2,299 matches
-
lăsăm, provizoriu, nediscutată, Forbes Hill procedează la identificarea publicului particular căruia Richard Nixon se adresează, în seara de 3 noiembrie 1969, dar și a deciziei cu care acesta se confruntă, în urma intervenției discursive a președintelui. Hill începe cu o estimare revelatoare: "un președinte american deținând monopolul mass mediei la o oră de vârf atinge, potențial, un public de o sută de milioane de adulți cu istorii personale și opinii heterogene"218. Prin urmare, în mod evident, este imposibil ca președintele (să
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
material cu care orice observator al scenei Americii este familiarizat: ea poate fi (re)duplicată în sute de alte mesaje din istoria recenta a Americii"259. Astfel, remarcă, încă o dată, criticul, asumpțiile lui Nixon cu privire la valori sunt, în aceeași măsură revelatoare, corecte, precum asumpțiile sale cu privire la adevărurile universal acceptate, în baza cărora se pot face - iar Nixon a parcurs acest pas al acțiunii - predicții convingătoare: într-adevăr, dacă trădarea și abandonul (prietenilor, aliaților) reprezintă valori negative familiare americanilor, loialitatea constituie "virtutea
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
negativ; în ce îl privește, Forbes Hill apreciază că neo-aristotelianismul poate, încă, aduce rezultate extrem de semnificative pe scena cercetării: "limitele criticismului neo-aristotelian sunt precum convențiile metrice ale poetului - limitări care fac adevărata semnificativitate posibilă"285. Ce minunată metaforă! Cât de revelator este sensul ei! Carl Burgchardt însuși apreciază analiza lui Forbes Hill, apărător viguros al metodei tradiționale, din perspectiva accesului remarcabil pe care piesa îl atestă, cât se poate de elocvent, la discursul președintelui Nixon din 3 noiembrie 1969, acces pe
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
există specialist - sau specialist în devenire - pe domeniul Științelor comunicării, în Statele Unite, care să nu fie familiarizat, măcar parțial, cu opera fundamentală pentru acest domeniu a criticului retoric Kenneth Burke. În antologia sa, editorul Carl R. Burgchardt extrage un moment revelator pentru tipul de înscriere metodologică exprimat de marele critic. Fragmentul 324 pe care îl vom discuta împreună în paginile următoare este, din nou, un capitol de carte, intitulat The rhetoric of Hitler's 'battle' (Retorica "bătăliei" lui Hitler), care face
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
form: Studies în symbolic action (Filosofia formei literare. Studii despre acțiunea simbolică). Textul lui Burke a fost publicat, inițial, în anul 1941, prin urmare, cu mult înaintea studiilor pe care le-am interpretat până în acest moment. Îl consider un moment revelator din foarte multe puncte de vedere, însă interesul meu - așa cum l-am explicitat la începutul acestei lucrări și ilustrat, în mod practic, trag nădejde, pe tot parcursul acestor pagini - este unul metodologic. Cu alte cuvinte, studiul lui Burke mă interesează
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
se vor elimina răspunsurile incomplete și nu se vor produce blocaje. Interviul se realizează într-un interval de timp planificat care trebuie respectat. Planul de interviu formează scheletul interviului și conține întrebări pertinente, structurate logic pentru a se obține răspunsuri revelatorii asupra obiectivului propus. Flexibilitatea și spontaneitatea în formularea întrebărilor și abordarea subiectelor pe măsură ce sunt expuse, primirea feedback-ului, pot determina modificări esențiale în planificarea inițială. În același timp, pot declanșa subiecte care să conducă la obținerea unor informații care să
AUDITUL CALITĂŢII by SILVIA MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/342_a_756]
-
urmează a fi culese?”. Bineînțeles că vor fi adunate nu orice fel de informații, ci doar acelea care dispun de o anumită utilitate și valabilitate în raport cu decizia ce urmează a se lua. Nu orice informație furnizată și reținută poate fi revelatoare în legătură cu ceea ce se intenționează a se decide, așa încât reținerea doar a celor importante, esențiale, strict dependente de decizie, devine foarte necesară. Ceea ce este util și valabil pentru o persoană sau pentru un grup s-ar putea să nu fie util
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
un complex sau înveliș sonor susceptibil de o întrebuințare gramaticala în procesul comunicării”21. Considerat de mistici ca fiind de origine divină, cuvântul a atras dintotdeauna atenția cercetătorilor, fie ei de orientare idealista, fie materialistă. Astfel, în capitolul intitulat " Puterea revelatoare a cuvântului omenesc", profesor Dumitru Stăniloaie, considerat unul dintre cei mai de seama filosofi creștini contemporani, sublinia că, cuvântul omenesc are o mare și misterioasa putere, el putând micșora sau putând face să dispară realități "masive", sau crea alte realități
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
