6,394 matches
-
a C Domnu’ Trandafir de Mihail Sadoveanu (caracterizarea personajului) O operă de neuitat este Domnu’ Trandafir de Mihail Sadoveanu, în care autorul vorbește cu multă dragoste, despre acela care a fost odată un om. Reîntors pe meleagurile natale, autorul a revăzut multe locuri dragi ale copilăriei. În mijlocul acestei lumi reînsuflețite cu puteri miraculoase, se înalță figura domnului Trandafir. Toate gândurile artistului se adună în jurul chipului venerat al dascălului, realizând prin acest fragment o adevărată identitate. Un portret fizic este schițat cu ajutorul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
îmi răpea timp prețios, nu îi lăsa nici pe ceilalți să intre. Am împins-o către ușă. Și ca de obicei am pus-o să-și scrie numele pe tabel. Plângea. Spuse: Îmi pare rău că nu ne vom mai revedea... La revedere... sau mai bine zis: adio! Amuții. Mă uitai bine pe tabel. Scria limpede și frumos ca glasul ei: Copilăria. Ce nume! Și totuși... dacă era Copilăria? Dar dispăruse... cel puțin din calea mea. Așa că, dragi cititori, vă rog
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
În anul 1941 fără să vadă Bucureștiul, ceea ce nu l-a Împiedicat să povestească oricui a avut timp să-l asculte, cum arată o capitală. A trăit iubindu-și nevasta, copiii, satul, patria și Viena pe care n-a mai revăzut-o niciodată. A lăsat În urma sa regrete, o biserică renovată și o școală nouă. Ioan, fiul lui Vasile, a studiat dreptul la Cluj și teologia la Sibiu și Arad, apoi a făcut Școala de cadeți de la Viena. Preot de țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cele puține fericite: e bine! Dumneata ce părerea ai, domnule Coriolan? Coriolan ascultase cu atenție discuția celor trei, pândind În același timp un moment potrivit pentru a-și face auzit și el glasul. Așteptarea se dovedi un bun prilej ca să revadă pe sărite Evangheliile În nădejdea unui citat cu care să facă o impresie bună. Degeaba. Nu găsea nici o legătură Între ce i se Întâmplase lui azi, până acum, și viața lui Isus. Îmi este străin, decretă el după o scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai e, stimată doamnă? Intonația din glasul casant al bătrânului tăie oficiantei tot elanul, spre bucuria reținută a telefonistelor care nu se aveau prea bine cu soția șefului. Și cam atât. Eu... Bătrânul n-o mai luă În seamă căci, revăzând cabina din care tocmai ieșise și receptorul care spânzura la capătul cordonului la o palmă de podeaua Îmbibată cu motorină, se repezi Înăuntru ca și cum ar fi avut ceva important să mai comunice, sau să restabilească În ultima clipă un dialog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
foșnetul unei coase folosită cu pricepere. Își așeză cu grijă geamantanul În spatele unui fotoliu cu arcurile rupte, puse trandafirul Într-o vază de cristal lângă un buchet de flori de câmp proaspete, apoi se Îndreptă spre grădină grăbit să-și revadă fratele. Ajunse pe terasă când auzi glasul melodios al Martei spunând ca pentru sine: trebuie să fie Semproniu. Da, el este, Îi răspunse În gând, În timp ce Își scotea din picioare bocancii grei și uzați care se potriveau prea puțin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Săriți, hoțul! N-o auzi nimeni. Strada era pustie. Pe la casele lor, oamenii mâncau cozonac și ciocneau ouă roșii. Era luna mai și mieii crescuseră cât oile. Bucureștiul se scufunda Într-un cazan cu seu Încins. Nu-l va mai revedea niciodată cu plăcere. 23. Scrisoare din Paris. „Dragul meu, Orice român care ajunge la Paris se crede un Ovidiu Întors din exil de la Pontul Euxin! C'est dingue, ce qu'on peut être cons, nous, les Roumains. Te sărut, Violeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la Paris se crede un Ovidiu Întors din exil de la Pontul Euxin! C'est dingue, ce qu'on peut être cons, nous, les Roumains. Te sărut, Violeta. P.S. Am Început să graseiez. Sunt tot mai dezțărată și mai chiche. Am revăzut, urmându-ți sfatul, Place Fürstenberg. Umbrele lui Eliade, Cioran și Ionescu sunt la locul lor, sub lampadar. Par să aștepte pe cineva!? Michel e drăguț. Trăiesc bine, dar cred că voi Înnebuni. Fară motiv. Pur și simplu.” 24. Scrisoare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
