2,374 matches
-
Eu et al. Cuprins: Șeful de gară Finala Takamura! 2 Mai Policolor/ Fabrica de sticlă Tanzmusik Tinerețe fără bătrânețe Norvegia Bătăușul Evanghelia după Marinescu Valul Sfârșit de zi Revelion Povestea Babei Dochia Calling all cars De Ursus Horibilis et Homo Detestabilis Historia Angst Love Theme Noaptea Compozitorului Dreptatea lupului Headless Trădătorul In Heaven (Everything is fine) Adult Movies Live Show Dupăamiază în L.A. Cat’s Avenger Uimitoarea aventură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
din urmă începură să se dezbrace, Andreas scoase prezervativele din buzunar. - Avem nevoie de astea? zise. Iar Christine răspunse, privind la micuța cutie roșu-albastră cu un zâmbet care părea să vină de undeva din adâncul ființei ei: - Nu. noiembrie 2004 REVELION Muzica: Bob Dylan, The Walkmen Revelionul fusese identic cu celelalte. Aceiași oameni, aceeași muzică, aceleași băuturi, aceeași mâncare, aceleași discuții. Singura diferență o făcuseră murăturile extraordinare, mai ales conopida și gogonelele, aduse de nu se știe cine. Petrecerea avusese loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Andreas scoase prezervativele din buzunar. - Avem nevoie de astea? zise. Iar Christine răspunse, privind la micuța cutie roșu-albastră cu un zâmbet care părea să vină de undeva din adâncul ființei ei: - Nu. noiembrie 2004 REVELION Muzica: Bob Dylan, The Walkmen Revelionul fusese identic cu celelalte. Aceiași oameni, aceeași muzică, aceleași băuturi, aceeași mâncare, aceleași discuții. Singura diferență o făcuseră murăturile extraordinare, mai ales conopida și gogonelele, aduse de nu se știe cine. Petrecerea avusese loc într-un apartament de pe lângă Piața Romană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Soniei. Ceea ce ar fi însemnat ce? Că eram slab? Că regula era proastă? Sau aș fi făcut numai o excepție? Nu eram sigur, rămânea de văzut. Am ajuns acasă în Dr. Felix 14, unde nu era nimeni, ai mei petrecând Revelionul la cineva care avea o casă la țară. Sonia s-a aruncat în pat. - Poți să mă dezbraci? a zis. Sunt frântă. I-am scos pe rând pufoaica, bocancii, pantalonii, pulovărul, tricoul și ciorapii și am aruncat plapuma peste ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de Crăciun, parcă), Yves apăru din nou cu ea. - E serioasă, îmi spusese când îl întrebasem cum stă treaba. Dădusem din umeri, în lipsa unei alte reacții mai potrivite. - Bine, omule, zisesem. Continuam să nu am vreo părere despre ea. Urmă Revelionul. Pe care îl petreceam la un prieten ce avea o casă pe lângă bulevardul Dacia. M-am dus acolo cu o fată, numele nu îl mai știu, care era soră medicală. Am băut, am dansat, am râs, ne-am pupat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Își petrecu sărbătorile, ca de fiecare dată, cu mama și Bica, în fața bradului gătit și a bucatelor de pe masă, împărțindu-și cadourile și singurătatea. Luana era sătulă de acel Crăciun sărbătorit în tăcere doar în prezența celor două, de noaptea Revelionului an de an irosită la lumina seacă a becului din sufragerie, de lipsa veșnică a musafirilor veseli și puși pe șotii. Bica le antrena la rugăciune, făcea rozariul și le povestea viața sfinților, în vreme ce Luana, pitită în cochilia sufletului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
atingerile pur întâmplătoare ale mâinilor, discuțiile simple și sporadice, numai în prezența celorlalți, n-au fost suficiente pentru a închega ceva, orice, între ei. Se apropiau sărbătorile de iarnă și Luana își dori să le petreacă așa cum visase întotdeauna. Organiză Revelionul la ea acasă și invită câțiva colegi să-i fie alături la trecerea în noul an. Rosti, invitatul de onoare, urma să-i fie partener. Luana nu-și mai găsi liniștea de emoție, copleșită, încă, de gustul buzelor lui. Sanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de dojană la adresa odraslelor și sarsanale burdușite pentru capetele "încoronate" ale facultăților. Studenții au fost reduși la tăcere. Totuși, răzmerița lor a avut și câteva urmări bune. S-a dat drumul la curentul electric, li s-au oferit excursii de revelion, în diferite stațiuni montane. Luana și Ștefan s-au bucurat de una din acestea. Muntele era plin de zăpadă, camerele încălzite. Ștefan adora să schieze. S-a chinuit două zile s-o învețe să se țină pe tălpile de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
