1,570 matches
-
ce era louche, dubios și echivoc. Pentru un anumit gen de conduită, sau mai curând de lipsă de conduită, Parisul era Încă ideal. Dacă Ravelstein se bâlbâia În timp ce mergea, surâdea și perora, nu o făcea din slăbiciune, ci dintr‑o revărsare a preaplinului. Faimoasa lumină a Parisului se concentra pe chelia lui. - Cât mai e până la magazinul la care mergem? -Nu fi nerăbdător, Chick. De fiecare dată Îmi dai senzația că ai ceva mai important de făcut decât ceea ce faci În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tremurul cântecelor urmărindu-se doar cum se lasa copleșită de avalanșa de prefaceri. Până și muzica parcă încolțea din ea, cuvintele îmboboceau, iar vocea aceea nu mai era o voce de șansonetist, ci venea din interiorul ei, un fel de revărsare a cântecelor închise în fiecare strop de sânge, în fiecare zvâcnet al inimii, melodii venind și plecând din ea în dusul repirției. Tresări dintr-o dată speriată. Dacă toată avalanșa aceea de trăiri ciudate, neobișnuite, nu era doar joc și răsfăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o mișcare de învăluire specifică șarpelui tigru. Susțineau că e un procedeu destul de superficial în esență, însă pentru un începător reprezenta un exercițiu indispensabil. — Uite, zise într-o zi Gongku, Sui a început prin Su Qi. Acum stăpânește la perfecție Revărsarea Celor Cinci Dragoni. I-a mers vestea chiar până la Kuang. De ce să nu încerci și tu? Râse. L-am întrebat ce i se părea amuzant. - În Kuang au cantonat niște cameramani occidentali, explică el. Au auzit de Sui și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Și chiar când eram gata să izbucnesc în plâns, am văzut ceva la baza ecranului: era un leu care mă privea, exact ca pe Animal Planet. LOGICA LUCRULUI Dumitru Calomfir se ridică mulțumit de pe closet și ascultă cu luare aminte revărsarea apei trase. Fără îndoială că îi compara sunetul cu cel al rezervorului din WC-ul de acasă. Întotdeauna găsea defecte closetelor străine pe care le vizita. Numai acasă, își spunea el, ritmul curățării se face într-un chip atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
într-o discuție aprinsă cu un alt polițai, în legătură cu amplasarea macaralei. Deși era foarte interesant din punct de vedere tehnic, mi-am dat seama că-mi tot năpădeau în creier alte gânduri, cum ar fi gazele toxice din stomac și revărsarea inevitabilă de apă și fluide din cadavru, pe măsură ce-l ridicau. Uitându-mă în jur, m-am oprit asupra lui Sally, care se făcuse ghem pe una dintre canapelele din camera personalului, fumând țigară de la țigară. I se dusese tot sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
putea fi la fel de bine italian ca și american. Și chiar Îi oferise lui Brunetti o armă. Se prăbuși pe burtă la pământ, năucit, cu răsuflarea tăiată. Încercă să se opintească În genunchi, se gândi la Paola și fu conștient de revărsarea de lumină din jurul lui. Ambrogiani se trânti la pământ lângă el, Îi aruncă un braț peste spate și-l Împinse Înapoi la sol. — Rămâi jos. Ține capul jos, zise el În urechea lui Brunetti, Întins lângă el, cu brațul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
-l peste gălbenușuri, până ce acestea se întăriră. Apa din ibric fierbea, deja, puse două lingurițe și jumătate de cafea, apoi luă ouăle cu o paletă și le așeză pe farfurie, alături de castraveți. Când se întoarse, avu doar timp să observe revărsarea maronie care se întindea ca o plagă pe aragaz. Nu era pentru prima oară când dădea cafeaua în foc, Lucia bombănea mereu, frecând aragazul, considera că a fi femeie implică tot felul de responsabilități umilitoare, pe când bărbații se scarpină în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Cuvânt Înainte Ceea ce frapează În ultimii ani la Constantin Slavic este ritmul În care Își scrie cărțile În proză : ca pe bandă rulantă. Căutând o explicație a acestei nesfârșite revărsări de cuvinte găsim , În fine, una plauzibilă. Autorul nostru are În urmă câteva decenii de gazetărie profesionistă, deci, un condei exersat și simte nevoia să satisfacă fără dificultate dictonul latin : Să nu treacă nici o zi fără să tragi o linie
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
universul - cu iad, rai sau doar nesfîrșit purgatoriu -, de la atom pînă la galaxii, avea puls. Gounod fusese un ales: și Faust, și Mefisto, și Margareta Îl arătaseră cu degetul: Acesta-i omul! Vals! Ascultînd acordurile de Început, Thomas dorea ca revărsarea aceea de sunete să nu se mai sfîrșească; el să alunece, Împreună cu iubita lui, Încă neaflată, dar Închipuită, peste mozaicul unei săli de bal ce nu avea capăt. Doar ei; să nu atingă pe nimeni, să nu fie atinși, să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
