1,256 matches
-
când (râde) m-o văzut cu țigara-n mână în curtea bisericii. În ’88, am încasat prima pedeapsă mare. Condamnare la moarte. Intrat în celula morții, cu Ștefănescu, ăla cu vinurile. Ștefănescu a stat condamnat la moarte vreo doi ani. Resemnat și vesel. Știa mult să tacă. Deștept, trecut prin viață. Eram tânăr, aveam 23 de ani, am stat doar câteva zile - o săptămână și ceva, două săptămâni - nu-l lăsam în pace. Eram nervos, nebun, aveam mâncărici. Aveam niște popice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
deoparte, iar Tom e primul ei nepot, continuă Emma. — Dar nu-mi dă deloc pace, protestez eu. Mă sună În fiecare zi, cel puțin de două ori, și tot apare la noi neinvitată. Emma ridică din umeri, cu un surîs resemnat. Știu că e imposibilă. Ar trebui să-mi urmezi exemplul și să o ții la distanță. — Încerc, răspund, dar nu Înțelege și pace. Zilnic, Dumnezeule mare, zilnic! Despre ce vrea să-mi vorbească În fiecare zi? Nici măcar nu mai ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
acum încolo.. . Încearcă să privești lucrurile, puțin, și din perspectiva mea. ― Mi-e teamă s-o fac, Galilei, deoarece nu pentru asta am venit. Și n-aș vrea să te las să te amăgești. ― Când îmi voi reaminti totul perfect resemnat, atunci, poate, voi renunța să mă mai apăr. Deocamdată, însă, n-am atins această limită. Încă mai sunt convins că inima mea are dreptate. Și, oricum, dacă voi fi "victimă", se pare că destinul meu e să fiu o victimă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
căpăta o înfățișare invidiată de celelalte orașe, și asta fără să ne atingem de patrimoniul ducal. Oreste, care-l sfătuia pe Rotari cum să guverneze mai bine ducatul, la fiecare nouă cerere a mea, se mărginea să clatine din cap resemnat. El era, pe de altă parte, mulțumit că nu mă amestecam în ceea ce el considera ca fiind strict de competența lui. Pot chiar să afirm că, după trei ani, între noi exista un fel de prietenie respectuoasă. Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pește marinat, pus în crăticioare de argint pe lângă orice fel de mâncare. Am lăsat vinul de Alep să se decanteze; mie îmi plăcea să-l beau curat, întocmai ca un barbar, căci nu reușeam să-l înghit amestecat cu rășină. Resemnat, i-am ascultat până și pe muzicanții plângăreți care, după ce au cântat cât a ținut masa, încă mai suflau în flaute, mai ciupeau corzile țiterelor și mai băteau în micile tobe în spatele unei cortine. Trebuia neapărat să fac o digresiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-mi cere altceva. Rodoald se uita când la maică-sa, când la mine, pierdut, nevenindu-i să creadă cum acea floare putea să aibă un lujer atât de dur, cu neputință de a se plia. La semnul meu de renunțare resemnată, s-a repezit spre mine: - De ce nu faci nimic? Mi-am trecut obosit o mână prin păr și i-am răspuns: - Rodoald, îmbrățișează-ți mama și să avem credința că timpul o va face să se răzgândească. Oare vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a zilei Îl Învăluia, continuă să repete, serios și fără a-l privi, că era Într-adevăr ultima. a zecea oră Băiatul de serviciu o anunță că telefonul Îi sună În geantă. Doamna Fioravanti dorea să răspundă? Maja Întoarse capul, resemnată să nu aibă liniște nici măcar la coafor, În unul dintre momentele cele mai plăcute din viața unei femei - când tânărul frizer, grațios și delicat ca un balerin, Îi masa tâmplele și-i pieptăna părul ud cu o asemenea gingășie, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
niciodată nu reușea să ducă răzbunarea până la capăt - un sentiment de milă, mai puternic decât răzbunarea, duioșia față de femeia pe care o iubea, în sfârșit, speranța că va putea s-o recucerească mai târziu, îl opreau să ucidă -, așa că pleca resemnat și aproape niciodată nu se mai întorcea la acea femeie, care rămânea parcă în mod implacabil legată de bietul lui vehicul. Acest lucru era de nesuportat, ca și cum i-ar fi zornăit pe șira spinării un milion de clopote grele. