1,063 matches
-
și politice, din țară și de afară sînt prezente la acest eveniment, dincolo de toate, si monden. Această Gală, iubita, hulita, în funcție de capricii și orgolii (lumea teatrului este mereu legănata de aceste valuri) a creat și menține un spirit, acela de reverența față de valorile pe care le avem. Iar trofeul - opera de artă - realizat de extraordinarul și regretatul Ion Bîțan este o dovadă în plus a acestui lucru. Dar pînă pe 15 martie, seara Galei, să analizăm nominalizările pentru stagiunea '97-'98
Cel mai..., cea mai..., cei mai... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18104_a_19429]
-
și Dragoș Mihăilescu Aparte și rari sunt oamenii a căror ființă profundă e impregnată cu muzică pură pe care, la fel de curată, o redăruiesc lumii, cum e violoncelista Alexandra Guțu. O mare-mare artistă, căreia înalta lume a muzicii mondiale îi face reverențe, concertele și recitalurile ei seducând melomani de pe aproape toate continentele mapamondului. Cultura Italiei și-o asumă cu orgoliu, ca pe una din valorile ei, pe ilustra violoncelistă care-și petrece bună parte din an cântând alături de cei mai prestigioși muzicieni
Agenda2004-4-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/281976_a_283305]
-
-le de multe ori cu o anumită solemnitate discretă. Chiar dacă aceasta ar putea părea astăzi desuet, pictura lui Aurel Vasilescu, om de o distincție deosebită, este dominată de cultul frumosului, fie el al naturii, al oamenilor sau al orașului, de reverența față de trecut și față de parfumul său. Casele vechi pictate de el, bisericile de țară, cu atmosfera lor de intimitate sunt, aș spune, un elogiu adus înseși identității românești. Pictorul s-a simțit foarte bine în calitate de târgoviștean venit în București păstrând
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
întotdeauna o persoană oficială, cu funcții importante în sistem. Cel care trage concluziile acestei plenare a tinerilor scriitori este Mihai Beniuc, prim secretar al USR. Concluziile sînt prezentate pe larg în pagina 1 a numărului 3 al „Gazetei”. Se observă reverența în fața conducătorului deja aflat pe drumul consacrării ca figură legendară, Gheorghiu-Dej, și a raportului său (raportul lui Beniuc se prefigurează ca un frate mai mic al raportului politic, de partid, ierarhiile în oglindă sînt limpezi). Supunerea literaturii în fața politicului este
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5426_a_6751]
-
Margareta. Există și excepții, precum mitologica Atena sau modernă Beatris, după cum există cazuri mai banale, mai greu încadrabile - Luminița, Rodica - și chiar nume stranii că Suedia sau Brățară. Prezentarea e impersonala și neapărat respectuoasa, numele fiind însoțit de termenul de reverența: "aceste două obiecte se află la doamna Dafina"; "Doamna Margareta, doamna Ana, doamna Maria au un sediu deschis pentru ghicit în cărți, cafea"; "doamna Brățară răspunde la țel.(...)". (Cititorului suspicios, care presupune ca emițătorul impersonal e în realitate una și
Anunturi magice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18153_a_19478]
-
de Elek Schwartz, cel care a pus bazele „Portocalei mecanice”, fiind la cârma naționalei Olandei în 49 de meciuri, a ajuns în finala Cupei Campionilor la cârma unei Benfica în rândurile căreia strălucea Eusebio, și-a căpătat - primul - porecla de reverență „Mister”, pe vremea când antrena pe Eintracht Frankfurt și este și acum regretat de suporterii lui Strasbourg. Avocatura pierde partida Astăzi ajuns aproape un ilustru necunoscut în România, Schwartz figurează însă în toate enciclopediile internaționale dedicate fotbalului. Ce-i drept
Agenda2006-02-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284625_a_285954]
-