acestor neasemuite tărâmuri. Uite că și-n prezent, remarcă, nu fără o fină delectare, has-Satan, un cârd de găini scurma cu o bășcălioasă înflăcărare brazdele 78 DANIEL BĂNULESCU Dar abia atunci când prietena mea a recunoscut, printre trupurile ce săltau sub revărsarea sucurilor gastrice și-a salivei, siluetele inconfundabile ale câtorva poeți precum: Ion Mureșan, Cărtărescu, Mariana Marin, Danilov, parcă Antonesei, Stoiciu, desigur Mușina, Bucur, posibil Romoșan (plecase deja din țară?!), precum și pe cele ale bravilor prozatori: Nedelciu, Sorin Preda, Cristi Teodorescu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îmbolnăvită de gîlci?! Adulmecarea fu perturbată de o nouă repriză de sunete produse de zdrăngăneala unor instrumente mai puțin cunoscute, de percuție, poate și de suflat. - Plăceri rare braț la braț cu necazuri ușoare... interpretă brunețica ceea ce păreau să transmită revărsările sonore... În tărășenie e amestecată și ibovnica cooperatorului... Care, știindu-l pe cooperator zburdalnic la amor și lingușitor după fuste, s-a uneltit cu șeful de post... Ea să-i presare, în tutun, cooperatorului, magiun drăcesc și să-i subție
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ești victima unui complot al forțelor obscure, căci dintr-un individ nu se poate naște o tristețe care să nu încapă în el. Tot ce ne întrece își are sursa în afară de noi. Atât plăcerea, cât și suferința. Misticii au raportat revărsarea de delicii a extazului la Dumnezeu, pentru că nu puteau admite că mărginirea individuală este capabilă de atâta plinătate. Așa se întîmplă cu tristețea și cu toate. Ești singur, dar cu toată singurătatea. Când totul se mineralizează, nostalgia însăși devine geometrie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
destulă energie pentru a fi prin sine o mare putere, ea nu este efectiv decât prin dominație, rezultată din încălcări și cuceriri. Acestea sânt inevitabile, chiar dacă o națiune s-ar mulțumi cu ceea ce are. Forța acumulată o mână însă la revărsări și erupții. Fără voia lor, atâtea și atâtea națiuni au procedat la războaie din pură saturație de putere. Există un potențial imperialist, inegal distribuit între națiuni. Orice ar face, ele nu se pot pune la același nivel, iar inegalitățile, creând
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și pasiune bestială, ne-am diluat sângele și ne-am îndulcit patimile cu un dor amăgitor, ale cărui virtuți dormitive ne-au îmbătat simțurile peste măsură. În ochii românului, dar mai cu seamă în cântec, palpită, cu o insistență insinuantă, revărsarea monotonă a acestui dor, aparent elixir al inimilor sfâșiate, în realitate atracție adormitoare pentru suflete inerte. Cine a avut ocazia să audă în orașele săsești din Ardeal vreo ceată de flăcăi români doinind în înserări, n-a putut să nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
asupra istoriei veritabile. Al treilea răspuns le depășește cu mult pe celelalte două: mulțimile sînt criminale. Ticăloase și canalii, ele sînt alcătuite din oameni furioși care atacă, rănesc, distrug pe oricine și orice. Întruchipează violența dezlănțuită fără nici un motiv aparent, revărsarea necontrolată a multitudinilor adunate fără nici o autorizare. Au la activ acte de violență împotriva persoanelor, distrugeri de bunuri. Ele se opun autorităților și acționează într-un dispreț total față de lege. La sfîrșitul secolului al XIX-lea, mulțimile se multiplică. Acțiunile
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de reproducere fidelă a invențiilor de sus în jos, de supunere a tuturor la unul și același model. "O ierarhie socială e utilă, scrie Tarde, mai ales prin aceea că favorizează expansiunea exemplelor; aristocrația este un castel de apă necesar revărsării în cascade succesive a imitațiilor, cascade succesiv lărgite"252. Cînd afirmăm despre o organizare că e mai eficientă pentru că asigură o mai bună coordonare între indivizi sau că ajută la evitarea greșelilor în cursul unei lucrări sau al unei acțiuni
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ieșirea masivă pe străzile capitalei a muncitorimii de pe platformele industriale, apoi prin programul Frontului Salvării Naționale. Dacă revolta a adus „opresiune, gloanțe, vieți secerate, drame, tragedii”, revoluția a adus „un program cu desăvârșire radical care a coagulat uriașele energii în revărsare” (p. 115); dacă revolta a fost violentă, revoluția a adus, dacă nu liniștea și pacea, atunci măcar starea de bine, de confort psihic și sufletesc al națiunii - aceasta este logica demonstrației lui Ion Iliescu. Denaturarea este făcută strategic, cum am
