3,881 matches
-
ți zâmbește, Cu al ei farmec te cucerește, Până la final, am admirat-o cu plăcere, Parcă aș fi savurat un borcan cu mire, Dar, tot m-am gândit eu, în tăcere, C- ar fi mai bine să-i spun, „La revedere ”. Pa!....frumoasă doamnă. Referință Bibliografică: O doamnă misterioasă / Ilie Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1924, Anul VI, 07 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ilie Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
O DOAMNĂ MISTERIOASĂ de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383322_a_384651]
-
pe domnul ca, la plecare, să nu ne ocolească, directorul nostru s-ar supăra foarte tare, Îl știți cum e, a mormăit ea cu vădită insatisfacție, Îndreptându-se către ușă. Vă doresc o Întrevedere cât se poate de plăcută. La revedere. Mi-a părut bine de cunoștință... Bine pe dracu’, se vedea de la o poștă că mi-ar fi despicat cu sincer entuziasm țeasta. Mi s-a părut de datoria mea să-i răspund cu un „sărut mâinile”, nici măcar ironic, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Înșelat, a continuat, mai amuzată decât mi se părea mie că ar fi fost cazul, numita Eveline Fontaine. - Așa s-ar zice, deși, ca să fiu eu ceva mai sincer decât Îmi păreți dumneavoastră, mă Îndoiesc profund că acea premoniție a revederii noastre are vreo legătură cu intuiția - fie ea feminină, masculină sau hermafrodită... - Nu vă pierdeți În conveniențe: ofensiv și la obiect! - E un elogiu sau un reproș? - Nici una, nici alta; o modestă constatare științifică: genul de comportament propriu timizilor congenitali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
catastrofei, la mine nu funcționa, pur și simplu. O verificasem dureros și-n viață, cu ocazia despărțirii de Maria a doua, survenită halucinant Într-un moment de armonie conjugală netulburată de vreun accident, fie el și minor. Pentru ca, ulterior, la revederea mentală a Întâmplărilor care jalonaseră ultimul nostru an de conviețuire pașnică, să sesizez fără efort numeroase indicii vizibile cu ochiul liber ale nenorocirii ce avea să vină. Și a venit. Calmă, aproape senină, dar implacabilă și fără Îndurare. Amestecarea pistolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
face nici o grijă. Și, În general, nu pentru mine trebuie să-ți faci griji, mai degrabă pentru tine... Am ridicat din umeri nepăsător: ce mi se putea Întâmpla mai mult decât mi se Întâmplase deja? - Bine, am spus, atunci, la revedere și vezi ce faci pe-acolo. E ora unsprezece; te-aștept cel mai târziu la... - Ba m-aștepți exact acum. Pentru orice eventualitate, hai să ne luăm o mică măsură de precauție... A scos din geantă un telefon celular de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Broanteș. — îl vezi, mărite Doamne? - spuse spătarul către cel gras. Ce folos că l-ai învățat rostirea poeticească, dacă i-au tăia limba? Nu era mai bine să-l fi lăsat la plug, să fi rămas acasă? Episodul 10 O REVEDERE îNDUIOȘĂTOARE Și cum hălăduiau cei trei prin stepă și vorbeau (adică, mai bine zis, numai doi vorbeau, deoarece, cum aminteam mai înainte, celui de-al treilea tovarăș, printr-una din acele nefericite întâmplări care au hotărât de-atâtea ori soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
signora Maxima, intrând pe ușă cu o oală aburindă. Măcar o cană! — Nu, mulțumim frumos - răspunse Metodiu. Și-așa am stat destul. Dacă dânșii tot pleacă - interveni căpitanul Tresoro - n-am putea să le reținem noi porțiile? — Ei, atunci, la revedere! - zise Metodiu. — Să ne scrieți! - spuseră lăcrimând surorile Acetosa. — Aveți grijă la răscruci, sunt hoți - îi sfătui doctorul Peleto. Zvelta Laura sări de la masă și-n timp ce călugării noștri ieșeau în fața stabilimentului căutând din ochi o gondolă liberă, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
începutul secolului al XVII-lea..................9 Episodul 7: Un taifas nu fără tâlc....................................................................................10 Episodul 8: în care se aduce curată mulțămire cetitoriului și răsar noi chipuri vrednice de ținut minte..................................................................................................................................10 Episodul 9: După cădere...........................................................................11 Episodul 10: O revedere înduioșătoare............................................. 12 Episodul 11: Se limpezesc întrucâtva apele....................................... 