2,221 matches
-
virulent mai ales la etnia maghiară. Așa cum spunea criticul de teatru Oana Stoica, “celebra tristețe maghiară se concretizează în gesturi fatale, dar nu melodramatice. Există un firesc al alegerii morții, acceptarea ca o soluție „normală“ pentru nefericire. Asta nu înseamnă resemnare, ci sumbra interiorizare a unei degradări lente, conștiente, aproape asumate”. Cu siguranță, fiecare dintre noi, aflat în fața unei asemenea întâmplări, s-a întrebat de ce a ales o ființă să-și ia singură zilele? O interogare care-l apasă și pe
Székely Csaba: Flori de mină, Ed. UArtPress, Tg. Mureş, 2012. Cronică, de Daniela Gîfu () [Corola-blog/BlogPost/339302_a_340631]
-
precepte creștine, el și-a alcătuit o religie specifică, un amalgam profund de creștinism și păgânism. Religia aceasta, legea românească, e unică pentru întreg neamul nostru pe deasupra tuturor controverselor teologice. În ea se rezumă concepția de vieață a țăranului român, resemnarea și încrederea lui în dreptate divină. Legea românească e suportul moral al țăranului. Ea i-a dăruit puterea de a rezista și de a birui încercările veacurilor. Creștinismul nostru, așa cum îl practică și-l trăiește țăranul, ascunde într’însul toate
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
mulțimea mare a luptătorilor în timp de războiu și a muncitorilor în timp de pace. Țăranul niciodată și sub nicio formă nu se întovărășește cu străinii. Privirea și dorul lui nu trec niciodată dincolo de hotarele neamului. El suferă orice cu resemnare. Nădejdea lui e Dumnezeu. E în stare să moară fără a se plânge și mai cu seamă fără a se revolta. Are o răbdare eroică, dar care ajunge să se confunde uneori cu toropeala, parcă lupta tăcută, nesfârșită pentru conservarea
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
fără a se plânge și mai cu seamă fără a se revolta. Are o răbdare eroică, dar care ajunge să se confunde uneori cu toropeala, parcă lupta tăcută, nesfârșită pentru conservarea ființei etnice i-ar fi istovit agresivitatea. Răbdarea și resemnarea însă, în loc să-i fie prețuite sau barem recunoscute, i-au adus imputarea că e leneș și nesimțitor. Caracteristic este că imputarea o ridică tocmai exploatatorii lui de ieri și de azi. Admițând că țăranul român ar avea mai puțină tragere
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
trage publicația de acolo, impregnată de scorojeli, l-ar vedea pe Dumnezeu, l-ar apuca de picior, ar avea șansa unui extaz în viață, dar, pentru aceasta, e nevoie să se transforme, s-o ia de la capăt, să treacă de resemnare. Camera este asemănătoare celei în care vegetează Dionis: „Nici nu mai știa de câtă vreme / Revista asta / Zace aici / Abandonată pe caloriferul / Cu vopseaua scorojită, / Ascunsă în parte / De pervazul ferestrei strâmte”. Personajul nostru modern nu beneficiază însă de șansa
Crișu Dascălu: Colivia belgrădeană. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339452_a_340781]
-
virulent mai ales la etnia maghiară. Așa cum spunea criticul de teatru Oana Stoica, “celebra tristețe maghiară se concretizează în gesturi fatale, dar nu melodramatice. Există un firesc al alegerii morții, acceptarea ca o soluție „normală“ pentru nefericire. Asta nu înseamnă resemnare, ci sumbra interiorizare a unei degradări lente, conștiente, aproape asumate”. Cu siguranță, fiecare dintre noi, aflat în fața unei asemenea întâmplări, s-a întrebat de ce a ales o ființă să-și ia singură zilele? O interogare care-l apasă și pe
Daniela Gîfu: Un dramaturg al vremurilor noastre (Székely Csaba, Flori de mină, Ed. UArtPress, Tg. Mureş, 2012) () [Corola-blog/BlogPost/339543_a_340872]
-
