2,564 matches
-
-l găsească pe Condurache acasă. Ce va spune el despre gândul său va vedea la fața locului. Acum când actul se consumase, parcă se simțea jenată de prezența nudă a lui Condurache întins lângă ea fără nimic pe el. Stătea rezemat într-un cot și o privea cu ochii mari, admirând-o. Simțea că o plăcea, că doar nu are asemenea oferte în fiecare zi. Să se înfrupte cu voluptate din ofrandele unor fete de optsprezece ani, încă necunoscătoare ale acestor
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
aniversar când îi doresc să aibă parte, în continuare, de multă sănătate, de mult spor și de multe împliniri duhovnicești!... Totodată, un gând sincer și profund, de aleasă afecțiune, considerație și admirație față de Maica Preoteasă - Doamna Rodica Gabriela Bordașiu - stâlp, reazăm, prieten sincer, de neasemuită nădejde, al Părintelui Nicolae - pe parcursul întregii sale vieți, plină de încercări, obstacole, piedici, suferințe dar și cu momente de bucurie, înălțare spirituală și optimism creștinesc!... Cu aleasă prețuire și deosebită recunoștință, Stelian Gomboș Referință Bibliografică: Cu
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344598_a_345927]
-
Articolele Autorului Mi s-a lipit de gene înserarea Când nu mai m-ai privit cum mă priveai. Mi-a picurat în suflet întristarea Iar păsările-au ațipit sub rai Cu aripile-ntinse-nspre lumină Și ciocurile-ascunse-n puf de nor. S-a rezemat o brumă de grădină Și-a veștejit chiar rozele de dor Pe care le sădisem împreună. Atâta frig în trup s-a cuibărit Că m-a-nvelit o umbră și-o furtună De întrebări în liniști s-a-ntețit. Mi s-a lipit de
PE SUB RAI de AURA POPA în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350685_a_352014]
-
acelea fierbinți, când cădea până la extenuare-n genunchi în fața icoanei, legănându-se ușor într-o parte și alta cu o palmă lipită de obraz, în pumnul celălalt, mototolind scrisoarea, de care n-avea să se despărtă nicidată. Veneau răniți bandajați, rezemați în cârje, de la care trăgea nădejdea că va afla câte ceva, dar nimeni din numărul acela mare de mutilați nu putea să-i spună nimic despre soarta fiului, ridicând neputincioși din umăr și lăsând-o pe biata femeie în mijlocul drumului, cu
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
autorul amintește de orașul său Călimănești. Dar domnul profesor Geantă face o incursiune și prin efigiile grecești, transpunându-se chiar în „bătrânul Kalidas”: „Eram bătrânul Kalidas, / Care vâslea în depărtare” și „Alături de străbun Ovidiu / Cântam iubirile târzii” Alteori poetul stă „rezemat” și privește la „Fântâna amintirilor” În poeziile „Perlele uitării” dedicate soției sale poetul își cântă iubirea: „Legenda Dragostei, / Legenda noastră.” Poetul își continuă aventura pornită din antichitate până în prezent, de la Heraclit până în mileniul III, amintind chiar de unele legende, ale
DRAMA POETULUI ÎN „PERLELE UITĂRII” de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359048_a_360377]
-
de elită, domnul Daniel Corbu, la cartea de poezii ,,Lacrima tăcerii,, apărută în anul 2012, la Ed. PIM , Iași. Grafica de copertă și interior, apar sub semnătura talentatei graficiene Liliana Nastas-Brătescu. ,,Și ruga mea de ți-este de ajuns, Mă reazăm de altarele durerii Să plângă clopote tăcerea serii În suflet și în gândul nepătruns. ,, ( Și ruga ) Oriunde aș citi poezii asemănătoare fără semnătură, aș remarca de la bun început că autor este Violetta Petre. Spun acest lucru fiindcă am luat contact
O LACRIMĂ TĂCUTĂ, PESTE PIANINA VIOLETĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359307_a_360636]
-
aștepta, lângă cascadă, zile întregi și de fiecare dată răbdarea îi fusese răsplătită pe deplin. Acum speranța de ieri primise lanțuri și nu înțelegea până când va trebui să le poarte. - Du-te, i-a zis un localnic, care îl văzu rezemat lângă poartă. Pictorul nu se mai întoarce. Bărbatul îi arătă un baston noduros în semn de amenințare și scoase câteva sunete ca o huiduială. Apoi se așeză pe un bolovan acoperit cu mușchi verde, la câțiva metri de cascadă, privind
