886 matches
-
1818-1879). Primele cercetări asupra homosexualității și contactului sexual anal au fost făcute mai ales din perspectivă medico-legală, urmând după aproape un secol studiile lui Freud din perspectivă psihanalitică. Până la Revoluția Franceză, în majoritatea statelor occidentale pedeapsa pentru homosexualitate era moartea. Revoluționarii francezi au fost primii care au abolit pedeapsa cu moartea pentru așa-zisele crime fără victime, respectiv sodomie, blasfemie, erezie și vrăjitorie. Ulterior, în majoritatea statelor occidentale, pedeapsa cu moartea pentru sodomie a fost abolită, pe măsură ce secularitatea statului se întărea
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
Războiul de independență al Statelor Unite ale Americii , un război care a durat între 1775 și 1783 , s-a desfășurat în părțile estică și nord-estică ale teritoriului de azi al Statelor Unite, respectiv în sud-estul Canadei de azi, fiind purtat între Regatul Marii Britanii și revoluționarii celor treisprezece colonii britanice din America de Nord, care au declarat independența acestora formând entitatea statală numită Statele Unite ale Americii în 1776. Anterior declanșării războiului propriu-zis, cele 13 colonii au declarat oficialii monarhului britanic personae non grata, au format Cel de-al
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
fost nevoit să ceară pacea. Stamboliiski dorea să facă o serie de reforme democratice, nu să permită declanșarea unei revoluții. Pentru a evita declanșarea revoluției, premierul a făcut presiuni asupra suveranului să abdice în favoarea moștenitorului tronului, Boris al III-lea. Revoluționarii au fost reprimați, iar armata a fost demobilizată. După semnarea tratatului de pace de la Neuilly (noiembrie 1919), Bulgaria a pierdut posesiunile de la Marea Egee în favoarea Greciei, aproape toată Macedonia în favoarea Iugoslaviei și a cedat toată Dobrogea României. Alegerile din martie 1920
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
național al Principatelor Române . Basarabia, însă, pentru o perioadă de mai mult de 100 de ani (1812-1917), când teritoriul dintre Prut și Nistru se află sub dominație rusească, a fost privat de a avea drapel . În 1848, steagul adoptat de către revoluționarii din principatele Moldova și Țara Românească a fost tricolorul albastru-galben-roșu orizontal (cu albastrul sus, galbenul la mijloc și roșul jos, conform semnificației: „Libertate (cerul albastru), Dreptate (ogoarele aurite), Frăție (sângele poporului”). În 26 aprilie 1848, studenții moldoveni și munteni din
Drapelul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/313920_a_315249]
-
ei dețineau mai multe domenii petreceau din ce în ce mai puțin timp conducând afacerile principatului. Nemulțumirile populației, încurajate de ideile revoluționare franceze au dus la izbucnirea Revoluției de la Liège în 1789 împotriva domniei absolutiste a prinților. Încurajați și susținuți de trupele revoluționare franceze revoluționarii din Liège au reușit să ducă la prăbușirea principatului, în ciuda intervențiilor trupelor austriece din 1791 și 1793. Din ce în ce mai influențat de forțele franceze, teritoriul este înglobat în Republica franceză în 1795 departamentele Ourthe, Meuse-Inférieure, Jemmapes, Sambre-et-Meuse conținând porțiuni din teritoriul principatului
Principatul episcopal Liège () [Corola-website/Science/314978_a_316307]
-
Războiul de independență al Greciei , cunoscut și ca Revoluția greacă (în limbile greacă: Ελληνική Επανάσταση "Elliniki Epanastasi"); turcă otomană: يونان عصياني "Yunan İsyanı") a fost declanșat de revoluționarii greci și s-a desfășurat între anii 1821 - 1829. Revoluționarii au beneficiat într-o etapă mai târzie a războiului de sprijinul unor puteri europene, iar Imperiul Otoman a fost sprijinit de vasalii săi, Egiptul și într-o oarecare măsură Vilaietul
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
