1,862 matches
-
la ora de dirigenție, ca să stea de vorba cu ea, așa după cum era obiceiul. De-abia terminase de făcut apelul și-și mângâia gușa, când se deschise ușa și intră o cuconiță tare nostimă, elegantă și parfumată. Ne-am ridicat respectuoși și admirativi în picioare. Dirigintele, cu ochii rotunjiți de plăcere că va sta de vorbă cu o persoană atât de drăguță, care desigur îl va ruga ceva, ne făcu semn amabil să ne așezăm și se adresă vizitatoarei: ― Doamna? ― Marinescu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ropot de aplauze... M-am înclinat surâzător și am mulțumit întocmai unui actor, pe scenă, făcând, bineînțeles, fasoanele de rigoare și sporind astfel voioșia clase... Am strâns emoționat mâna pe care mi-a întins-o profesorul și m-am înclinat respectuos și plin de seriozitate. Dar "vae mihi", cum ar fi spus Barosanul, glasul lui Nicu Marinescu, glasul care propusese să-i imit pe actori, se auzi de astă dată parcă ceva mai imperativ ca adineauri: ― Don' profesor, spuneți-i lui
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vorbind ca tine, dar nu e acum timpul potrivit pentru considerații filozofice și gramaticale...! Hai, spune mai departe! ― E... și, când m-a văzut, s-a făcut ca sfecla și a tăcut brusc din gură! Eu m-am înclinat foarte respectuos și i-am spus, zâmbind ironic: "Bon-soir, Didi! Cum ți-a plăcut filmul?" ― Și ea? ― Ea a moțăit am cap în semn de răspuns... și nu mi-a răspuns! ― Aha! Așa, care va să zică nu ți-a răspuns! ― Țî! Dar să-ți
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
că ați fost buni la Latină! Și, cum printre noi erau câțiva dintre colegii de clasă, care rămăseseră la Lazăr și dăduseră examen de-a VIII-a acolo, Barosanul li se adresă, zîmbind: ― Mă, să stați drepți, și să fiți respectuoși cu ăștia care au dat examen particular de a VIII-a aci, la Seminar! ― De ce, domnule diriginte? întrebară ei mirați. ― Așa, pentru că voi ați făcut numai opt clase, pe când ei au făcut nouă! Opt la Lazăr, în întregime, și a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cai, spuse Jovanka. Mihajlo, trimite-l aici pe Mitruț, slujitorul Erinei. Haiducul ieși, aplecându-se să nu lovească cu fruntea pragul de sus al ușii. La scurt timp, se auzi o bătaie ușoară În ușă, iar Mitruț intră, ținându-și respectuos căciula În mâini. - M-ați chemat, domniță Erina... - Ionuț! Ai doi cai odihniți și pregătiți de drum? - Întotdeauna, domniță. - Îi iei pe amândoi. Pleci chiar acum spre Dunăre, treci pe gheață În Țara Românească, nu dai nici o socoteală nimănui, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de copite nobile părea de obicei o muzică lui Tudor Hallipa, stăpânul moșiei, casei, trăsurii și cailor; scobora treptele cu pas elastic și jambiere înalte de căprioară, și după ce ajuta musafirilor să coboare, înainte de a-i conduce, dezmierda prelung și respectuos cei doi cai jumătate sânge, care, grație unor îngrijiri deosebite, erau strălucitori ca un satin laque\ Musafirii se extaziau și ei cu sinceritate. Un cal frumos fiind mult mai comod de admirat decât un om frumos, credea Mini! Așa se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
grupuri distincte: Rim - Nory cu Mini - Eliza cu Trubadurul - și Lina. Rim pusese ochelarii și schimba de la distanță câteva vorbe cu eleganta Eiiza, care părea că face o sforțare adresîndu-se unui așa de ilustru personagiu. Lică atunci rămânea în pauze respectuoase, lăsând să cadă cuvintele oracolului, dar schițând pe buze gestul fluieratului lui obicinuit. Lina se apropie de doamna Eliza și începu cu ea o conversație cam monotonă la început, dar care se înviora treptat, apoi micșorară chiar diapazonul pentru a
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dacă se dă o echivalență. Așa că fii fără grijă, o să fie bine oricum, dacă nu acum, la anul. Să ia aici medie mare, fiindcă s-ar putea să am nevoie să-i spun ministrului: "domnule ministru, are zece! Vă rog respectuos să aprobați!" Am mas noaptea în căruță la marginea satului și a doua zi am intrat la examene. N-aveau deloc capete de dovleci concurenții. După probele scrise, a doua zi am intrat la cele orale. Ne-am întors acasă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