el a știut să o apere chiar cu forța pumnului, așa după cum vedem într-o faimoasa fotografie în care îi alunga pe ziariștii indiscreți. Titlul cărții mele de debut, De veghe în oglindă, s-a vrut, explicit, o formulă de reverența față de stilul imbatabil al cărților sale. Mă identificăm (autoiluzionându-ma) cu toate rătăcirile nevrotic-ironice ale adolescentului care nu-și găsește locul în lumea egoistă, indiferență, stearpa a maturilor. În toamna lui 2008, i-am propus lui H.-R. Patapievici să găzduiască
Singurătatea Capricornului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6542_a_7867]
-
Pro Cultura l Acordate de C.J.T. pentru 2004 Dacă buna trăire a Timișoarei culturale se întemeiază pe devotamentul maeștrilor ei și pe puterea lor de a-și purta fără fisură condiția de modele, acestora li se cuvin, la rându-le, reverențele solidare ale comunității pe care, cu opera lor, cu energia și timpul vieții lor, o slujesc. Un astfel de frumos gest îl reprezintă trofeele Pro Cultura, decernate anual de Consiliul Județean Timiș. Laureații acestui an sunt actorii Daniel Petrescu (Teatrul
Agenda2004-49-04-general1 () [Corola-journal/Journalistic/283123_a_284452]
-
adesea, o luptă corp la corp cu textul; nu și însă în cazul volumului Visul lupului de stepă (Editura Dacia, colecția Discobolul, 1999) care reunește câteva dintre eseurile lui Ștefan Borbely. De ele trebuie să te apropii pe furiș, cu reverență, căci altfel nu poți pătrunde în misterul interdisciplinar al fiziologiei lor. Lupul de stepă ratat care se mărturisește a fi Ștefan Borbely "visează" însă ordonat: când despre istoria culturală a zarurilor, când despre psihanaliză, când despre psihoistorie; când comparatist, când
Lupus in Fabula by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16875_a_18200]
-
Ion Cocora. Care este nu doar unul dintre cei mai buni cronicari de teatru ai ultimelor decenii, ci și promotorul de facto al redescoperirii dramaturgiei lui Gellu Naum, după 1989. Asocierea lui la ediție reprezintă, pe lângă un gest firesc de reverență profesională, și un câștig în materie de aparat critic, căci cronicarul dramatic era, probabil, cel mai potrivit a alcătui tabloul receptării teatrului lui Naum. Structura și principiul volumului de teatru sunt aceleași cu cele urmate de Simona Popescu în primele
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
i se pare acum o amintire iscată de o memorie capricioasă. Pe scurt, gladiatorul de odinioară a devenit o mascotă, o fantoșă mediatică plimbată și garnisită cu toate onorurile și premiile oficiale. Și cu cît are parte de mai multe reverențe, cu atît Soljenițîn simte că, dacă nu va face ceva cît mai curînd, riscul de a fi devorat de caruselul mediatic occidental va deveni realitate. Cel mai dureros lucru de care are parte este că abia acum, după 56 de
Invulnerabilul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10646_a_11971]
-
la una dintre petrecerile lui Gatsby, Marele Gatsby, sau chiar la cele la care participa Scott Fitzgerald, în sunetele unui jazz îndrăcit, mi-l pot imagina în compania oricărei personalități culturale sau celebrități fără aerul sicofanților care însoțesc trenele cu reverențe onctuoase și aceasta și pentru că ceva din universul cinematografului intrase în el. Da, pentru mine Alex. Leo Șerban venea de acolo, din universul filmului care depășește marginile pânzei și ochiul atotcuprinzător al camerei. Sigur, Alex. Leo Șerban nu a fost
Alex. Leo Șerban, cel care nu se uită by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5643_a_6968]
-