Legea apartenenței este în chip evident de sorginte gestaltistă. Dar, prin introducerea în 1932 a „principiului polarității”, Thorndike i-a depășit pe gestaltiști deschizând o direcție a cercetărilor cu totul nouă. L-a enunțat în numai vreo zece rânduri extrem de revelatoare. Conform principiului polarității, „conexiunile acționează mai ușor în direcția în care au fost formate decât în direcția opusă” (Thorndike, 1932, p. 48). Exemplul tipic este însușirea cuvintelor dintr-un dicționar. Fie acesta un dicționar englez-român. Românul care a învățat bine
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
cobai” și „uită că numai oamenii gândesc, dar viața îi pune și pe ei în poziție de cobai”. Totuși, după cum se va vedea, nu disprețuia cercetările experimentale. A preferat însă să își susțină tezele prin cazuri și experiențe de viață revelatoare. Era o metodă realmente științifică și mult mai productivă decât experimentul de laborator. Datorită ei, Guthrie și-a putut permite să abordeze aspecte complexe ale psihologiei, în genere, și ale învățării, în special. Principala sa contribuție științifică se datorează acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
apare este asociată cu efortul, dar își pierde asocierea cu următoarea reacție. f) Eventual o reacție (una totală) elimină efortul; de aceea, în schimb, efortul devine o replică asociativă (ibidem). Guthrie a încercat să își fudamenteze teoria pe un „experiment revelator” organizat în 1942 împreună cu George Horton. A extins însă interpretarea rezultatelor pentru a construi o întreagă teorie a procesului de învățare. Principiile acesteia au fost însă expuse în paragraful 2 al acestui capitol. 3. Teoria condiționării operante și a instruirii
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
că primatele, observând performanța abilă a unui model, au găsit instantaneu soluții la problemele intrinsece, spre deosebire de demonstratori, cărora le-a trebuit destul de mult timp pentru a învăța baza întăririi diferențiate a performanțelor. Aceste cercetări i s-au părut lui Bandura revelatoare. Elaborarea teoriei modelării le-a folosit ca axiome care permiteau formularea unui fel de teoremă. Bandura a subliniat aici că modelarea este, în principal, axată pe procesele reprezentând activități tipice ce simbolizează funcția direcționării răspunsurilor și doar secundar pe forma
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
72-75, 163-171), „Some Educational Implications of the Humanistic Psychologies” (Harvard Educational Review, nr. 38, 1968, pp. 685-696) și Goals in Humanistic Education (Esalen Institute, 1968). Ușor retoric și adesea persuasiv, scrisul maslowian obligă la urmărirea atentă a detaliilor și exemplelor revelatoare. Este maniera pe care o adoptăm pentru a-i prezenta valoroasa concepție. 8.9. Teoria umanistă a învățării intrinsecitc "8.9. Teoria umanistă a învățĂrii intrinseci" Maslow considera că, începând din anii ’50 ai secolului trecut, în America a apărut
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
mic hazard”. 4.2.6. Tehnica bisocieriitc "4.2.6. Tehnica bisocierii" Elaborată de Arthur Koestler (apud Bouillerce, Carré, 2002), tehnica bisocierii constă în apropierea a două situații pentru a provoca iluminarea (în literatura de specialitate regăsim o exprimare metaforică revelatoare: bisocierea este similară cu lovirea a două bucăți de silex una de alta pentru a produce scânteia). 4.2.7. Metoda rezolvării creative de problemetc "4.2.7. Metoda rezolvării creative de probleme" Esența cercetărilor asupra rezolvării creative de probleme
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
rememorării propriei vieți în Din copilăria lui Ionel, S. se prezintă pe sine și pe cei din jur cu detașare și imparțialitate jovială, cu umor discret, începând din primii ani, continuând, la școală și internat, cu o galerie a profesorilor. Revelatoare e relația cu mama sa, percepută ca o rudă îndepărtată, despre care vorbește cu un fel de reproș ironic, dezaprobator, cu aluzii la căsniciile ei nereușite, la preocupările ei nelămurite, rămase fără efecte practice și care l-au silit să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
o încercare de explicitare analitică și comparată a surselor și eflorescențelor mesianismului slav în Cehia, Slovacia, Polonia și Rusia, așadar, în teritoriile locuite de popoarele slave în interferență stimulativă cu alte culturi ale Europei. Comentariul subliniază, comparatist, similitudini și deosebiri revelatoare între spațiile de referință și personalitățile reprezentative. SCRIERI: Karel Čapek, București, 1971; Prelegeri de literatură slovacă, București, 1975; Istoria literaturii slovace, București, 1976; Studii de literatură comparată, București, 1987; Cintorin slonov a Paralelne zrkadla [Cimitirul elefanților și Oglinzi paralele], Nădlag
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285621_a_286950]
-