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Oboseala sau vlaga, născute din întâlnirile fără garanții, dar pline de promisiuni, nu-și au rostul aici. „E firesc ca dragostea de Dumnezeu să se nască din cele contrare poftei trupești, încât dacă aceasta e însoțită de moleșeală și de revărsare moleșitoare, care slăbănogește, apoi semnul dragostei de Dumnezeu e bărbăția înfricoșătoare și neînfricată. Căci numai când mânia bărbătească înspăimântă și pune pe fugă gândul plăcerii apare frumusețea curată a sufletului”1. În planul divin, ca și la nivel uman, transfigurarea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
termenii care califică „ritmul vremii”, ca și „literatura” sau arta corespondente pot fi schimbați Între ei, transmițînd În egală măsură voința de a surprinde, printr-o febrilă implicare, pulsul vital al epocii: „sensibilitățile tari”, „ascuțișul senzației”, „viața carburator Încins”, „prăvălirea”, „revărsarea”, „jazzul frazelor vertiginoase” și, pe de altă parte, „acrobatismul”, „jocul”, „danțul cetăților” sugerează o stare de spirit mai generală, concordantă cu energetismul vieții moderne, dar și anunță ceva din universul imaginar al noii arte, particularizat sub semnul ludicului spectacular. Oricum
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a pupilei Ca Întîlnirea În crepuscul a sălciilor cu portocala de sînge al Îndrăgostiților... Și poate e locul să notăm aici, anticipînd unele considerații privitoare la dinamica imaginii poetice, că ochiul nu vede doar lumea ca necontenită deschidere, desfacere, despletire, revărsare etc. a formelor, Într-o succesiune infinită pe o retină-ecran, ci și provoacă deschiderea, situîndu-se Într-o arie a agenților dinamizatori, alături de tot ceea ce aparține subiectului liric care Înțelege nu atît să contemple universul, Înregistrîndu-i Înfățișările fascinante, cît să-l
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
structură de „odă” ca „temă cu variațiuni”, pentru ca În Incantații metafora multiplă să-și extindă enorm aria de cuprindere, Într-o simetrie cu experiența din Colomba. Amplificarea e aici un procedeu retoric predilect, apt să traducă starea de exaltare imnică, revărsarea preaplinului sufletesc, năzuința de „istovire” - cum ar zice Ion Barbu - a cîntecului, Într-un discurs ce-și reia și variază la nesfîrșit pretextele, cu atît mai mult cu cît tiparul strofic, armonia ritmică, muzicalitatea rimei Încurajează menținerea atmosferei incantatorii. Ca să
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
rar semnalată a fost însă împrejurarea că, până și această paradă a sincerității nu este, în fond, decât o paradă a măștilor. Simulând „transparența” prozei, aceste desfășurări de o autenticitate altminteri năucitoare, sunt doar la prima vedere „necontrafăcute”. În realitate, revărsarea aceasta de banalități, care ne îndreptățește să vorbim de o coborâre a poeziei nu în stradă, cum o vor face opteciștii, ci „în uliță”, nu face decât să-și încurajeze cititorul să facă abstracție de „cadrul teatral”, pe care îl
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de o oralitate joasă, școlărească, prin care se obține un efect incontestabil de autenticitate. Întâlnim, de pildă, termeni colocviali („vără-miu”, „alea”), alături de elemente de argou („a lăsa baltă”, „al dracului de stilată”, „pe bune”) care întrețin impresia de necontrolată revărsare a spontaneității. În realitate însă, avem de-a face cu un stil atent și riguros supravegheat, din moment ce, așa cum nota poetul undeva, „sinceritatea nu e totuna cu efectul de sinceritate, pentru obținerea căruia e nevoie de un rafinament extrem”. O incontestabilă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lui Alecsandri sub hainele unei melancolii luminoase. Fantezia străbate fără dificultate cețurile, pustiurile, natura În totalitate i se așterne, docilă, la picioare. Scrisul nu cunoaște, pe scurt, praguri, obstacole, literatura nu iese, la Alecsandri, dintr-o confruntare, ci dintr-o revărsare lentă și dulce (drăgălașă) a imaginației. O penetrație și o Întoarcere, o navetă ce se Încheie odată cu terminarea poemului. Citind versurile lui Alecsandri, impresia ce ne-o facem este că niciodată spiritul liric nu se rătăcește, nu rămîne suspendat, prizonierul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
după o zi întreagă, simțeam nevoia să mă joc cu copiii de seama mea. Ne ciondăneam dar fără răutate, alergam desculți pe ulițele satului, noaptea dormeam liniștit, nu mi-era frică de diavoli, nici de hăurile văgăunilor și nici de revărsarea râului. După moartea mamei mele mi-am impus să privesc lucrurile în curgerea lor, iar tovărășia animalelor mă ajuta foarte mult: le supravegheam, mă țineam după ele, le vedeam cum se joacă, cum se mișcă, reușeam să le înțeleg ajungând
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]