831 matches
-
istoricul german Armin Heinen, a demontat definitiv mitul Gărzii de Fier, sprijinită "masiv" de germani, demonstrând că până în 6 septembrie 1940, legăturile naziștilor cu Mișcarea Legionară au fost practic inexistente. Alfred Rosenberg i-a transmis că Germania nu agreează pretențiile revizioniste maghiare, și că legătura germană cu legionarii se rezumă doar la preluarea de articole din presa legionară. Întors în țară, dă curs dorinței lui Rosenberg și încearcă o mediere în vederea fuzionării partidelor lui Octavian Goga și A.C. Cuza. Se reîntoarce
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
nemulțumirea în 1959 ca urmare a diaogului purtat de Hrușciov cu occidentul în cadrul vizitei lui Nixon la Moscova, în cadrul vizitei sale în SUA și în Franța și menținând relațiile cu India. În februarie 1960, China a atacat și condamnat tezele revizioniștilor contemporani care propovăduiau coexistența pașnică. Hrușciov, simțindu-se vizat, a intensificat dialogul cu occidentul, dar nedoriind să rupă relația cu Chină, a subminat conferință de la Paris din 1960 după ce a adus la cunoștință doborârea unui avion de spionaj american de
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
La fel ca și în cazul altor orașe mari din Vestul Transilvaniei, eforturile s-au îndreptat spre transformarea Oradiei într-un puternic centru cultural românesc. În contextul celui de-al doilea război mondial în vara anului 1940 acțiunile militare și revizioniste ale Ungariei horthyste, sprijinită de statele fasciste - Germania nazistă și Italia - au fost completate de activități de tip terorist pe teritoriul românesc, activități menite a pregăti o eventuală intervenție armată. În perioada desfășurării tratativelor dintre guvernul român și cel maghiar
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
unde intelectualii erau mai favorabili comunismului sovietic, a apărut în 1997 Cartea neagră a comunismului care, bazându-se în parte pe dezvăluirile faptelor din timpul Marii Epurări, a comparat comunismul cu nazismul. Totuși, minimalizări ale Marii epurări continuă printre savanții revizioniști din Statele Unite și printre membrii unor grupuri mici dar înflăcărate de neostaliniști. . Marea Epurare a fost denunțată de Nikita Hrușciov, care a devenit conducătorul Uniunii Sovietice după moartea lui Stalin. În discursul său secret la al XX-lea Congres al
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
lui Chamberlain (terminată în timpul războiului și publicată în 1946), el nu putea repara răul deja făcut reputației lui Chamberlain. Biografia lui Chamberlain scrisă de parlamentarul Ian Macleod în 1961 a fost prima biografie majoră produsă de un curent de opinie revizionist privindu-l pe Chamberlain. În același an, A.J.P. Taylor, în lucrarea sa "Originile celor de-al doilea război mondial", a considerat că Chamberlain a reînarmat bine țara pentru a se apăra (deși o reînarmare de natură să învingă Germania
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
celor treizeci de ani în 1967 a pus în următorii trei ani la dispoziția publicului multe din documentele guvernului Chamberlain, ceea ce a ajutat la a explica de ce Chamberlain a acționat așa cum a acționat. Lucrarea ce a rezultat a alimentat școala revizionistă, deși tot atunci au apărut cărți ce l-au criticat dur, cum ar fi cea publicată de Keith Middlemas în 1972 "Diplomacy of Illusion" ("Diplomația iluziilor"), unde Chamberlain apare ca un politician versat dar orb din punct de vedere strategic
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
baza pe ajutorul lor în cazul unui război continental. Raportul Statului Major, ce a arătat că Regatul Unit nu poate împiedica Germania să cucerească cu forța Cehoslovacia, a fost dat și el publicității în aceeași perioadă. Ca reacție împotriva școlii revizioniste în ce-l privește pe Chamberlain, începând cu anii 1990 a apărut o școală postrevizionistă, care s-a bazat pe actele publice pentru a justifica concluziile inițiale din "Vinovații". Istoricul de la Oxford R. A. C. Parker este de părere că Chamberlain
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
este de părere că Chamberlain ar fi putut forma o alianță strânsă cu Franța după "Anschluss", în primele luni ale lui 1938, și ar fi putut începe o politică de izolare a Germaniei sub auspiciile Ligii Națiunilor. Deși numeroși autori revizioniști au sugerat că nu avusese de ales în acțiunile sale, Parker a arătat că Chamberlain și colegii săi au ales pacificarea în locul altor politici viabile. În cele două volume ale sale, "Chamberlain and Appeasement" (1993) și "Churchill and Appeasement" (2000
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
s-a distins la învățătură. A urmat un timp și lecții tradiționale de Talmud Tora. În anii de liceu a luat parte în timpul liber la activități sociale și culturale ale tineretului evreiesc din Dej, între altele în cadrul mișcării tinerilor sioniști revizioniști Betar. De asemenea a făcut, din inițiativa părintilor, ucenicie într-un atelier de tâmplărie. Stăpânirea meșteșugului confecționării de mobile l-a ajutat în anii 1941-1942 când a fost recrutat în concentrările în detașamentele paramilitare maghiare de tineret „levente” și i-