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe sine așa cum o făcuse Bilha, deși era cu cel puțin cinci ani mai mare ca ea, de o vârstă cu Lea care deja născuse cinci fii supraviețuitori. Zilpa știa că avea să se întâmple într-o zi și era resemnată. Dar spre deosebire de Bilha, Zilpa n-ar fi cerut-o niciodată. Lea trebuia să comande asta. Și până la urmă a făcut-o. - Într-o noapte, când mă plimbam în lumina lunii pline, a apărut în fața mea, povestea Zilpa. La început am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu o masturbare simplă sau doar cu o muie. Uneori izbutită, de altfel; oricum, În materie de amor spaniol, oferta era structural insuficientă, iată ce gândea Bruno. În acest punct al cugetărilor sale, ajunse la grupul sanitar nr. 8. Oarecum resemnat să Întâlnească niște băbătii, avu un șoc dureros descoperindu-le pe adolescente. Erau patru, Între cincisprezece și șaptesprezece ani, lângă dușuri, chiar În fața șirului de chiuvete. Două dintre ele, În slip, Își așteptau rândul; celelalte două se zbenguiau ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
PARASCHIV, îl lovește în ceafă.) Göteburg... (Râs grosolan, întuneric, haos, rafale de lumină, gesturile întrerupte ale lui MACABEUS.) (PARASCHIV trece de la urlet în plâns; izbiturile sale devin tot mai lente apoi cedează; PARASCHIV devine un morman de carne care plânge resemnat, încet, până la icnete; râsul și urletul de gorilă ale lui MACABEUS se vor mai auzi un timp; apoi un urlet sângeros aducând a PARASCHIV înjunghiat; apoi o nesperată blândețe a lui MACABEUS, un grohăit și o poticneală; urletul apocalipsei va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a băgat câțiva la anchetare, cu tabla, cu profilele, ceva de la combinat. I-a băgat da scapă, neică, scapă, că d’aia e democrația tare. Și dacă generalul Goncea e cu democrația la noi, vă dați seama că scapă! Ridică resemnat, amărât din umeri. Bătrânelul încerca să-și scoată cureaua. Părea că nu-l ascultă. Sau nu-l interesează nimic altceva, decât gaura lui de la curea. - N-am, zău, ridică din umeri tânărul. Și nu vreau să-ți stric cureaua. Văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să ruginească. Îmi păta cămășile la buric. Am luat-o pe-asta. În fond, la ce s-o mai țin. Cizmarul răsucea cureaua, prefăcându-se interesat de vorbăria bătrânelului. În cele din urmă îi înapoie centura. Clătină din cap neputincios, resemnat. - Zău, n-am instrument. Și e păcat s-o stric. Asta-i de muzeu, tataie. Bătrânul tresări atins. Trase cureaua. - Te rog, nu-s tataie cu dumneata. A doua oară când mă faci așa. Dacă nu respecți vârsta, respectă măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
șmechereala asta și p-ormă... Până atunci se-ntoarce și Wintris de la congresul ăla din Tanganica. S-a-ntâmplat că a picat încurcătura pe canicula asta că, altfel, nu e nici o problemă. O simplă formalitate, doar știți. Aulius oftă supus, resemnat. Simțea ceva neclar că-l supără înăuntru, ca un fel de hârjoană de purici, tot sărind dintr-o parte în alta a interiorului, undeva pe lângă inimă. Se scărpină greoi, cu mâinile aproape amorțite. - Am vorbit și cu nevasta lui Brandaburlea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se mai respectă regula?! Se pomenea înainte să zică o poamă de-asta că nu vrea ce hotărăsc părinții? Au căzut și legile șatrei, nu numai al moralei comuniste. Tăcu bosumflat. Părea că se gândește la lupta dintre generații. Oftă resemnat, în cel din urmă: - Insuportabil, într-adevăr, din punctul de vedere cu canicula. Altfel, oamenii sunt drăguți, n-am ce zice. Dar nu-ți vine să crezi ce-i acolo. Mai ales noaptea. Încep ăia să urle, să geamă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Sophie trase o dușcă zdravănă din cana ei cu cafea. —Scuze, dar iau niște antihistaminice pentru guturai și dacă nu beau cafea tot timpul, mă lasă lată de tot. — Măcar nu-mi strănuți în nas, zise Violet pe un ton resemnat. —Mamă, Vi, ce talie mică ai, spuse Sophie cu invidie. N-o s-o mai aibă mult timp dacă-i tot dă înainte cu biscuiți, remarcă Hugo. Îl mănânc pe ultimul, Vi, ca să-ți salvez talia. —Ești nașpa. Voiam să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