așa cum ședea acolo, cu tălpile goale pe covorul de iută, cu ochii ațintiți către acea nouă confidentă, oglinda, ce-i făcea complimente și-i promitea voluptăți viitoare... În anul acela, în iarnă, Elena fugise de acasă, fugise în seara de revelion pe la ora 21. Plecase afară să aducă apă, cișmeaua se afla în apropierea porții, țârâia încet, o lăsau mereu să curgă ca să nu înghețe, își aruncase paltonul pe umeri și își trăsese pe picioarele subțiri, cizmele. La început au strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
candid, înșelător. Ca o mică vietate adaptabilă ce era, Elena căpătase culoarea mediului în care trăia, nu mai păstra nimic, nimic din ceea ce fusese cândva, aruncase totul cu ușurință, insensibilă la goana copleșitoare a timpului. La nici un an după acel revelion furtunos, Elena avea deja un copil, o fetiță, asupra căreia se aruncase cu o dragoste debordantă, pătimașă, trecuse atât de ușor de la sentimentele de copil, la cele complicate, materne. Schimbarea bruscă o derută pe Carmina. Viața era de fapt simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a scurtat lumina zilei. Ai închis la păsări? Nu, mă duc acum. Seara, Carmina, fără să țină seama de protestele părinților, a plecat să umple găleata cu apă, la aceeași cișmea către care plecase și Elena într-o noapte de revelion, îmbrăcată în rochița de barchet cu picouri, cu paltonul pe umeri. Oare ce-o fi gândit în clipa când a așezat căldarea pe suport, sub firul de apă abia prelins din cișmea, cum trăsese, cu precauție zăvorul la poartă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
În farfurii ca niște margarete glazurate. Iolanda purta o rochie de cașmir, siena-arsă, lungă și dreaptă ca o cămașă de noapte, și un șirag de mărgele mov petrecute de câteva ori În jurul gâtului. De ce s-o fi Îmbrăcat așa? Până la revelion mai erau câteva zile bune. Nu mergeau nicăieri și nu aveau invitați. Cam așa va fi și În noaptea Anului Nou. Atâta doar că vor aprinde lumânări, iar la miezul nopții vor bea șampanie. Apoi vor face dragoste ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-i luau Iolandei mai mult de zece minute. Timp suficient pentru ca el să adoarmă pe fondul acestor mărunte Îndeletniciri casnice. Acum Însă chestiunea somnului nu se mai punea. Rochia Îl intriga peste măsură. Și-o făcuse singură, anume pentru acest revelion. Muncise la ea o duminică Întreagă. Materialul acoperea covorul de iută al camerei. Înarmată cu un teu, trăgea linii cu o bucată de săpun. Apoi a luat foarfecile de croitorie ale doamnei Ster și a Început să taie. A cusut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ale doamnei Ster și a Început să taie. A cusut-o la Singer-ul aceleiași doamne. La ediția de noapte a telejurnalului rochia era gata. Îi venea atât de bine, Încât se bucura În sinea lui că nu mergeau nicăieri de revelion. Cu atât mai mult cu cât trebuia să recunoască, oricât de greu, că sentimentele sale față de Iolanda nu aveau limpezimea legăturilor de circumstanță cu care se obișnuise. I se adeverea faptul ca doar senzațiile nu-i erau de ajuns pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rezervată, ceea ce Însemna că Flavius-Tiberius fusese adoptat de micul lor grup constituit cine știe când. Personal cu mers de accelerat, preciza plin de importanță soțul ei, Încă nedumerit În fața acestei contradicții cu care călătoreau de două ore. Parcă am face revelionul la același cazan, șuieră bărbatul de lângă geam, privind cu dispreț viermuiala din jur. Oameni sunt și ei, interveni din nou doamna În vârstă, nemulțumită de trufia domnului de lângă geam. Antipatic de la Început. Vor să ajungă și ei undeva. La părinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
las-o dracului de politică! Păi, ce, asta-i politică? Ie geografie, frate-miu. Ce-are a face una cu alta? Are, mă, are! Ie clar că are! Și dacă nu plecăm În treijdeminute s-a dus sărbătorile că pierd revelionul dacă nu ajung azi cu banii. De ce nu i-ai trimis prin poștă? Da' poșta nu tot cu trenul merge? Și apoi, revelionul ca revelionul, da' celelante: mâncarea, băutura și simțămintele noastre de națiune unită În jurul televizorului, ca la Revoluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