13 Episodul 12: Barzovie Vodă e și el om.............................................. 14 Episodul 13: Femeia tot femeie......................................................... 15 Episodul 14: O precuvântare.............................................................15 Episodul 15: înainte de masă.............................................................16 Episodul 16: Ce consumau oamenii pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cuviință de pildă, la care se călătorește totdeauna cu trenul - ai scuza vertijului - unde ți se servește o cafea cu frișca și o conferință despre poluarea planetei, după care urmează discuții, totul desfășurîndu-se moderato cantabile, se strîng mîini, se promit revederi și vreme de cîțiva ani primești, și trimiți felicitări de Paști și de Crăciun. Ai făcut o impresie bună, nu ai contestat nimic, nu ai combătut nimic, ba ai avut chiar și cîteva intervenții curajoase, ai criticat și tu, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
jumătatea dealului, toate luminile erau deja stinse în cort, iar ultimele camioane începeau să plece. Următoarea dată l-am văzut pe Bobbie Lee când pleca din oraș și domnișoara Moore ne-a dus într-o plimbare să ne luăm la revedere. Capitolul cinci De vreme ce multe dintre femeile care nu mai lucraseră niciodată aveau acum slujbe în fabrica de război și primeau bani de la soții lor plecați la luptă, cei mai mulți oameni de la noi din vale aveau acum mai mulți bani decât au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să-i fi găsit eu revista, așa că a plătit și a plecat. Domnul Williams s-a întors în camera cealaltă. Câteva secunde mai târziu, ușa s-a deschis și ea a băgat capul înăuntru. — Am uitat să îți zic la revedere. — A, la revedere! — La revedere. Am să mai vin dacă bunicul o să mai aibă nevoie de vreun medicament. A zâmbit și a închis ușa. Am zâmbit și eu, și încă mai zâmbeam când a venit domnul Williams. M-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
găsit eu revista, așa că a plătit și a plecat. Domnul Williams s-a întors în camera cealaltă. Câteva secunde mai târziu, ușa s-a deschis și ea a băgat capul înăuntru. — Am uitat să îți zic la revedere. — A, la revedere! — La revedere. Am să mai vin dacă bunicul o să mai aibă nevoie de vreun medicament. A zâmbit și a închis ușa. Am zâmbit și eu, și încă mai zâmbeam când a venit domnul Williams. M-a întrebat ce găseam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
revista, așa că a plătit și a plecat. Domnul Williams s-a întors în camera cealaltă. Câteva secunde mai târziu, ușa s-a deschis și ea a băgat capul înăuntru. — Am uitat să îți zic la revedere. — A, la revedere! — La revedere. Am să mai vin dacă bunicul o să mai aibă nevoie de vreun medicament. A zâmbit și a închis ușa. Am zâmbit și eu, și încă mai zâmbeam când a venit domnul Williams. M-a întrebat ce găseam de râs și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
picioare, spunând repede, aproape cu nerăbdare. Dar le ai, nu? I-am zâmbit amiabil și am spus din nou: Mă mai gândesc. —Așa să faci, te rog, a spus. Ținem legătura. Mi-a întins mâna când și-a luat la revedere. Era cea fără verighetă. Nu i-am luat în considerare gestul. 9tc "9" Apa strălucea pe străzile negre. Turnurile ascuțite ale clădirii McCott Shaw dădeau impresia unui castel de vrăjitoare, pe ale cărui ferestre întunecate cădea ploaia, alunecând în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și a suspinat mâhnită. —O, nu, deja am întârziat! Și-a tras geanta de undeva de sub birou. Și-a dat la întâmplare cu parfum, și-a verificat machiajul într-o oglindă mică și a dispărut pe ușă, luându-și la revedere din mers. Shelley, care era în spatele meu, a întrebat: —Cea care tocmai a ieșit pe ușă era cumva Harriet? Am explicat situația cât am putut de bine. Figura lui Shelley prevestea ceva rău în ceea ce privește postul ocupat de Harriet. Nu merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
aură de bani și putere plutea deasupra lor. Catherine Hammond și-a ridicat gulerul de blană bleumarin ca să-și acopere gâtul, ținându-l cu o mână învelită în mănușa de piele întoarsă. Judith Frank mi-a afișat un zâmbet de la revedere. Familia Hammond nu m-a favorizat cu nimic. Plecarea lor părea să marcheze sfârșitul serii; restul invitaților se înghesuiau în a doua cameră, căutându-și hainele. Din celălalt colț al galeriei, Shelley mi-a făcut semn, indicându-mi că pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sau ce faci?“ sau să aplece capul spre ușă, care ar fi însemnat același lucru... Ne-am uitat unul la altul, pentru un moment, luând parcă la cunoștință că eram amândoi acolo. Apoi el a ridicat mâna în semn de la revedere, trecând de ușă și ieșind pe stradă, fără să se uite înapoi. Am simțit-o ca pe o lovitură în stomac. Dar nu am lăsat să se vadă. Și era clar că nu aveam de gând să mă duc direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