Războiul de independență al Greciei , cunoscut și ca Revoluția greacă (în limbile greacă: Ελληνική Επανάσταση "Elliniki Epanastasi"); turcă otomană: يونان عصياني "Yunan İsyanı") a fost declanșat de revoluționarii greci și s-a desfășurat între anii 1821 - 1829. Revoluționarii au beneficiat într-o etapă mai târzie a războiului de sprijinul unor puteri europene, iar Imperiul Otoman a fost sprijinit de vasalii săi, Egiptul și într-o oarecare măsură Vilaietul Tunisia. După cucerirea Imperiul Bizantin de către Imperiul Otoman, cea mai
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
luptelor cu turcii în Piața Agios Georgios din Patras, în prezența arhiepiscopului Germanos. A doua zi, liderii revoluținoarilor din Achaia au trimis un document consulatelor străine explicând motivele revoluției. Pe 23 martie, otomanii au lansat atacuri sporadice împotriva orașului, în timp ce revoluționarii conduși de Panagiotis Karatzas i-au respins din fața fortăreței. Yannis Makriyannis, care se ascundea în oraș, își amintește scena în memoriile sale: "„Două zile mai târziu au izbucnit schimburi de focuri în Patras. Turcii au asediat fortăreața, iar romeii (grecii
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
să prevină cucerirea și prădarea insulelor Kasos, Psara în 1824 și debarcarea egipteană de la Methoni. În ciuda victoriilor navale inițiale, revoluția elenă a fost amenințată să fie înăbușită, fiind salvată doar de intervenția Marilor Puteri în timpul bătăliei de la Navarino din 1827. Revoluționarii nu au reușit să profite de primele lor succese din 1821, iar otomanii au preluat inițiativa în vestul și estul Greciei conduse de și . În cadrul ofensivei din răsărit, turcii au traversat Rumelia, au invadat Moreea, dar au fost înfrânți la
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
elenă. Kapodistrias îi ceruse împăratului ca Rusia să declare război Turciei și să elibereze Grecia, o acțiune care ar fi dus la creșterea prestigiului imperiului. Metternich a reușit să-l convingă pe Alexandru I că ministrul Kapodistrias avea legături cu revoluționarii italieni Carbonari. Datorită acestui fapt, ministrul de externe rus a căzut în dizgrație. Kapodistrias a demisionat din funcție ca urmare a reacției Rusie la acțiunea lui Ipsilanti și s-a autoexilat în Elveția. Poziția lui Alexandru I era totuși fluctuantă
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
au avut loc masacre ale civililor pe scară largă, ale căror victime au fost atât revoluționarii și civilii eleni cât și autoritățile și civilii otomani. St. Clair afirma de altfel că nu a fost decât „o serie de masacre oportuniste”. Revoluționarii grecii au masacrat turci, musulmani și evrei, în principal din Peloponez și Attica, regiuni în care grecii dominau. De cele mai multe ori, evreii erau considerați colaboratori ai ocupanților turci. Pe de altă parte, turcii i-au masacrat pe greci, identificați cu
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
grecii au masacrat turci, musulmani și evrei, în principal din Peloponez și Attica, regiuni în care grecii dominau. De cele mai multe ori, evreii erau considerați colaboratori ai ocupanților turci. Pe de altă parte, turcii i-au masacrat pe greci, identificați cu revoluționarii, în special în Anatolia, Creta, Constantinopole, Cipru, Macedonia și insulele Mării Egee. Printre cele mai cunoscute masacre s-au numărat cele din Chios, din insula Psara, Tripollitsa și Navarino. Istoricii s-au împărțit în două tabere: unii dintre ei afirmă că
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
de revoluționari, deci într-o mașină "radar" au fugit spre localitatea Rățoaia. Au stat ascunși lângă o pădure până la lăsarea întunericului, când au revenit la sediul Miliției Județene (ora 17:50). Aici soții Ceaușescu au fost arestați și percheziționați de revoluționarii conduși de Ilie Știrbescu. La ora 18:10, sub escorta a de doi ofițeri de armată (Ion Mareș și Ion Țecu), a locțiitorului comandantului Securității județene, colonelul Dinu (care a condus mașina ARO), și plutonierului de miliție Constantin Paisie, au