în viață, la Gâlda de Jos, și că geniul lui își găsește semnul egalității în formele sublime ale teatrului. O fotografie în alb-negru, din 1968, cu Rică Manea și Biță Banu în fața unei uși deschise. Spre teatru. Spre visele tinereții. Reverența pe care Mihai Măniuțiu și Teatrul Național din Cluj pe care îl conduce i-au făcut-o invitîndu-l pe Tompa Gabor să monteze un triptic, o trilogie după piesele semnate de Aureliu Manea. Spectacole reale, spectacole imaginare. Suferință, iubire și
Despărțiri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2718_a_4043]
-
se citește la două nivele. Portretele vîndute l-au scăpat pe Charles de creditori. Fiindcă în grup, portretele îl pot salva întotdeauna pe un descendent aflat în ceas de cumpănă. O fac însă doar cînd acesta le invocă reverențios. Iar reverența îmbracă multe forme. Poate fi ludică, precum în cazul lui Charles Surface, care încearcă să-și ascundă - cu jemenfichism - trăirile. Sau poate fi covîrșitor de orgolioasă, ca în cazul nobilului spaniol mai sus citat, ce spune cu emfază: sînt atîția
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
am gîndit, cîndva, mult timp, cum naiba nu s-a găsit altă combinație de cifre pentru linia erotică. Cum să înceapă ea, repetitiv, inflamant, cu 89 89, cînd mie mi se părea că alăturarea este unică și intangibilă. Ca și reverența pe care s-ar cuveni să o facem celor ce azi nu mai sînt și care atunci, în decembrie, au ieșit ca niște nebuni, frumoși și inconștienți, toate ca noi să nu mai avem spaime de noi înșine, de propria
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
ce pulsează cu forță și ironie în literele românești (deci criteriul valoricoestetic). Unii erau deja cunoscuți în Spania: Ana Blandiana, Denisa Comănescu, Dinu Flămând, Ioan Es. Pop, Mircea Cărtărescu (cel din urmă, ca prozator); alții au provocat surpriză, neliniște, curiozitate, reverență. Studiul introductiv, semnat de regretatul Petru Poantă, este chiar ce trebuia: un excurs literar, istoric și critic, cu clasificări clare și plastice atît pentru cititorul spaniol, cît și pentru cel român. Ce gen de poezie ai tradus cu mai mare
Cătălina Iliescu-Gheorghiu: „O antologie nu e o enciclopedie“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2860_a_4185]
-
sau mai puțin inspirat în defilarea atîtor notari și bancheri care iau din timpul discursurilor consistente despre oamenii de teatru ca să se pună în fason bătînd cîmpii fără grație. La urma urmelor, acesta este scopul întîlnirii, nu? Să facem o reverență în fața valorilor teatrului românesc de azi și dintotdeauna, să aflăm cine sînt creatorii care fac istoria teatrului, să îi vedem, să îi auzim puțin. Pe ei, în primul rînd. Mă tot uit în jur, prin sală. În afara numelor mari din
Doamne, Dumnezeule, e singura sărbătoare a breslei! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8560_a_9885]
-
mulțumindu-se să cumuleze sarcini oficiale, să persevereze în discuții și să ocolească echilibrat competiția, când simte că sorții nu-i sunt favorabili, sunt tot atâtea însușiri în stare să-l facă model de disciplină în păstrarea ierarhiilor și a reverențelor, strateg al compunerii propriei imagini. a împlinirea portretului lui Nicolae Suțu contribuie și ediția de față prin o proză de evocare nu de imaginație și, evident, autobiografică. Detalii locale cu valoare evocativă, convingeri, nădejdi, confruntări cu sine și cu alții
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
exemplu, la sosirea (într-o clădire sau într-un spațiu exterior) și la plecarea membrilor Familiei Regale este obișnuit că persoanele prezente să salute cu un gest scurt de înclinare a capului dar fără inclinarea corpului (bărbații) sau cu o reverența (femeile). Acest lucru este valabil în fața Regelui, Reginei, Principesei Moștenitoare, Principeselor și Principilor. Aceeași regulă este respectată și de membrii Familiei Regale față de rudele aflate într-o poziție superioară de titlu sau vârstă (inclusiv dacă e vorba de soție, frate
