792 matches
-
lucruri mari Cel Puternic/și sfânt e Numele lui.” (t.n.) A doua parte a versetului este un ecou al Ps 111/110,9c: Q":Äš we nÄr"’ šemÄ, „Sfânt și înfricoșător e Numele lui”. 3.2.1.2. Numele revelat (ho) pater: „Părintele/ Tatăl”, voc. „Tatăl” (Rom 8,15)/ „Părintele” (Gal 4,6) (SC); „Tatăl”, voc. „Părinte” (Blaj, BVA, G-R); „Tatăl”, voc. „Tata” (BS, C); „Pater” (Vg); „(le) Père” (BJ); „(the) Father” (RSV). Acest nume exprimă esență revelației Noului Testament
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care, înălțat pe cruce asemenea șarpelui de arama tămăduitor (În 3,13), s-a suit „unde era mai înainte” (În 6,62) și va veni în slavă la sfarsitul timpurilor să judece viii și morții. 3.2.2.5. Numele revelat: ho hyiòs to¤ theo¤: „Fiul lui Dumnezeu” (toate traducerile românești); „Filius Dei” (Vg); „le Fils de Dieu” (BJ); „the Son of God” (RSV). În Vechiul Testament, si de aici în cel Nou, cuvântul „fiu” nu exprimă numai relația de rudenie în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Mângâietorul”, care, în context, se justifică intru câtva, desi „Sfătuitorul” ni se pare mai adecvat. 3.3. Observații gramaticaletc " 3.3. Observații gramaticale" 3.3.1. Numele divine din textul masoretic Acestea îmbracă o mare varietate de forme gramaticale. Numele revelat, YHWH, care este și cel mai frecvent, are forma de verb la imperfect, iar înlocuitorul sau, ’A:Än"y, este un substantiv la plural însoțit de pronumele sufix de persoana I singular. Numele generice sunt și ele variate: substantive la
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
4.4.9. ’!> (3.1.10.5. și 3.1.16.3), respectiv (ho) pater (3.2.1.2.). Nume rar întâlnit în Vechiul Testament, metaforă pentru Creatorul a toate sau pentru Întemeietorul și Ocrotitorul poporului israelit, apoi, în Noul Testament, numele revelat menit să exprime dragostea necondiționată a lui Dumnezeu pentru fiecare om, exprimă o relație cu divinitatea care este de neconceput pentru islam. 4.4.10. Ro‘eh (3.1.16.6.), ho poimen șho kalósț (3.2.2.16.1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mai mult, în traducerea Bibliei, tendința de a face textul cât mai accesibil cititorului sau ascultătorului neavizat. De asemenea, s-a afirmat egalitatea de statut a tuturor limbilor, inclusiv a celor biblice. Desacralizarea limbii în care s-a formulat textul revelat constituie și astăzi pentru musulmani o blasfemie, însă în rândul creștinilor este acceptată acum cu seninătate de foarte mulți. În limba română nu există încă traduceri ale Bibliei care să pună în practică integral faimoasele principii formulate de E.A. Nida319
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
le cere oamenilor să cânte zeii „În cuvinte (mythoi) de bun augur și vorbe (logoi) curate”, iar Eschil și Hecataios folosesc termenul logos pentru a desemna poveștile; mythos va fi folosit de Empedocle pentru a numi cuvintele care conțin adevărul revelat (p. 98) sau ca sinonim cu hieroi logoi pentru a desemna povestirile sacre despre zei (J.-P. Vernant, 1974a, p. 196). La fel, Xenofan va vorbi cu respect despre mythos care, În vocabularul său, desemnează „povestiri cu conținut moral, pline
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la Viena. Avea să mărturisească mai târziu că se simte foarte apropiat de Brâncuși, dar sub raportul unui „tradiționalism metafizic”, care detestă pitorescul etnografic sămănătorist și caută nota diferențială autohtonă în apriorismul inconștient. De asemenea, nu recunoștea ortodoxiei deținerea „adevărului revelat”, ci o socotea, ca și pe alte credințe religioase, o izvodire culturală, cu o amprentă stilistică proprie, adică o reprezentare subiectivă, deformată a realității. A și intrat, până la urmă, în conflict cu directorul „Gândirii”, vechiul său prieten Nichifor Crainic, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
comicul este tragic, iar tragedia omului e vrednică de luat în râs"9. În aparență simplu gest demolator, germinând din gratuitul instict ludic, utilizarea absurdului ca material estetic în redarea particularului, vizează, de fapt, dezvăluirea intuitei omniprezențe a absurdului însuși, revelat și neutralizat prin intermediul comicului exorcizator. Asupra acestui schimb contractual de expresie stabilit între absurd și comic, ne propunem să zăbovim în continuare preț de câteva pagini. 5.2. Comic prin absurd și absurd prin comic Nu se poate descrie în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sufocat de șuvoaie nestăpânite de incoerențe, inadvertențe, paralogisme, poncife, sintagme prefabricate inserate mecanic, etc. toate generatoare de eșec nu doar al comunicării, ci chiar al viețuirii autentice. Nu în ultimul rând, absurdul se întrevede la Caragiale în intuiția nonsensului existenței, revelat atât prin "tăcerea" grăitoare a lui Anghelache, cât și prin absolutizarea rolului hazardului, al contratimpului sau al capriciului unei instanțe metafizice care penalizează categoric orice hybris. Este drept că nici victimele acestei forțe superioare, nici ea însăși nu sunt absurde