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
privire spre bagaje - să nu cumva să fie luate “din greșeală” de alții - și apoi recădeau în moțăiala rareori întreruptă de controlorii de bilete, atenți mai ales la semnalele de mediere, care le rotunjeau până la sfârșitul călătoriei buzunarele. Ștefania își rezemase capul de spătarul scaunului îmbrăcat în vinilin, privind pe fereastră, ca și cum ar fi putut vedea jocul de iele al gândurilor sale prin întuneric. Uneori acest joc părea să aibă un acompaniament de fundal, presărat cu frânturi de melodii, reținute de
FILMUL NOPŢII ÎNCĂ NESFÂRŞITE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359375_a_360704]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ZĂPEZILE DE VATĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 353 din 19 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului cu fruntea rezemată de geamul ăsta rece învălmășite parce răstălmăceau norocul ferigile din nord își căutau sorocul, secretele ascunse în lumile aztece; voit o prevestire se-ncumeta tenace negociind o miză a vreunui mizantrop furgoane vistieria prădată în galop neliniști, carabine și mușcături
ZĂPEZILE DE VATĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359460_a_360789]
-
persifla: ține ritmul, că o să ajungi ultimul! Ești cel mai mare idiot, mă provoca Thomas; mi-e și rușine că sînt prieten cu tine. Bine că nu ne vede nimeni. Bună ziua, nene. Cum mai e viața, ai? Un moșneag stătea rezemat în coate pe gărduț și ne privea curios. Apăi, cum să fie? Uite așa, potrivită. Vezi, idiotule, țipa Thomas. Viața omului trebuie să fie potrivită la gust, nici prea dulce, nici prea sărată, nici prea caldă, da' nici prea rece
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]
-
2014 Toate Articolele Autorului CU DINȚII ÎN CARNE VIE cu dinții în carne vie să fi rupt și să fi rămas aci unde făcut-am ochi nu să bântui prn cea lume făr’ de rădăcini să mă usuc pe picioare rezemat de tocul ușii-n vis îngenunchez la icoană și vă strig Tată și Mamă un lacăt e azi la poartă și bălurul peste casă și mă lupt cu cea lăcată fără vlagă și-n sudori la tine, Doamne, mă rog
CU DINŢII ÎN CARNE VIE de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360304_a_361633]
-
sun acasă că doar nu se culcă de la această oră. Când dorești să pleci și pentru câte zile? - De lunea viitoare, șapte nopți de cazare. - Așteaptă că merg să-l sun, sper să fie acasă. Doctorul Trăistaru își lăsă pipa rezemată de scrumieră și plecă la telefonul din bucătărie, să nu-și deranjeze soția din somn. Reuși să discute cu prietenul său de la munte, rezolvând problemele fiului său, inclusiv cu masa în cele șapte zile de cazare, pentru două persoane. - Așa
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VII LA O BERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360315_a_361644]
-
făcut. E clar? În plus, putem renunța la contractul ori înțelegerea noastră. Nimeni nu mă poate obliga să vă suport atitudinea. Am terminat! Vă rog, luați mâinile de pe biroul meu! l-a invitat doamna avocat pe omul ce rămăsese aplecat, rezemat pe mâinile ce-i tremurau a oboseală, surpriză ori supărare, privind-o tot mai buimac pe măsură ce-i vorbea. „Așa, așa! Nu poți să mă crezi, f...e-n gură, madam avocat! Te-ai făcut a dracului, rău, după cum observ și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
să-i spun doamnei. S-o întreb. Poate că mă înșel... Sper să nu întârzii prea mult”. Când a pășit în birou, doamna avocat Ramona Vlădescu era adâncită atât de profund în gânduri, încât nici nu a auzit-o intrând. Rezemată cu cotul de fața lucioasă a biroului, își fricționa ușor fruntea cu degetele lungi și frumoase ale aceleiași mâini. Avea ochii închiși și căuta încăpățânată răspunsuri la întrebările ce și le pusese într-o anumită ordine. „Nu, în mod sigur