În reşedinţele regale, fumatul şi telefonul mobil sunt interzise. Vezi ce impune Eticheta în prezenţa membrilor Casei de România () [Corola-journal/Journalistic/26054_a_27379]
-
concursului, la Verviers. „Următoarea stagiune a Operei Naționale Române din Timișoara va începe în 21 septembrie, cu cea de-a XXX-a ediție a Festivalului Internațional Timișoara Muzicală, iar spectacolul inaugural va fi o premieră a operei «Aida», ca o reverență în fața tradiției culturale a orașului“, ne-a dezvăluit directorul general Corneliu Murgu. Acum însă, Opera timișoreană își invită spectatorii să descindă sâmbătă, 14 mai, de la ora 19, în... „Țara Surâsului“, opereta lui Franz Lehar, dirijată de Victor Dumănescu. Biletele, cu
Agenda2005-20-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283681_a_285010]
-
oglinda de cristal.Văd în ochii mei galeși privirea din tinerețe, provocatoare a bunicii mele paterne, gata pentru vreun bal la curtea regală, gata pentru oaspeții și desele petreceri din casele familiei" Fac o piruetă și mă opresc într-o reverență amplă, ca la carte. Într-un décor patinat, Maître Photographe își aranjează aparatele, observîndu-mă din toate unghiurile cu discreție. Un interval în plus pentru mine ca să mă armonizez cu mine însămi, cu noua ipo- stază. Pe pereți, fotografii din expozițiile
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]
-
eroi se salvează de la înec apucându-se zdravăn de guler), scriitura alertă și limpede a cărții autentifică, o dată în plus, un talent veritabil, egal distribuit pe genuri. Înăuntrul cărții, o lungă scrisoare pentru Pascal Bruckner; pe prima copertă, răspunsul, în reverențe jucăușe, al acestuia din urmă. Despre ce e vorba? Aparent, despre două povești de dragoste scufundate, narativ, una în cealaltă. Prima, puțin mai veche și mai tristă, derulează câteva scenarii conspiraționiste, care adună la un loc, într-o cârciumă din
Sociu contra Sociu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8416_a_9741]
-
o frază și nu din prefacerea timbrului, altfel, atît de la îndemînă. Călăuzei, recunoștința mea. "A murit ...", îl aud pe băiatul meu șoptindu-mi. Aici, peste mări și țări, ascult, împreună cu el, Beatles. încerc să-l inițiez. E forma mea de reverență. Plină de smerenie. Mă surprind folosind fraze întregi pe care le auzeam, cîndva, în adolescență, la Grădina Icoanei. Vocea lui Moțu circulă tulburător prin amintirile mele. Povestea merge mai departe.
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
local luxos, frecventat în mod sistematic și de boema vremii“, amintește istoricul local Syekernyes Janos, președintele Uniunii Artiștilor Plastici din Timișoara. După incendiul din 1920, clădirea și fațada teatrului au fost reconstruite după proiectele arhitectului bucureștean Duiliu Marcu. O frumoasă reverență în fața istoriei acestui monument major al orașului se dorește a fi expoziția tematică „Scena și/în artele vizuale”, găzduită de holurile Teatrul Național Timișoara și ale Operei Naționale, instituții coorganizatoare ale evenimentului, alături de Filiala din Timișoara a U.A.P. , care
Agenda2006-04-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284662_a_285991]
-
generozitate, ludic, fericire în mine și în cei pe care îi prețuiesc. Marius Tucă a vrut ca la Teatrul din Caracal să fie sărbătoare. Așa cum a promis. Să fie o săptămînă de aventură în spațiul valorii teatrului românesc. Ca o reverență față de fiecare artist. Față de personalitatea uriașă a lui Ștefan Iordache. Teatrul nu este altceva decît voluptatea bucuriei minții, a călătoriei fantastice pe urmele aventurii cuvîntului, spiritului, cunoscutului și necunoscutului. O provocare. Ștefan Iordache și toți marii artiști au intuit și
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]