Randolph Lewis Braham () [Corola-website/Science/317718_a_319047]
-
În timpul acestei perioade sute de mii de civili au fost uciși și 20.000 - 80.000 de femei au fost violate de către militarii imperiali japonezi. Masacrul rămâne o problemă de contencios politic, cu numeroase aspecte disputate și contestate de unii revizioniști istorici și naționaliștii japonezi, care au susținut că masacrul a fost intenționat exagerat sau fabricat în totalitate în scopuri de propagandă. Ca rezultat al eforturilor naționaliștilor japonezi de a refuza sau a raționaliza aceste crime de război, controversatul Masacru din
Masacrul din Nanking () [Corola-website/Science/317821_a_319150]
-
א, n.1950, Tel Aviv) este o dramaturgă, scriitoare, scenaristă și regizoare de teatru israeliană. s-a născut într-un cartier din nordul Tel Avivului ca singurul copil al unui avocat,care fusese comandantul branșei din Africa de Sud al organizației sioniste revizioniste „Etzel” (sau „Irgun”), și al unei imigrante din Viena care devenise în Palestina militantă a mișcării subterane naționaliste radicale evreiești „Lehi” (sau „Grupul Stern”), sciziune a „Etzel”. În virtutea caracterului ei rebel, moștenit, după câte se pare de la părinți, și Edna
Edna Mazia () [Corola-website/Science/316694_a_318023]
-
îi îndoctrinează pe tinerii turkmeni și face apologia lui Niiazov. Cărțile școlare sunt aproape în întregime constituite din lucrările sau din discursurile lui Niiazov. Textul fundamental este "Ruhnama", o epopee națională scrisă de Niiazov. Această carte, un amestec de istorie revizionistă și de linii de conduită morală, are drept vocație de a fi „ghidul spiritual al națiunii”, precum și soclul artelor și al literaturii naționale turkmene. În martie 2006, Saparmurat Niiazov a declarat, de altfel: „Cel care va citi de trei ori
Saparmurat Niiazov () [Corola-website/Science/316130_a_317459]
-
Uri Avneri a întrerupt școală la 14 ani și a început să lucreze ca funcționar, orizontul cultural lărgindu-l prin numeorase lecturi, ca autodidact. A lucrat ca secretar al lui Arie Altman, presedintele Noii Organizații Sioniste întemeiate de adepții sionismului revizionist al lui Zeev Jabotinski, care au părăsit Organizația Sionista. A participat de tânăr la înființarea câtorva grupări de orientare canaanistă. La 15 ani s-a alăturat Organizației paramilitare subterane de dreapta Étzel sau Irgun Tzvaí Leumí de sub comanda lui Jabotinski
Uri Avneri () [Corola-website/Science/320922_a_322251]
-
a recunoscut independența Transiordaniei pe 15 mai 1923 și a cedat controlul asupra țării treptat către noile autorități, păstrând însă dreptul de supraveghere a problemelor financiare, militare și politicii externe. Proclamarea independenței Transiordaniei a avut un impact important asupra sionismului revizionist, care avea ca obiectiv formarea unui stat pe ambele maluri ale Iordaniei. Prin recunoașterea independenței Transiordaniei, teritoriul Palestinei și implicit cel destinat viitorului cămin național evreiesc a fost redus foarte mult. Departamentul de Stat al SUA a considerat că statutul
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
teoria economică a lui John Maynard Keynes, încercând s-o explice pe înțelesul economiștilor marxiști și menționând că ea conține învățăminte și pentru o economie socialistă. Cartea a fost publicată, celebrată în presă ca originală, apoi criticată, autorul înfierat ca revizionist burghezo-cosmopolit, în final retrasă din circulație și din toate bibliotecile din țară ca eretică. În 1959, a fost dat afară din Institutul de Cercetări Economice și pus sub interdicție de a publica în literatura economică. Atunci a început un proces
Egon Balas () [Corola-website/Science/321339_a_322668]
-
fie scutit explicit de lege de la amnistiere, pentru a putea obține o revizuire a sentinței care să-l declare ferm nevinovat; ceilalți însă au rămas nejudecați. În Franța, reacțiile au fost puternice, cu declarații de „stupoare și tristețe” în tabăra revizionistă. Totuși, și alte reacții au tins să arate că „verdictul împăciuitor” dat de judecători este înțeles și acceptat de populație. Republicanii doreau pacea socială înainte de toate, să dea pagina acestei îndelungate afaceri extrem de polemice. Manifestațiile au fost foarte puțin numeroase
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
s-a preocupat de apărarea intereselor minorității maghiare din România (și din Cehoslovacia) și s-a apropiat de puterile care contestau orânduirea europeană izvorâtă din tratatele anilor 1919-1920, printre care Germania și Italia, practicând cu susținerea acestora o diplomație numită "revizionistă". În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, după ultimatumul sovietic din 1940, Ungaria a ridicat pretenții asupra Transilvaniei, primind prin Dictatul de la Viena zona de nord și est a provinciei în luna august 1940. Reocuparea maghiară a acestui teritoriu a