straniu, absurd, rigid, determinist, generator de perpetuă suferință. Acestei realități mundane îi corespunde o arhitectonică inteligibilă la fel de impersonală, absconsă, arbitrară și incomprehensibilă. În fața unei astfel de menghini cosmico-metafizice care amenință fragila condiție a ființei umane, singurele căi de refugiu rămân resemnarea și atitudinea nihilistă. Josef K. nu e singurul acuzat: toți oamenii pe care îi vezi aici sunt acuzați. Registrele judecătorului de instrucție sunt uzate pentru că au fost exagerat de mult folosite: Registrul părea un caiețel de școală, vechi și făcut
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
de Dan Ionescu La editura Domino, Victoria Milescu publică volumul Conspirații celeste. Versul: „sunt încă proprietatea lui Dumnezeu” lămurește asupra vinovatului de tăcerea în suferință a poetei. Este și un fel de resemnare, care totuși nu convine. Cuvântului „conspirație” i se poate atribui și un sens abaxial de „nedreptate”. Anxietatea în volum provine din încercarea de identificare a injustiției. Despre un asemenea travaliu, poeta vorbește repede, ca într-o pauză scurtă. Un concurent
VICTORIA MILESCU: Conspiraţii celeste () [Corola-blog/BlogPost/339570_a_340899]
-
insesizabile. Ca ființă în timp, individul este permanent pus în întârziere de trecerea timpului. Se poate spune că două sunt elementele de expresivitate estetică care fixează spiritul într-un timp mai îngăduitor, mai răbdător, mai îndurător, într-un timp al resemnării și întoarcerii la sine prin rememorare: a) convingerea că lumea are un sens și b) recunoașterea semnelor că viața individuală are un sfârșit, că moartea constituie de la un moment încolo o perspectivă de neevitat. „Târziu, foarte târziu - reflectă spiritul creator
GABRIEL CHIFU: Sensul vieţii şi spectrul morţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339569_a_340898]
-
zboară / doar pentru a da / un sens / cerului” („fragilitate”). Poziția lotus are și o dimensiune de conștientizare cantitativă a singularității: una care se răsfrânge asupra spiritului sub formă de singurătate fragilă și tristă. Singurătatea pozițională înseamnă desăvârșire, iar desăvârșirea constituie resemnare și autoînvăluire. Poetul se prezintă ca un maestru al unui ceremonial de supunere, de submisiune. În această lume imobilă doar ceea ce produce spiritual corpul se poate individualiza, restul este insignifianță. Mesajul liric indus de curgerea versurilor este că, oricât am
ION MARIA: Înţelepciunea faptului de a sta pe loc, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339590_a_340919]
-
bat de moarte și-ți dau apă / Să reînvii pentru a fi bătut din nou, / Cum unul pus de altul groapă sieși sapă, / Cum unul doarme, altul trage ca un bou“. Atitudinea pe care o inspiră poemele, nu este de resemnare sau de îndârjire [justificată și prin aceasta, acceptabilă], după cum ne-am fi așteptat. În ciuda unei vieți în suferință injustă, iar titlul este o metaforă pentru un asemenea trai, și a unor motive suficiente pentru ca autorul să fi desconsiderat omul în
Nicolae Țurcanu: Poeme care nu dor sau Cartea dorului de viaţă () [Corola-blog/BlogPost/339608_a_340937]
-
scuze pentru termenii folosiți ... n-am avut alții mai potriviți la îndemână”; „constrângerile oricăror epitete”). În ecuația tematică a cărții atitudinea fundamentală față de existență este aceea de a lua „viața simplu și amar” (p. 124). Imaginarul nu este luminat de resemnare ori detașare, ci de o tristețe reflexivă ce n-a ajuns încă să fie copleșitoare.Pentru obținerea autenticității și a impresiei de real se recurge la crearea de temeri în raport cu eventuale repercusiuni ale relatării de evenimente reale: prezentarea faptei „săvârșită
Vasile Teodorescu: Povestiri amare, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339609_a_340938]