Procesul și execuția soților Ceaușescu () [Corola-website/Science/317961_a_319290]
-
fiind o țară liberală. Autoritatea regelui s-a prăbușit în majoritatea orașelor franceze. Ordinele sale urmau să fie ascultate numai dacă erau aprobate de Adunarea Constituantă. În Marsilia și alte orașe, au fost formate miliții cetățenești, iar în alte orașe, revoluționarii au preluat puterea. Majoritatea orașelor provinciale au așteptat să afle ce s-a întâmplat la Paris, înainte de a acționa, timp de două săptămâni. Revoluția municipală s-a extins, burghezia jucând un rol major în izbucnirea acesteia. În unele orașe, vechile
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
stânga, precum Liga Spartakistă (Grupul Spartakist), doreau o revoluție având drept țintă principală abolirea capitalismului în favoarea unui "Räterepublik". Cu toate acestea, nemulțumirea față de noul guvern de la Weimar a provocat creșterea Partidul Comunist din Germania. Mulți conservatori au fost atrași de revoluționarea în spirit revanșard a dreptei politice, în special Partidul Muncitoresc German Național-Socialist - Partidul nazist. Până în 1932, aceste două partide au controlat majoritatea parlamentului, (296 de scaune parlamentare până în iulie 1932). După câteva serii de cabinete de scurtă durată, președintele Paul
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
de la Paris, Nicolae Bălcescu a reprezentat unul dintre semnalele izbucnirii mișcării, alături de societatea secretă "Frăția". S-a format un comitet revoluționar alcătuit din 13 membri, pentru a organiza revoluția pe tot cuprinsul țării. Datorită represiunilor inițiate de domnul Gheorghe Bibescu, revoluționarii au acționat în țară. La 9/21 iunie , Ion Heliade Rădulescu a prezentat Proclamația de la Islaz în fața mulțimii prin care erau revendicate drepturi și libertăți. Un guvern provizoriu a fost ales. București a fost principalul teatru de acțiuni. Conștient că
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
radicale — ceea ce obligă la nuanțarea obișnuitei noțiuni de „dualitate a autorității”. Intersecția între guvern și sovietul din Petrograd era asumată de către vicepreședintele său, republicanul socialist-revoluționar Alexandr Kerenski, care era și ministru de justiție și apoi și de război. Aproape toți revoluționarii, mai ales cei formați la școala marxistă, credeau că revoluția proletară este prematură într-o țară atât de rurală și de întârziată din punct de vedere economic. În ochii lor, Rusia era suficient de matură doar pentru o revoluție burgheză
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
pildă George Cretzianu. Însuși fratele pictorului, Alexandru, student în Franța, era înscris în anii 1846 și 1847 în „Societatea studenților români din Paris”, care nu era decît filiala de peste hotare a „Asociației literare” din Muntenia, îndărătul căreia acționau de fapt revoluționarii pașoptiști. Între 1848-1850 colegiul Sfîntul Sava este închis. Tînărul pictor nu avea motive să se întoarcă la București. Viața artistică era acum foarte redusă. Școlile de artă nu existau. „Meseria„ de artist continuă sa fie disprețuită; prejudecățile, ignoranța și totala
Theodor Aman () [Corola-website/Science/298307_a_299636]
-
dificultăți interne, nu numai situației internaționale tensionate. Bunicul său, Țarul Alexandru al II-lea, fusese asasinat într-un atentat pus la cale de revoluționari, deși el era cel care făcuse foarte mult să îmbunătățească situația economică și socială din Rusia. Revoluționarii nu erau dornici să obțină puterea în cadrul regimului existent, ci luptau pentru răsturnarea țarismului (în copilărie, Nicolae și familia lui au supraviețuit unei tentative de asasinat cu bombă plasată în tren). Radicalizarea grupurilor politice era consecința refuzului țarului Alexandru al