Relațiile dintre România și Ungaria () [Corola-website/Science/328923_a_330252]
-
mic grup (cu aproape 200 de activiști), dedicați rezistenței evreiești față de administrația britanică a Paltestinei, sau separat de Etzel (care îi susținea pe britanici) și au fosrmat „Lehi”, condus de Avraham Sern. În 1943, URSS la eliberat pe liderul sionist revizionist Menachem Begin din Gulag după care a plecat în Palestina, preluând comanda organizației Etzel cu o politică de a crește conflictele împotriva britanicilor. În aproape același timp, Yitzhak Shamir a scăpat din lagărul din Eritrea unde britanicii îi tineau pe
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
mai importante romane ale sale. Romanul parabolă "Ademenirea", scris în 1956-1968, este predat editurilor în 1968. Cartea este un aspru rechizitoriu al anilor tulburi de după cel de-al doilea război mondial, caracterizați de excesele noii puteri comuniste și de tendințele revizioniste maghiare. Greva „șepcilor roșii” din Cluj, condusă de părintele Arcadie (Bartolomeu Anania), ocupă un loc important în economia romanului. Personajul amnezic Iozom, internat într-un ospiciu, ca urmare a diferitelor terapii impuse de medici, încearcă să descifreze înțelesurile acunse din
Romulus Zaharia () [Corola-website/Science/323761_a_325090]
-
mod constant revizuirea Tratatului de la Trianon, cu o revenire a granițelor teritoriale ungare la situația de dinaintea Primului Război Mondial, din timpul Imperiului austro-ungar. Unul din țelurile acestei politici era anexarea în întregime sau cel puțin a părții de sud a Slovaciei. Dorințele revizioniste au început să ia forme concrete odată cu alierea Ungariei la alianța dintre statele fascista Germania și Italia la sfârșitul anilor '30 ai sec. XX. În zori, pe 23 martie, 1939, Ungaria a atacat brusc Slovacia. Ungaria a atacat Slovacia fără
Războiul slovaco-ungar () [Corola-website/Science/323181_a_324510]
-
mare șansă pentru realizarea obiectivelor panturcice. Istoriografia de inspirație panturcică și naționalistă a fost utilizată ca instrument pentru minimalizarea rolului armenilor și kurzilor în Turcia și Imperiul Otoman. În același timp, istoriografia panturcică a fost folosită ca paravan pentru pretențiile revizioniste ridicate împotriva vecinilor. Scriitorii naționaliști panturcici au pretins de-a lungul timpului că diferite grupuri etnice precum parții, sciții, sumerienii, indienii, akkadienii, elemiții, hitiții, mitannii sau hurienii sunt de origine turcică Lynn Meskell sublinia că s-a ajuns până acolo
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
că un adevărat scut de protejare a Ardealului împotriva masivelor infiltrări de capital maghiar care s-au făcut simțite încă din primele zile ale lui 1990 în încercarea Budapestei de a apela la armă financiară pentru a-și impune proiectele revizioniste. Locuind în Franța din 1980, a creat la Dijon un club de tenis renumit, după care, obținând exclusivitate asupra comercializarea materialelor sintetice pentru sporturi „indoor” și „outdoor”, s-a lansat în afaceri internaționale. După evenimentele din Decembrie ’89, a lansat
Sever Mureșan () [Corola-website/Science/322773_a_324102]
-
de șelar și a intrat în mișcarea de tineret „Betar”. După ce a fost recrutat în armata română, a dezertat și a fugit în Ungaria, cu speranța ca va putea emigra în Palestina. La Budapesta a contactat pe conducătorii mișcării sioniștilor revizioniști locali și cu ajutorul lor s-a încadrat într-unul din grupurile de tineri din organizația Betar care au emigrat în mod clandestin în Palestina în anul 1937. Între timp și familia sa s-a mutat în anul 1938 la București
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]
-
mutat în anul 1938 la București, ulterior emigrând și ea în Palestina. În Palestina, el a adoptat numele ebraic de familie Giladi și s-a alăturat „Organizației militare naționale ”, cunoscută pe scurt ca Etzel sau Irgun, organizația subterană paramilitară sioniștilor revizioniști, de sub conducerea lui David Raziel. Giladi a ajuns la conducerea secției Etzel în localitatea Nes Tziona. Când în anul 1940 organizația Etzel a scindat, Giladi a făcut parte din gruparea disidentă Lehi condusă de Avraham Stern, care a hotărât,în pofida
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]
-
20 minute, fiind oprit de poliția britanică care a sosit la fața locului și a omorât doi dintre vandali. Numărul victimelor dintre evrei a fost 18 morți și 80 răniți. Adepții acestei linii, care a caracterizat mai ales pe sioniștii revizioniști, s-au desprins din Hagana pentru a înființa o organizație alternativă numită „Hagana Bet”, care a devenit ulterior baza „Organizației Militare Evreiești” cunoscută ca „Etzel” sau „Irgun”. Guvernul mandatar al Palestinei a anunțat la 25 martie 1930 că a alocat
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]