-
și echivocuri, iar, cel mai adesea, nu m-am sfiit să-i numesc pe circarii fruntași ai acestei realități bulversate, răsucite și maculate, ce ne obligă să fim actori și spectatori, totodată, așezați gospodărește pe râsu´ plânsu´, nu departe de resemnare, or ceva mai trist decât asta nu pot, cu mintea mea, să-mi imaginez! Vor fi cititori care se vor amuza participând, cu ajutorul tabletelor mele, la acest bâlci al deșertăciunilor, dar am siguranța că vor simți și amărăciunea de dincolo de
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339693_a_341022]
-
scrupule. Am văzut că dacă ramânem uniți și menținem presiunea asupra politicienilor putem avea câștig de cauză. În zilele „fierbinți” de după infama OUG 13 pe mulți dintre cei prezenți în Piața Operei îi încerca un sentiment de disperare și de resemnare. Credeau că nu putem avea sorți de izbândă. Cu cei cu care vorbeam încercam să îi incurajez și să le aduc aminte că, dacă 30.000 de oameni au reușit să facă un prim ministru să-și dea demisia, atunci
„Proclamația România 2017+” și protestul meu. Nu credeam să ajung vreodată sa strig, ca timișorean, „București, luptă București!” () [Corola-blog/BlogPost/339052_a_340381]
-
întoarcem niciodată. Aici o să fie o casă pustie”. Am închis reportofonul. Îl privesc pe omul din fața mea. E cu puțin mai în vîrstă decît mine, dar arată mult mai bătrîn, are privirea încețoșată și ochii încercănați adînc. Un soi de resemnare ușor amuzată îi plutește pe fața pămîntie. Simt nevoia să închei altfel discuția. - Și ce-ai simțit atunci, îți mai amintești? - Eu știu?... Nu mi-a părut rău că a picat Ceaușescu, dar... mi-am văzut un castel de nisip
De cealaltă parte a baricadei () [Corola-blog/BlogPost/339003_a_340332]
-
în spital, dar amânat la operație din lipsă de sânge. Mama lui Dragoș m-a salutat calm la 7 dimineața, la telefonul fix din apartamentul închiriat. Aveam să înțeleg și tonul liniștit în fața unei situații oarecum urgente - era unul de resemnare. Încercase să dea de mine de 10 ori cu o zi înainte, la intervale diferite și era pe punctul de a renunța, pentru că nu mai avea așteptări să mă găsească. Trecuse prin toate stările, aproape că se învățase cu gândul
Cei 36 de oameni care au primit o „alertă” de la Maria. Tu cum îți construiești viitorul? () [Corola-blog/BlogPost/339218_a_340547]
-
pe trotuare/ mâncând rădăcini de copaci la prânz”, iar în acest decor sumbru, poetul găsește interesant „numai cântecul umbrei/ care ți se prelinge pe portretul/ din sertarul inimii” (Lied 27). Cu alte cuvine, singurătatea oferă poetului momente de reflecție, pentru resemnare și autodefinire, dar și momente de rugăciune, de comuniune cu natura și divinitatea... De o frumusețe divină este liedul 25, în care poetul dorește să intre în comuniune cu natura, abordând motivul fântânii, ca simbol al creației eterne, în armonie
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
face!” ... Etc ... etc ... Replicile pot fi diferite, mai decente sau mai vulgare, mai egoiste sau mai explicative, dar consemnând aceeași psihologie a totalei neîncrederi, a repulsiei față de cel care știi că te înșeală și te stoarce și, cel mult, a resemnării. Neîncrederea și resemnarea duc la pasivitate, la rupere a comunicării ca între dușmani; sau, ca față de un dușman de care încerci să te izolezi cufundându-te în tristețea neajunsurilor tale. „Dă-i în puii mei cu votul lor!” - spunea cel
DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAŢIEI (3) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340873_a_342202]
-