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
aprilie 1848, Iancu a participat alături de Buteanu și Balint. El și-a așezat la Câmpeni tabăra revoluției, fiind numit prefect general al legiunilor montane. Tabăra militară era amplasată în vestul orașului Câmpeni. La Câmpeni au fost primiți cu multă bucurie revoluționarii din Țara Românească, între care la loc de mare cinste a figurat Nicolae Bălcescu. În Câmpeni s-au ridicat și au luptat alături de Iancu, tribunii Mihai Andreica, Clemente Aiudeanu, Nicolae Corches și Ion Șuluțiu. După înfrângerea revoluției și până în apropierea
Câmpeni () [Corola-website/Science/297093_a_298422]
-
presă, "Revista Cercului Literar", în primul număr fiind publicat și articolul-program, "Perspectivă", din care spicuim: «"Manifestul Cercului Literar", spre deosebire de cele care l-au precedat, ca expresie a orientării generațiilor noi românești, n-a tins la inițierea unui curent nou, la revoluționarea tiparelor literare, la formulări îndrăznețe și la invenții frontale»; așadar, «aparent nici o voință de inovare, nici un experimentalism, nici o veleitate avangardistă; dimpotrivă, o voință de ordine, de încadrare în permanențele culturii; „esteții“ "Cercului de la Sibiu" se situau, de la început, pe o
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
să afirme argumentul demografic. Pe durata Revoluției de la 1848 unii intelectuali sași au sprijinit încercările românilor de a obține drepturi politice. Astfel pastorul Stephan Ludwig Roth, care sprijinea idealurile române de obținere a unor drepturi politice, a fost executat de revoluționarii maghiari în timpul revoluției. Deși încercarea forțelor maghiare de a obține un control mai mare asupra Transilvaniei a fost înfrântă de forțele austriece și ruse în 1849, Ausgleich-ul dintre Austria și Ungaria din 1867 a avut efecte negative asupra drepturilor politice
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
mai târziu la Academie. Francezul Eugène Delacroix este considerat a fi pictor romantic prin excelență. Tabloul său "Libertatea conducând poporul" reunește vigoarea și idealul romantic într-o operă care este compusă dintr-un vârtej de forme. Tema este dată de revoluționarii de la 1830 ghidați de spiritul Libertății (reprezentați aici de o femeie purtând drapelul francez). Artistul se plasează metaforic ca un revoluționar din vârtej, deși vedea evenimentele cu o anumită rezervă (reflectând influența burgheză asupra romantismului). Aceasta este, probabil, opera romantică
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
în Transilvania, de unde a fost expulzat apoi de autoritățile habsburgice. În primele luni ale anului 1849, trece prin Trieste, Atena și ajunge la Constantinopol. Apoi, la Debrețin, se întâlnește cu Lajos Kossuth, conducătorul revoluției maghiare, încercând un aranjament „pacificator” între revoluționarii români transilvani și cei maghiari. Lajos Kossuth îi face lui Bălcescu o impresie bună și este de acord cu „proiectul” revoluționarului român. La 2 iulie 1849 se găsește la Pesta, unde este semnat „proiectul de pacificare”, un acord româno-maghiar cu
Nicolae Bălcescu () [Corola-website/Science/297435_a_298764]
-
Lajos Kossuth îi face lui Bălcescu o impresie bună și este de acord cu „proiectul” revoluționarului român. La 2 iulie 1849 se găsește la Pesta, unde este semnat „proiectul de pacificare”, un acord româno-maghiar cu revoluționarii unguri. Avram Iancu și revoluționarii săi se declară de acord să rămână neutri față de acțiunile militare ale maghiarilor, dar aceștia nu își respectă promisiunile și se ajunge din nou la conflict. În același timp însă trupele imperiale contrarevoluționare habsburgice și ruse intră în Transilvania și
Nicolae Bălcescu () [Corola-website/Science/297435_a_298764]