întâmplate în Grecia, despre tot ce avea și nu avea legătură cu accidentul, și de fiecare dată când îi spuneam ceva o vedeam concentrându-se, ca și când ar fi pus informațiile la păstrare în minte. Știu că probabil nu voi mai revedea niciodată vreun membru al familiei sale. E pur și simplu prea dureros și prea dur și n-am face decât să ne tăiem reciproc dacă am păstra legătura. E amiază. Toate lucrurile lui Clio au dispărut. Mult timp n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Siria, au ajuns să ocupe funcții importante în diverse domenii ale vieții economice și sociale. La 18 ani după încheierea misiunii sale, a fost invitat de M.A.E. sirian să efectueze o vizită la Damasc, prilej cu care a revăzut obiectivele economice realizate în colaborare în timpul mandatului său, aflând, cu satisfacție, că rafinăria realizează o producție peste parametrii proiectați, și că celelalte obiective merg bine, spre mulțumirea beneficiarilor; s-a întâlnit cu foști studenți în România, cu înalte oficialități ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Tito, se eliberase de mult de o asemenea tutelă. Reamintindu-și de începutul activității universitare a lui I. Avram și de o secvență a celei diplomatice, ambasadorul Aurel Turbăceanu consemna în cartea sa "Întâlnire cu trecutul", editată în 2006: "Îl revăd cu mare plăcere pe profesorul universitar Ion Avram la întâlnirile noastre de la Asociația Ambasadorilor și Diplomaților de Carieră; era în perioada studenției mele cel mai tânăr prodecan. Emana căldură și simpatie pentru tinerii săi studenți, printre care mă aflam și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
comitetul în considerare dacă există un cod de conduită și distribuirea acestuia către personal? Ia comitetul în considerare semnalele din sistem? 3. ROLURI ȘI RESPONSABILITĂȚI Termeni de referință, roluri și responsabilități Sunt aprobați termenii de referință de către consiliul director? Sunt revăzuți termenii de referință cel puțin anual? Definesc termenii de referință în mod adecvat rolul comitetului și îi oferă suficienți membri, autoritate, timp și resurse pentru a-și îndeplini eficient rolul? Ia comitetul în considerare impactul încărcării sale cu sarcini asupra
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
și al covrigeilor cu vanilie, făcuți de ea. Multă vreme am folosit apă de colonie "Turist". Îmi amintea de parfumul ei: "Arpège". Dacă n-ar fi despărțiri, n-ar fi nici regăsiri", mi-a șoptit, consolator, la plecare. N-am revăzut-o. A rămas înghițită de Franța, o Franță care avea să mi-l ia și pe Brăduț. A plecat vacanța cu trenul de Franța. Mi-e dor de femeia cînd roz, cînd lila, de degetele ei ușoare. Îmi împletea părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Săptămîna asta poți să nu vii, sînt pri-ins. Am spectacole". Mă duceam, totuși. Încrîncenată de-un refuz, de-o amînare, de indiferență. Ne mai vedem noi. La Proxima Centauri, Dințișor". Mă duceam și cînd nu părea prea grăbit să mă revadă, atras, pesemne, de cine știe ce damă de pică. Brelanul tău de dame, Iordan. Mereu scăpai caii simțurilor. Să te îndrăgostești e foarte la îndemînă; mai greu e să iubești. Făceam asfaltoterapie. Era posibil să implor, fir-ar să fie, telefonul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca Ô Sauvage-ul lui Iordan. Aspiram busuiocul și-mi mai trecea starea de "inimă neagră", cînd existența pentru care te zbați e din ce în ce mai goală. Odată, s-a întîmplat să-l și văd în oglinda de la Liselle. "Știam c-o să ne revedem. "Te iubesc". Iordan, zeul meu absurd, nu-mi spusese niciodată te iubesc. Atît. A dispărut. Vorbise fără să-și miște buzele, dar l-am înțeles. Îl zăream printre lacrimi și voiam să nu mai plîng, ca să-l văd încășiîncă. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
asta, învățul de-a face o încheiere. Am citit documentele arhivei scriitorilor comuniști cu markerul în mînă. Dumbravă a publicat documentele Filialei, perioada 1949-l959 și bine-a făcut ce-a făcut. Niciodată n-am găsit cercetarea de arhivă mai importantă. Revăd incredibilele rapoarte, uluitoarele note contabile, stupidele procese-verbale... Privesc înapoi nu cu mînie, ci cu scîrbă. Să-i dau dreptate lui Lenin? "Intelighenția? Glavno!" Cuvîntul glavno nu-l mai traduc. E cel care m-a eliminat din presă. Între lătratul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai încăpea. E o metaforă pentru dezastru. Trebuia să-mi construiesc o anume normalitate într-o lume normală. Trebuia să nu mă mai las rănită de afecte. Altfel, muream. Fuseseră