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
discursul despre „ortopraxi” este inserat pretinde ca, în Biserică, teoria și experiența să nu fie în contradicție. Raționalismul în teologie presupunea ca revelația să fie dată în concepte sustrase evoluției istorice și lipsite de caracterul de perspectivă. Biserica, fixând adevărul revelat în această concepție, avea datoria de a formula credința în expresii riguroase, punând-o la adăpost de contaminări sau aproximări. Fractura dintre teologie și etică, dintre adevăr și acțiune, s-a creat atunci când teologii catolici, optând pentru caracterul său abstract
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
care a avut manifestarea sa supremă în Cristos. De aici derivă, în mod inerent, niște consecințe semnificative: nu numai speculația, ci și acțiunea, practica, sunt necesare pentru a cunoaște dimensiunile cuvântului lui Dumnezeu; teologia se face nu numai studiind adevărul revelat, ci chiar realizându-l; orice formă de acțiune ajută la progresul cunoașterii creștinismului și la practicarea carității. G. Gatti afirmă că: „Mai mult decât orice altă formă de știință, știința morală este total orientată spre a face, adică este o
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
munții, apele, vegetația, animalele, oamenii. În mitologia semită / iudaică, influențată de cultele divinităților canaanene, feniciene, babiloniene, lumea sacră este reprezentată de Azazel, divinitate nefastă a deșertului, de cuplul Gad și Asherah, protectorii norocului, și de divinități reprezentând războiul, dragostea, fertilitatea. Revelat evreilor prin Moise, Jahve, inițial, zeu al furtunii și al fulgerului, ulterior, Dumnezeu, este creatorul lumii prin spirit, în șase zile. În mitologia iraniană / persană, lumea a fost creată de zeul primordial al timpului, Zurvan, care a produs în sine
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
stanțelor: „Șoptite săbii, recele nețărm!/ Memoria nocturnă pietate./ Stinse surâsuri somnu-i învelesc,/ Îmbălsămat pentru singurătate.// Pe cine am pierdut aici cândva?.../ Genuni tăcerea!... Lacrimă, luceafăr/ Gândului meu și azi neprihănit,/ În infinitul alb, adie teafăr.// Miresme de vestminte netrupești!/ Ninsoarea, revelată castitate,/ Nupții sub imnul necuvântător/ Intrărilor, de-un oaspe-nfiorate” (Mormânt al nimănui). În încercarea de a descifra realitatea ascunsă a lucrurilor și de a se apropia de tainele fundamentale, el plonjează în paradisul copilăriei, în lumea satului arhaic, încărcat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
participarea la cultele agonistice pan-elene. Fără aspirații către universalism și prozelitism, mărginită În spațiul geografic ocupat de populațiile ce vorbeau aceeași limbă, religia greacă nu cunoștea caste sacerdotale, nici nu avea o „carte” În care să fie cuprinse „adevărurile revelate” și care să constituie fundamentul unei teologii. Lipsită de dogme și de fondatori, lipsită de Însăși noțiunea de „religie”, putând fi circumscrisă la „grija, therapeia, zeilor” și la „aspectele formale ale cultului adus zeilor” (threskèia), realitatea religioasă greacă a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ennius, Titus Livius, Vergilius, Horațiu) dezvoltă o ambițioasă teologie a istoriei ce rămâne legată, prin intermediul anumitor rituri, de religia practicată efectiv (sărbătoarea Întemeierii cetății Romei; ludi saeculares; natales templorum; cultul imperial). Granițele dintre religia romană și tipul de religie Întemeiată, revelată, istorico-pozitivă nu sunt impermeabile. d) Caracterul specific al religiei romane se evidențiază și dintr-o confruntare cu religia iudaică. Amândouă au În comun o divinație mai mult sau mai puțin elaborată, dar la Roma nu există o instituție a profeției
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
în timp ce câteva piese erau învestite ca suveniruri autobiografice și aminteau de funcția inițială a clădirii ca loc de muncă și de viață"570. Dubla destinație, casă-muzeu, presupune, de fapt, o sinteză între biografia epurată de orice reziduu anecdotic și estetica revelată nu doar de tablouri, ci și de modalitatea expunerii lor într-un ansamblu atent orchestrat în ceea ce privește efectele vizuale. Rodolphe Rapetti subliniază semnificația acestei locuiri spectrale, acela de a organiza asemeni esteților decadenți casa precum o scenă de teatru, unde tablourile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
notă liturgică, poetul oficiază un ritual estetic, se disociază de spațiul profan pentru a fi introdus într-o dimensiune sacră, cea a poeziei. Întreaga recuzită, precum și ceremonialul estetic vizează un contact cu frumusețea absolută, cu poezia, care recomandă asemeni misterului revelat o stare extatică. "Un tron special, "jilțul Maestrului", ideat și pictat de fiul Alexis, cu trei trepte simbolice ale gloriei, așteaptă pe Poet. Pe masă ard lumânări și un consiliu de coroană nocturn, aproape permanent, al Poeziei, funcționează. Malițioșii numesc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]