subtil trebuie că se scăldase În voluptăți zeiești când azvârlise În urechile ce se plecau la vorba lui că băiatul Directorului de școală a rămas repetent. Ăsta are ceva cu mine și nu prea Înțeleg de ce. M-am purtat Întotdeauna respectuos și chiar, când eram copil, Îi acordam o admirație nemărginită. Judecă și tu: când intram În biblioteca sătească (se ocupa și cu asta) după vreo carte despre care auzisem c-ar fi fost frumoasă, el se arăta profund deranjat, ofta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-i mângâie. „Luăm nițică trânteală și gata. Mai are școala microscoape.” „Ia veniți, mă, Încoace!” auziseră băieții un glas din Întuneric, câțiva pași mai Încolo, și recunoscuseră vocea Colonelului pensionar și veteran de război. Tăcuți și plini de supușenie respectuoasă, cei trei se Îndreptaseră către casa fostului ofițer și-i ziseseră Într-un glas bătrânului „săru’ mâna”. Îl știau de când se știau și pe ei; de când aflaseră Însă la școală faptele de arme ale veteranului, prețuirea lor ajunsese nesfârșită. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mi-am dat seama că aveai doar una sau două din zece șanse de succes. Aici trebuie negreșit să fie mâna cerului. Dar ce s-a întâmplat în zilele următoare? Și cum ați reușit să ajungeți până aici? Kumataro îngenunche respectuos, aparent, fără nici un strop de mândrie pentru că făcuse ceva vrednic de laudă. — Ne-a fost puțin cam greu să ieșim din castel, dar adevăratele probleme au început după aceea. Forțele clanului Araki erau postate la palisadele de lemn, ici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aș dori să alergi înapoi și să i-l dai lui Oyu. Și, scoțând o foaie de hârtie, mâzgăli ceva și i-o dădu lui Kumataro. — Eu merg înainte încet, ca să mă ajungi din urmă. Kumataro luă scrisoarea, se aplecă respectuos și o luă la goană, spre templu. „Am făcut greșeli,“ își spuse Hanbei, cu tristețe, în timp ce privea, pentru ultima oară, spre Templul Nanzen. „Nu regret cu nimic drumul pe care am apucat-o, dar pentru sora mea...“ Își lăsă calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
respect, în fața lui Hideyoshi. Era învelită în două sau trei foi de hârtie uleiată. Hideyoshi desfăcu ambalajul și tăie plicul. — O, de mult n-am mai privit scrisul de mână al Domniei Sale, spuse el. Înainte de a deschide scrisoarea, o ridică respectuos la frunte; era, la urma urmei, scrisă de mâna seniorului său. Când termină de citit, Hideyoshi introduse scrisoarea în kimono și întrebă: — Trupele noastre din Kai au înregistrat victorii strălucite? — Armata Domniei Sale a fost o forță irezistibilă. Cam în vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vă arăt un lucru care demonstrează atât intențiile Seniorului Hideyoshi, cât și pe cele ale Seniorului Nobunaga. Amândoi îi prețuiesc pe războinicii valoroși. Prin urmare, avem aici o declarație semnată, care vă făgăduiește provinciile Bitchu și Bingo. Muneharu se aplecă respectuos spre document, dar nu-l ridică. Îi răspunse lui Kanbei: Acestea sunt cuvinte cu adevărat exagerate, iar documentul de față îmi acordă o răsplată nemeritată. Nu am idee ce să spun sau care ar putea fi eticheta cuvenită. Stipendiul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ar fi putut să vă vină ideea asta și m-a trimis aici, ca să nu mai trebuiască să treceți pe la castel, în graba dumneavoastră de a pleca. — Cum? Încă un mesaj? Mitsuhide intră imediat în casă, se așeză și ascultă respectuos dorințele seniorului său. Ordinul de a fi eliberat din funcția ta de azi și de a pleca rămâne valabil, dar mai sunt și alte instrucțiuni cu privire la plecarea ta ca avangardă în provinciile apusene. Forțele clanului Akechi urmează să mărșăluiască din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
calul lui Mitsuhide de căpăstru și se opri lângă șa, gata să-și ajute stăpânul să descalece. Pe podul de peste șanț se aliniase un șir de vasali de-ai lui Mitsuharu. Unul dintre aceștia deschise o umbrelă și o oferi respectuos. Masataka luă umbrela, ținând-o deasupra capului lui Mitsuhide. Mitsuhide trecu podul. Privind în jos printre gratiile balustradei, văzu păsări albe de apă înotând prin jurul stâlpilor ca niște flori risipite pe apa verde-albăstrie. Mitsuharu, care venise să-și întâmpine vărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
n-ar fi fost câștigată într-o zi și o noapte. Nimeni din clanul Oda nu-i era superior în rang lui Katsuie, care știa foarte bine că, dacă ar fi fost prezent, toți ar fi trebuit să-l privească respectuos ca pe comandantul suprem al luptei împotriva clanului Akechi. Ar fi fost un lucru de la sine înțeles. Katsuie nu-l considerase niciodată pe Hideyoshi atât de neînsemnat pe cât părea. Dimpotrivă, îl cunoștea foarte bine pe Hideyoshi și niciodată nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
