap în cap. Dar chiar și fragmentele de jurnal provenind de la Leo musteau de subînțelesuri dubioase, de parcă cineva le rescrisese și interpolase date aiuristice. Apetitul pentru deghizări și lipsa gustului vestimentar ar fi putut funcționa ca mărturii în favoarea unui travesti mental pe care profesorul de engleză îl aborda de fiecare dată când i se cereau punctualitate, fermitate a opțiunilor, conectare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu treacă ziua chiar degeaba. M-am dus la barul din centru, unde au internet, și m-am apucat să vă fac scrisoarea asta. Cum nu prea sînt priceput în ale scrisului, mi-a luat toată seara, am scris și rescris de mai multe ori. M-au trecut și nădușelile, ca să fiu sincer. Nu este o „operă de artă”, bineînțeles, dar am scris-o din tot sufletul și sper să mă înțelegeți - să mă înțelegeți tot cu unitatea de măsură c
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la dispoziție, ai putea încheia lucrarea în câteva luni... Ridicase amândouă brațele în sus: - Nu! Nu! exclamase aproape în panică. Nu mai mă interesează!... Profesorul îl privise surprins, oarecum dezamăgit: - Este totuși opera dumitale de-o viață întreagă... - Ar trebui rescrisă de la prima la ultima pagină, și nu cred că merită... Trebuie să rămână ce-a fost până acum: opus imperfectum. Dar voiam să vă întreb ceva, continuă ca și cum ar fi vrut să schimbe cât mai repede subiectul, deși mi-e
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
managerii experimentați, iar mobilitatea globală este considerată o normă, nu o excepție. La aceste caracteristici generale, evidențiate de cei trei autori se mai adaugă una, cea a crizei economice din anul 2009, care deși pare contextuală, este de așteptat să rescrie parametrii organizaționali. 7.2. Aspecte teoretice și metodologice Ceea ce se poate constata cu ușurință în legătură cu subiectul motivației în muncă este interesul pe care acesta l-a generat atât în rândul cercetătorilor, cât și în rândul managerilor. Numărul impresionant de studii
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
că ideea cu superioritatea este, în cel mai bun caz, o prostioară răsuflată. (Onuț, 2008, p. 33-34) Evaluarea motivației în muncă, crearea și aplicarea tehnicilor de motivare și elaborarea unor noi modele teoretice despre motivație sunt demersuri care pot fi rescrise din această perspectivă. Cele două fonduri de cunoaștere ignorate de cercetarea științifică constituie resurse care pot conduce la apropierea dintre teoria și practica motivării. Fondul de cunoaștere al managerilor, reprezentările și teoriile lor despre motivația muncii alături de stocul de cunoaștere
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
Felul politicos și ferm în care o tratase, ca pe un simplu instrument, menținuse distanța dintre ei, o distanță care era totodată și o legătură. Apoi George s-a îndrăgostit de ea. Să se fi îndrăgostit însă cu adevărat? George rescria istoria cu atâta repeziciune, încât e greu să-ți amintești ce s-a întâmplat în realitate. Cert este, însă, că Diane era îndrăgostită de el. George deveni extrem de posesiv. O înștiința că pe viitor va trebui să renunțe la toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui. În realitate, „marea carte“ (conținând, se presupunea, „doctrina secretă“) prinsese viață. De bună seamă, nici o carte de filozofie nu e vreodată terminată, ci numai abandonată, John Robert s-ar fi putut instala foarte bine în căsuța veche ca să-și rescrie cartea. Dar nu luase asemenea hotărâre. Privind în urmă, la puerilele lui scrieri din tinerețe, își putea da seama cât învățase în cincizeci de ani. Ah, de-ar mai avea alți cincizeci în față! Dacă viața omenească ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]