Replicile pot fi diferite, mai decente sau mai vulgare, mai egoiste sau mai explicative, dar consemnând aceeași psihologie a totalei neîncrederi, a repulsiei față de cel care știi că te înșeală și te stoarce și, cel mult, a resemnării. Neîncrederea și resemnarea duc la pasivitate, la rupere a comunicării ca între dușmani; sau, ca față de un dușman de care încerci să te izolezi cufundându-te în tristețea neajunsurilor tale. „Dă-i în puii mei cu votul lor!” - spunea cel pe care îl
DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAŢIEI (3) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340873_a_342202]
-
să nu-l cred și să nu-i înțeleg refuzul de a se mai apropia de politică?!... Din „fericire” (dramatică fericire!), am menționat că există și acea stare de repulsie față de șarlataniile la care ești supus iar, spre deosebire de neîncredere și resemnare, repulsia se poate schimba în revoltă, în hotărârea de a schimba ceva. Ei bine, acesta cred eu că a fost motorul care, după mulți ani de pasivitate (vezi speranța escrocilor că „mămăliga nu explodează”) a adus la vot 8.459
DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAŢIEI (3) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340873_a_342202]
-
care merită a fi transmisă tinerei generații sau puterea clipei cu veșnica problemă: ce lucrăm, ce mâncăm astăzi spre a mai trăi o zi, ne umple cotidianul. Banul, țelul exclusiv de astăzi, pledează pentru clipa actuală cu ignorarea trecuului și resemnare față de viitor Este cert că istoria, vitejia domnitorilor care ne-au ferit de subjugare cu sclavie a tiranilor vremii, este o lecție importantă pentru cei care mai citesc o carte. Școala nu mai amintește de ei. De unde să afle tineretul
TRECUTUL O LECŢIE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340914_a_342243]
-
-i uit privirea cruntă și ghearele de-oțel cu care-îmi sfâșia sufletu-ntruna, dar când mă biciuiește cu mult mai rău furtuna durerilor, parcă mi-e dor de el. Atunci slaba speranță că am să îl înving măcar prin legendara resemnare îmi lumina privirea și mai eram în stare ca rănile în liniște să-mi ling. Azi nici o perspectivă nu am, niciun reper. Strig și înjur fără să-mi fie teamă, dar nimeni, din păcate, nu mă mai ia în seamă
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340996_a_342325]
-
vocea mea nu mai are contur silabă de silabă rătăcind în exil. Trupul meu a încremenit în carapace de plumb Pe care nimic nu-l atinge. Prin odaia unde cândva înflorea nebunia zâmbetelor Doar timpul se-ndoaie De dorul tău. RESEMNARE Câtă răbdare sau câtă minciună Poți să înfiezi când nici amintirile Nu mai au miezul reavăn, Când se usucă glasul plânsului Și cad dorințele una câte una, Muguri otrăviți de pojarul brumei. Când înserarea nu mai miroase A tanin, nici
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
nu mai miroase A tanin, nici plecările nu se mai Jupoaie din carne Nemiloase ca talazul năprasnic. Ce curaj îți trebuie să mai respiri În orele dezumflate De la marginea visului Sau ce teamă... Când îți înfiezi în fiecare zi Masca resemnării Și-o hrănești cu cea mai ieftină pâine, Necurmată întoarcere a visului Pe altarul de lumină Al apropiatei înălțări. ÎN PARTEA CEALALTĂ Vom afla atunci, că am trecut ultima vamă Când firea cunoscută a lucrurilor Va fi inversată Și îndărătul
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
ar fi încăput în odaia ei bună, mâinile i se adună din când în când una lângă alta pe masă, ca labele unui cățel, în dreptul farfuriei a cărei mărime o nedumerește, fie se adună în poală, una peste alta a resemnare. La aceeași masă, femei si bărbați tineri, degajați, conversează zgomotos peste muzica ce ține cu tot dinadinsul să le acopere vocile. Copii care n-au deprins încă echilibrul mersului, scâncesc în brațele mamelor care-i șterg cu șervețele de hârtie
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]