din cauza sugestiei că s-ar fi culcat cu Philip Cantley, ci în egală măsură de ideea că ar vrea să se culce cu vreun bărbat. — De ce ar afirma ea așa ceva? întrebai eu. — A, Helen spune multe, replică Hazel, părând mai resemnată. Dar, de obicei, sunt adevăruri. Ăsta e unul dintre motivele pentru care sunt de-a dreptul surprinsă. Când mi-a zis de Matthew și de Tabitha, nu prea știam ce să cred, dar apoi mi-am dat seama că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pentru ele. Asta-i tot spun și eu lui Daph, dar spune că vrea să mă implic și eu. Adică, mă însor cu ea, nu? Se poate mai implicat de atât? Aici lăsă să-i scape un oftat lung și resemnat, plin de amărăciune și descurajare. Știam un doberman care ofta așa. Era cel mai trist sunet din lume. Uite, i-am zis eu cu șiretenie, ai nevoie de ceva care să te distragă. De ce să nu te scufunzi în muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
informații. — Circulă vorba că are legături foarte puternice, dar persoana cu care am vorbit nu e sigură cu cine. Vrei să mai Întreb În jur? — Pare posibil să fie vorba de Mafia? Întrebă Brunetti. — Așa pare. Fosco scoase un râset resemnat. — Dar când nu se Întâmplă asta? Pare Însă că are de asemenea legături cu oameni din guvern. Brunetti se opuse, la rândul lui, tentației de-a Întreba când nu se Întâmpla asta și, În schimb, Întrebă: — Ce știi despre viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dat seama că trecuse foarte multă vreme de când nu mai simțise că un om are nevoie de ea, că sfatul și părerea ei contează pentru cineva. Fir-ar al naibii! a sărit ea dintr-odată. Hugo a clătinat din cap resemnat. Nu te pot condamna că spui asta. O merit. Nu, vreau să spun fir-ar al naibii, uite cât e ceasul! a zis ea arătându-i încheietura. Trebuie să plec. Îmi ia o veșnicie ca să mă întorc cu autobuzul. —Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și tu puțin, l-a îndemnat ea turnând câteva picături de șampanie în paharul lui aproape plin și mult mai multe în paharul ei, care era deja gol. Apoi s-a uitat întrebătoare la Hugo. —Bine, atunci, a spus ea resemnată. Pe aici. Hugo a urmat-o în hol. —Uuups! a exclamat ea, oprindu-se în loc și luând o telecomandă micuță și neagră care zăcea pe o comodă cu oglindă. Apoi Laura a îndreptat telecomanda către colțul camerei. Mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
urca scările ca o furtună. Sentimentul de teroare îi creștea cu fiecare treaptă parcursă de nevastă-sa. Amanda nu și-a îndulcit deloc vorbele. —Ticălosule, a urlat ea dând buzna în baie. Deci Laura ți-a spus, a zis Hugo resemnat, punându-și mâinile peste urechile lui Theo. A văzut că Amanda arăta extraordinar. Cariera ei de editor la noua revistă nu i se urcase numai la cap, ci peste tot. Părul îi devenise platinat și era tuns la nivelul umerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îl reținea acolo definitiv. Ea palidă, ca turta de ceară, îl privea îndelung cu ochii jucându-i în lacrimi... Nici nu încearcă să-i spuie ce avea pe suflet, știind că nu poate. Tăcea și îl privea întruna calmă și resemnată. Iorgu simți cum inima nu-i mai rezistă, și va izbucni în lacrimi. Nici n-a știut ce i-a spus, și ieși grăbit pe hol... Era ora patru după amiază. Avel îl aștepta. Fusese la surorile lui în sat
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o găsească. Nimeni dintre cei întrebați nu știau unde este ”ieșirea ” din gară. La un moment dat, observă că nu mai are bastonul, îl pierduse. Ce să facă, unde să-l caute în învălmășeala aceea! -Nu-i nimic!.. își zise el resemnat, de- aș găsi măcar ”ieșirea”... Fata mă așteaptă îngrijorată, acasă.. Doamne, ce se face Fata fără mine!”. Ceasul arăta orele trei si douăzeci... dimineața. Isi sterse lacrimile adevărate, cu dosul palmelor si se pierdu năpădit de gânduri. -Ce să însemne
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
poate face miracole peste noapte pentru a schimba mediul economic și social al țării, duduie. E o chestiune de timp și probabil va lua Încă ani buni pentru ca lucrurile să se așeze, a spus el cu un aer pe jumătate resemnat, pe jumătate iritat. Cum am ieșit de la interviu, am tras o Înjurătură grosolană. MĂ abținusem cu greu să‑i spun ministrului ce credeam despre indolența, fatalismul și lipsa lui de imaginație. Spre deosebire de mine, Teo Haiduc era calm și indiferent, păstrându
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]