are! Ie clar că are! Și dacă nu plecăm În treijdeminute s-a dus sărbătorile că pierd revelionul dacă nu ajung azi cu banii. De ce nu i-ai trimis prin poștă? Da' poșta nu tot cu trenul merge? Și apoi, revelionul ca revelionul, da' celelante: mâncarea, băutura și simțămintele noastre de națiune unită În jurul televizorului, ca la Revoluție, ca să știm când să stingem lumina și să ne pupăm și să uităm dă toate cu gândul numai la viitor și la prosperități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
clar că are! Și dacă nu plecăm În treijdeminute s-a dus sărbătorile că pierd revelionul dacă nu ajung azi cu banii. De ce nu i-ai trimis prin poștă? Da' poșta nu tot cu trenul merge? Și apoi, revelionul ca revelionul, da' celelante: mâncarea, băutura și simțămintele noastre de națiune unită În jurul televizorului, ca la Revoluție, ca să știm când să stingem lumina și să ne pupăm și să uităm dă toate cu gândul numai la viitor și la prosperități. Se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Risipa de lumină făcea inutile parcă paltoanele și căciulile de blană cu miros de naftalină și de lavandă. Purtate În virtutea obișnuinței, urmau a fi scoase la semnalul unui herald ramolit care Își bea zâmbitor cafeaua la barul din colț. Până la revelion mai erau trei zile. Totul era fără cusur. Doar cafeaua sa mai amară ca de obicei. Printre ei. Din nou printre ei. Te recunosc, Îți zâmbesc. De ce nu zâmbești și tu? De ce nu răspunzi la salut? Să se bucure că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu plăcere și se bucura să recunoască acest lucru. În rest, bătea străzile trăgându-l și pe Petru după ea. Trăia Într-un provizorat continuu și se Îngrozea la gândul că această legătură i-ar putea fi fatală. În așteptarea revelionului, localul găzduia o nuntă. Mirii, foarte tineri, palizi, În capul mesei. Părinții, rude apropiate, colegi, probabil, În total vreo douăsprezece perechi. Confetti, lampioane. Spre ea se Îndrepta tot mai apăsătoare privirea unui bărbat Încă tânăr, cu ochelari cu ramă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
putea respinge. Cu atât mai mult cu cât era vorba de a face un serviciu doamnei Ster pentru care Iolanda avea o afecțiune specială. Ar fi putut trece la treabă chiar de a doua zi, dacă n-ar fi fost Revelionul. Revelionul? Care Revelion? El nu avea nici un Revelion. Decât dacă... Decât dacă... Ia stai. Într-un colț al bucătăriei era un sul de hârtie, o schiță de afiș pentru Revelionul de la Carpați la care Iolanda renunțase din motive nedeclarate. Scrisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
respinge. Cu atât mai mult cu cât era vorba de a face un serviciu doamnei Ster pentru care Iolanda avea o afecțiune specială. Ar fi putut trece la treabă chiar de a doua zi, dacă n-ar fi fost Revelionul. Revelionul? Care Revelion? El nu avea nici un Revelion. Decât dacă... Decât dacă... Ia stai. Într-un colț al bucătăriei era un sul de hârtie, o schiță de afiș pentru Revelionul de la Carpați la care Iolanda renunțase din motive nedeclarate. Scrisese doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atât mai mult cu cât era vorba de a face un serviciu doamnei Ster pentru care Iolanda avea o afecțiune specială. Ar fi putut trece la treabă chiar de a doua zi, dacă n-ar fi fost Revelionul. Revelionul? Care Revelion? El nu avea nici un Revelion. Decât dacă... Decât dacă... Ia stai. Într-un colț al bucătăriei era un sul de hârtie, o schiță de afiș pentru Revelionul de la Carpați la care Iolanda renunțase din motive nedeclarate. Scrisese doar atât: Revelion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era vorba de a face un serviciu doamnei Ster pentru care Iolanda avea o afecțiune specială. Ar fi putut trece la treabă chiar de a doua zi, dacă n-ar fi fost Revelionul. Revelionul? Care Revelion? El nu avea nici un Revelion. Decât dacă... Decât dacă... Ia stai. Într-un colț al bucătăriei era un sul de hârtie, o schiță de afiș pentru Revelionul de la Carpați la care Iolanda renunțase din motive nedeclarate. Scrisese doar atât: Revelion. Îndreptă afișul cum se pricepu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chiar de a doua zi, dacă n-ar fi fost Revelionul. Revelionul? Care Revelion? El nu avea nici un Revelion. Decât dacă... Decât dacă... Ia stai. Într-un colț al bucătăriei era un sul de hârtie, o schiță de afiș pentru Revelionul de la Carpați la care Iolanda renunțase din motive nedeclarate. Scrisese doar atât: Revelion. Îndreptă afișul cum se pricepu mai bine, apoi adăugă două cuvinte: „cu vânzare”. Revelion cu vânzare. Planul nu i se părea prea greu de Îndeplinit căci șampania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]