colegilor săi și se comporta discret și umil. Nu se mai vedea nici urmă din aroganța sa de după victoria din bătălia de la Yamazaki. Încă de la început, fusese extrem de serios. Chiar și în replică la cuvintele lui Katsuie, păstra o rezervă respectuoasă. Se părea, însă, că nu mai putea evita răspunsul la cererea persistentă a lui Katsuie. Nu, ceea ce spui e pe deplin rezonabil. Există un motiv pentru ca Seniorul Samboshi să participe la această întrunire, dar fiindcă este încă la o vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi, stătea cuminte ca o păpușică. Când îi veni rândul să se ridice în picioare, Nobutaka se rugă, și el, în fața sufletului tatălui său. Dar, asistând la precedentul cu Nobuo și nedorind să ajungă de râsul celorlalți generali, se plecă respectuos către Samboshi, cu cea mai corectă ținută. Apoi, reveni la locul lui. Următorul era Shibata Katsuie. Când făptura sa masivă îngenunche în fața altarului, aproape ascunzându-l vederii, atât lotușii roșii și albi de pe paravane, cât și lămpile pâlpâitoare se răsfrângeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
adoptiv și de frații Sakuma. Odată, de exemplu, în timpul sărbătorilor de Anul Nou, când familia și vasalii lui Katsuie veniseră să-l felicite, primul toast fu ținut de Katsuie. Katsutoyo presupuse că lui avea să-i fie oferit și înaintase respectuos, în genunchi. — Nu pentru tine e, Katsutoyo, ci pentru Genba, spuse Katsuie, retrăgându-și ceașca. Se răspândise vestea că acest fleac era un motiv de nemulțumire pentru Katsutoyo, iar știrea ajunsese și la urechile spionilor din alte provincii. Sigur aflase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dat de I.N. Oprea, consăteanul meu atât de atașat de persoana mea și față de care rămân îndatorat pentru totdeauna. Vă mulțumesc mult pentru aprecieri și vă felicit sincer pentru prodigioasa Dvs. activitate în domeniul literar-artistic ce desfășurați de multă vreme. Respectuoase mulțumiri și deosebita mea stimă. Al. Mânăstireanu *** Mitică și Nenea Iancu la Berlin Roman documentar de Bogdan Bădulescu și Olga Rusu În rândurile ce urmează încerc să prezint un volum cu o greutate deosebită la propriu și cu o și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ceasornic, i-am strigat eu. Puștiul a început să strălucească de fericire, s-a așezat la loc și i-a dat înainte cu explicațiile. După câteva minute, i-am văzut pe toți cinci ridicându-se și deplasându-se într-un respectuos monom indian care ocolea scaunele. După ce au revenit în punctul din care plecaseră și-au strâns mâinile și s-au îmbrățișat emoționați. După alte câteva minute, o fată de la o masă alăturată s-a dus la ei și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zâmbeam cu gura până la urechi. Când Luke, politicos, m-a luat de mână și m-a ajutat să urc în taxi, amândoi străluceam ca două faruri în noapte. Apoi, după ce-am ajuns la La Bonne Chère îBucătăria Aleasă), foarte respectuos, Luke m-a ajutat să cobor din taxi și, din nou, amândoi ne-am zâmbit. Niște zâmbete sclipitoare care parcă urcau din vârful degetelor de la picioare. A urmat o scurtă pauză, în care Luke a plătit taxiul, apoi ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
încetinit. După care s-a oprit de tot din mers. M-a tras din calea trecătorilor și m-a sărutat pe obraz. Eu muream de nerăbdare să-i pun mâna pe penis, dar fusese o întâlnire atât de plăcută, de respectuoasă că m-am forțat să mai aștept câteva minute. —îți mulțumesc pentru o seară minunată, a murmurat Luke. Cu plăcere, am răspuns. Și eu îți mulțumesc. Am zâmbit politicoasă, dar mă gândeam cu nerăbdare că Luke se lălăise destul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
relicve orientale (un fel de încăpere tematică, umplută până la dunga tavanului cu tapiserii reprezentând mai brut sau mai stilizat femeia), cu aerul oriental potențat de femeia lui Ilie, care apare discret, aproape nevăzută, cu farfuriile fierbinți. Se lasă o tăcere respectuoasă, punctată doar de ciocnitul polifonic al tacâmurilor de porțelanul farfuriilor. Abia după o masă sănătoasă, ca la turci, se poate trece la discuțiile serioase. - Măi Lică, e nasol. Fata asta trebuie să fugă la turci. - Da’ ce-a făcut? - E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]