au pus pe Walter să mă urmărească - sau venea doar din partea lui Catherine? Aveam capul plin de speculații, iar faptul că oamenii mă întrerupeau cu întrebări despre tablouri mă frustra la maxim. La șase și jumătate mi-am luat la revedere de la Shelley și Harriet, care erau încă în birou. Se vedea clar că Shelley e nervoasă și nu îi mai dădeam multe șanse lui Harriet în galeria Shelley Frank Art. Mi-a fost milă de ea. Singurul aspect pozitiv al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
A“. Fața lui se aprinsese. Nu, nu mai spune „afară“ încă o dată, am zis. M-am uitat la Catherine, care încă era o statuie de gheață. Avea nevoie de o găleată de apă fierbinte să o dezghețe de pe canapea. La revedere, doamnă Hammond. Sunt sigură că o să ne revedem. Probabil că o să continuăm plăcuta conversație despre cunoștințele noastre comune. Acum bruiată. Și-a îndreptat privirea asupra mea, singura chestie din tot corpul care i se mișca. Avea niște ochi extraordinari: plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
recoltă, pomi și fructe, despre binecuvântare și creștere, dar și despre mlaștini, spini, ciulini și urzici, despre o altă grădină plină de blesteme și distrugere. Mâna dreaptă trimite vibrații, valuri de energii, ea e gentilă, spune: bună ziua!, hei și la revedere! Mâna dreaptă e plină de simpatie, acceptând viața, dând ajutor și consolând pe cei suferind mai ales din iubire. Mâna stângă nu spune niciodată „bună ziua“, ea semănând mai degrabă cu mâna omului care a crestat elefantul din grotele din Altamira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fața roșie, ținându-și mâinile puternice pe piept. Franco ne-a povestit că tânăra Carla aștepta un copil, al lui signor Fumo, lucru obișnuit în acea regiune unde vitalitatea era mare. Cam pe la ora unu noaptea ne-am luat la revedere. Eram plin, de fulgi în păr și pe haine. În gândurile mele, signor Fumo mai sărea pe spatele Carlei, cântând cucurigu și primind răspuns de la adevărații cocoși, târziu în noapte. Pe drum de la Castellana la Milano, soțul meu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mărirea finală. Triluri de păsări. Pereți prăbușinzi de cascade. Dialoguri repezi între rechini și tigri, toate acestea se luminau și apăreau, clar, pe măsură ce magma și pasta perfect omogenă pe care o forma piesa trupei Ionescu se stingea ușor, declarând dulci revederi și păreri de rău. Acum - liniște. Odată cu trupa se opriră și bătăile inimilor celor de față, temătoare de a nu distruge tăcerea cu bătăile lor dulci și gingașe, cu infinita lor părere de rău, realizând, înspăimântate de moarte, că tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ea ne spuse că nu are nimic împotriva prezenței noastre acolo, că ne roagă doar să fim mai liniștiți. După asta ieși și închise ușa în urma ei. Atunci, de parcă am fi fost înțeleși, am început amândoi să ne luăm la revedere: Iag, după ce și-a recuperat rapid pălăria și bastonul, eu, după ce mi-am luat șapca. Și straniu: în timp ce Nelly și Kitty ne conduceau pe coridor, un fel de silă sau spaimă că cineva ar putea auzi vreun cuvânt pronunțat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pentru serviciul prompt, zâmbi Toma amintindu-și de peripețiile de la început, când intrase pe terasă. Hai, nu fiți supărat! răspunse Maricel care pricepuse aluzia. A fost o neînțelegere regretabilă. Fii pe pace, nu sunt supărat. Gata, trebuie să plec. La revedere! Maricel îl conducea pe Cristian spre ieșire, mergând la jumă tate de pas în urma lui, cerându-și scuze fără încetare. Vă mai așteptăm pe la noi! Bine, măi Maricel! Am să mai vin. Și, să fie într-un ceas bun! îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe care o așeză lângă microscop. Eu vă las, mai am niște treburi de făcut acasă. Dacă vă mai trebuie ceva, te descurci tu, spuse brusc profesoara de chimie, privind-o pe Ileana și făcându-i complice din ochi. La revedere domnu' Cristi! adăugă ea din ușă. Cam cât crezi că durează până ce taică-tu află că suntem împreună aici? Și singuri pe deasupra. Nu-mi pasă! ridică Ileana din umeri. Poftim, ți-am pus laboratorul la dispoziție! Sunt curioasă să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]