prea multe frămîntări, prea multe necazuri. De unde putere să-l revăd pe Iordan? Nu m-am mai dus după el și-am descoperit cît îmi place să nu plec de-acasă. În vara uscată a lui '83, cu telefonul scos din priză, cu soneria care nu funcționa, mi-am înfășurat sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Russ în castronul din bambus, cu legumele fierte-n abur, cu vinuțul nervos, din viță o mie unu. Io nu! Mi s-a năclăit gîtu' de la ospățul cu fasole țucără. La nevoie, și cornulețul cu lapte-i hrană, Tănucă. De revăzut, l-am revăzut pe Rusalin la televizor. În '99, cînd catadixise să dea un interviu. Totdeauna s-a izolat, a fost absent de peste tot unde se adună scriitorii, actorii, plasticienii. Evita constant și nucleul forte de prestigioși localnici. "Faci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din bambus, cu legumele fierte-n abur, cu vinuțul nervos, din viță o mie unu. Io nu! Mi s-a năclăit gîtu' de la ospățul cu fasole țucără. La nevoie, și cornulețul cu lapte-i hrană, Tănucă. De revăzut, l-am revăzut pe Rusalin la televizor. În '99, cînd catadixise să dea un interviu. Totdeauna s-a izolat, a fost absent de peste tot unde se adună scriitorii, actorii, plasticienii. Evita constant și nucleul forte de prestigioși localnici. "Faci o alianță, controlezi. Ajuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lor e alta. Cine e Aspida, am întrebat, și cum poți întâlni privirea ei de smarald? După ce am auzit sfârșitul poveștii, însoțitorul meu trist și singuratic a vrut să fie lăsat singur. Ne-am despărțit cu promisiunea de-a ne revedea la capătul acestui periplu. După ce m-am îndepărtat, am început să intuiesc în presiunile mele din ceafă deochiul amețitor și verde al Aspidei... Era un soare izbitor, nicio umbră de nor pe cer, și am întâlnit o "doamnă-domnișoară" stranie, îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ținut-o, a fost întotdeauna o numărătoare inversă, când vroiam să grăbesc timpul sau să îl dilat, așa cum se întâmpla în preajma examenelor. Vizitele mele, aici, au început să fie din ce în ce mai rare. Continui să vin, mânat de speranța de-a o revedea. Încă de la intrare, poziția și mai apoi privirea Licornului îmi spun că ea nu s-a arătat în absența mea. Rătăcesc iarăși pe ulițe, fără nicio noimă, mă mai opresc, din când în când, să stau de vorbă cu creaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mișca în cercuri concentrice și strălucitoare; ea stătea nemișcată, ca un centru de gravitație al întregii lumi, așa cum trebuie să fi stat în sufletul străbunicului. De altfel, imediat a doua zi mi s-a arătat ferestruica și de-atunci am revăzut-o de multe ori, dar pe Lucreția nu am mai visat-o niciodată. Cum spuneam, de la o vreme, văd fereastra aproape zilnic, și sunt zile în care se deschide tot mai mult și vine către mine. Se desprinde din orizont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
s-a retras imediat, ușor jenat de intervenție și și-a văzut mai departe de ajustarea pânzelor. Atunci s-a ridicat și ea și a pornit-o spre cabină pentru a se schimba pentru masă. Știa că avea să-l revadă pe Santiago la cină, după care va urca sus pe ultima punte cu prietenul ei, unde vor aștepta până se vor stinge toate luminile și vor face dragoste acolo sub lumina vagă a stelelor. Poate astăzi vor avea șansa unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de circ. După ce l-am pierdut cu vederea în înaltul cerului, mi-am îndreptat privirea din nou către terasă. În același moment s-a oprit și ninsoarea. Banca era goală. Tot atunci am știut că n-am să-i mai revăd niciodată... "Small Talk" cu îngerul meu Cu aripile desfăcute și clipind des, ca o pasăre, din ochii albaștri și inexpresivi, stă îngerul deasupra mea și "veghează". Respir aritmic. Peste mine cade o ploaie de aer cald și liniștitor. Toată copilăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Pământului. Acolo se duc și amintirile, ca buruienile Bărăganului. Și eu le căutam în aerul rarefiat al înălțimilor de pe care am coborât. Și acum sunt aproape de tărâmul mării nesfârșite. Nu credeam să mai am putere să urc. Voiam să-l revăd. Cheamă-le și ele vor veni. Ca-n basmele Fraților Grimm. E de-ajuns să deschizi cartea și îi vei întâlni pe eroi. Dar nu-i mai poți vedea cu ochii de atunci, coborând spre țărmul mării nesfârșite, ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]