este dată, în proza lui Gib I. Mihăescu, [...] de forțele lăuntrice și misterioase pe care știe să le descătușeze și să le transfere într-un univers halucinatoriu. Acestea răzbat catastrofal la suprafață prin fisura pe care o provoacă „întâmplarea”, faptul revelator, ivit pe neașteptate în cursul celei mai banale și mai așezate existențe. Toți eroii săi așteaptă această întâmplare , alergând halucinați, din momentul când s-a produs, după himere. AL. ANDRIESCU SCRIERI: La „Grandiflora”, Craiova, 1928; Pavilionul cu umbre, Craiova, 1928
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
piramidă a lui Keops. Colegiul preoților îl aștepta în inima piramidei. Cripta subterană săpată de milenii, pe pereți picturi simbolice cu ilustre genii ale anului, planetelor, zilelor, pure vedenii. Biblia ilustrată pe lame subțiri de aur. Tradiții de la Hermes mare revelator. În cele patru colțuri ale criptei milenare, străjuiesc capodopere statuare, simboluri de voință, credință și putere. Statuia lui Isis din aur cu diamante, rubini și safiri, floare zâmbitoare, zeiță a naturii, simbol al puterii, purității și frumuseții. În mijlocul criptei o
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
cu alții care de data asta se aflau Întîmplător de față. O astfel de situație este dominată de o emoție ludică și de un schimb de replici orale aproape copilărești care sînt rostite, vizînd și arătînd aspecte, detalii, amănunte, dorite revelatoare, expresive, sugestive, pentru a deștepta și reînsufleți locuri, fapte, Întîmplări, În speranța că din ele ar putea să crească miraculos o Întreagă atmosferă care să-i cuprindă și să-i pătrundă pe cei de față, trasportîndu-i acolo, În locul unde s-
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
obiect” (al experienței haiku) este o sinecdocă acoperind o arie mai largă de Înțelesuri. Psihologic el este o reprezentare, o reproducere În mintea și În sufletul nostru a unui lucru. În limbaj evocativ, este o imagine expresivă a unei experiențe revelatoare. Realmente, poate fi un lucru, o ființă, dar și o scenă, o Întîmplare, un episod, un fapt, un eveniment. Timpul pe care-l cultivă haiku-ul este un timp plin de viață. Simțul anotimpurilor este de fapt modul de a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
facă apel la simțămintele și la emoția autorului, să se erijeze În discurs persuasiv. Textul nu este În competiție cu imaginile și nici nu ține loc de imagini. El le numește sau le invocă pentru că are Încredere În puterea lor revelatoare. Supus acestor exigențe, textul este unul ascetic care evită formulările sub forma unor sentințe (propoziții) și agreează sintagmele evocatoare. Sintagmele folosite sînt de obicei cele care, numind ceva, cheamă În conștiință lucrul numit: grupuri nominale (substantivale) sau locuțiuni substantivale. Caracteristica
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Într-un poem tîrziu, aspirația la comuniunea fără rezerve cu lucrurile izbîndește totuși Într-o Înscenare de excepție. Dialogul mut dintre autor și nor, și prin intermediul lor, Între Înalt și terestru, Între umbră și gravitate, ecourile și corespondențele neașteptate și revelatoare ivite pe parcurs fac ca cele două ființe să se apropie pînă la contopire Întru spirit. Ca un freamăt mi-e aleanul unde merg și unde sunt. Din Înalt Îmi ține norul lung, ah, lung, ison profund. În cutreierul prin
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
dorește să-l transmită nealterat.” Argumentul de mai sus este valabil și pentru haiku. Stilul textual al haiku-ului este transparența și calitatea lui ține de discreția autorului, de absența umorilor care ar putea să-i aburească lentila. Faptele sînt revelatoare și nu trebuie distorsionate de efuziunile emoționale ale autorului. Autenticitatea lor se păstrează nealterată doar dacă nu sînt interpretate. Prin opțiunea sa, Defoe arată, În acord cu spiritul empirist și pragmatic al vremii sale, „o deosebită prețuire a experienței practice
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
nu par Însă să eludeze implicarea emoțională pentru a proteja o sensibitate prea vulnerabillă și nici nu sînt provocate de vreo oroare față de efuziunea socotită impudică. Uscăciunea afectivă este la el sterilitate afectivă. Pentru haiku Însă, austeritatea textului presupune „subtexte revelatoare pentru gingășii compensate prin aridități de expresie”. Cuvintele sînt discrete și, fără să valorifice textual realitatea, rămîn dovada unei conștiințe care evocă universul prezent Într-un fapt aparent insignifiant. Dacă „Defoe pare să urmărească În mod sistematic coborîrea excepționalului la
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Aceeași omisiune este Însă, atunci cînd e vorba de haiku, o atestare a aprecierii deosebite acordate experienței, de data asta preponderent afectivă. Tocmai respectul aparte pentru acea Întîlnire trăită, petrecută aevea, pentru lucrurile și faptele care au provocat acea experiență revelatoare care este de regulă sursa haiku-ului, Îl determină pe autorul de haiku să consemneze scrupulos doar ceea ce este obiectiv, evitînd să altereze cu simțirea sa, poate prea subiectivă, Împrejurările autentice ale ceea ce iubitorii acestui gen numesc momentul haiku. Proza
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]