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
Acasă > Stihuri > Prietenie > REZEMAȚI DE GÂNDURI Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 950 din 07 august 2013 Toate Articolele Autorului Rezemați de gânduri pe un râu golit tu floare eu dor nici apă nici poduri nici pietre maluri prăvălite peste morman de gânduri
REZEMAŢI DE GÂNDURI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360411_a_361740]
-
Acasă > Stihuri > Prietenie > REZEMAȚI DE GÂNDURI Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 950 din 07 august 2013 Toate Articolele Autorului Rezemați de gânduri pe un râu golit tu floare eu dor nici apă nici poduri nici pietre maluri prăvălite peste morman de gânduri pe cotidian cu povești strivite de un crunt real cu uși între noi toate ferecate întredeschise de noi
REZEMAŢI DE GÂNDURI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360411_a_361740]
-
viul chinul gustul din sărut fereastră spre muntele nostru strivita sub timp așteaptăm cuminți departe de noi tălpile-s tocite rădăcini din noi forme umbre pe pereți cărări printre sâni printre doruri noi îndrăgostiți în coama de fum. Referință Bibliografica: Rezemați de gânduri / Gheorghe Șerbănescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 950, Anul III, 07 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
REZEMAŢI DE GÂNDURI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360411_a_361740]
-
o făgăduință de nemurire și de mântuire: „Această femeie îmi ține spada în mână, inima ei e păzită de crini, am ajuns un copil de iarbă și sete a cărui Tăcere în somn o îngâni!”; „Mă vezi, nu-i așa, rezemat de un crin!”; „Prieteni, când voi muri, pe mine așezați-mă în lotca nevăzută a Cântecului! Nu mă îngropați nici în Isla Negra, nici în fața mării, nici între crinii amintirilor!” Desăvârșirea fără cusur, perfecțiunea, sufletul, inima, cupa vieții, iubirea sunt
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
trupească... se deschide/ Oaza spartă, să-mi spună cât e de cerească,/ Spre mine se-ntinde, cheile umplu, fără cuvinte,/ Lacătul neștiut... pe cine ar vrea să fericească?../ Alte noroace se plimblă pe-alături, cu chei.../ - Lacăt de fericire, ai, rezemat de iubire, tot ce vrei,/ Porți sufletul deschis, eu nu te mai închei,/ Ferice de astă povară, ne vom roti, să ne iei...” (Cheile fericirii). Convingerea iubirii este până la urmă, poate fi zis astfel, modul de viață prim pentru Lilia
FAPTUL FIN, ELEGANT, SINCER-POETIC (O POSTFAȚĂ DE DANIEL MARIAN LA PRIMUL VOLUM DE POEME CUVINTE NESTINSE AL LILIEI MANOLE). de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360505_a_361834]
-
fluturi nori agale, Tuturor le iese-n cale Stea ce magii-o văd când vin. Ce cântări și ce ecouri! Se-ntâlnesc pământ și nouri! Toți așteaptă mici cadouri, Cu colinde-n noapte vin. Un covrig, un măr, o nucă, Rezemată de-o ulucă, Pregătește să le-aducă Mama, cântec de alin. Amiroase-a cozonac, Copilașii toți lî plac, Stau cuminți acum și tac Palmele căuș își țin. Ei așteaptă să le cadă Vreo steluță dintr-o zadă Sau sclipirea ei
POEZII PENTRU COPII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360661_a_361990]
-
tu, fetișoară! Și tu, băiețaș, Vino pe imaș! Hai să ne jucăm Flori să adunăm Să le facem salbe Roz și verzi și albe. Vântul Pe poteci șerpuitoare, Printre frasini și stejari, Amețesc în ascultare De crud foșnet, viu, sprințar. Rezemat-n palma dreaptă, Cuibărită-n iarba- n floare, Cu privirea înțeleaptă, Strâng în gene stropi de soare. Ciripit de păsărele, Zumzete prin flori de raze... Sus, în crângul de nuiele, Pitpalacul cântă-n faze. De pe-o creangă tremurândă A
POEZII PENTRU COPII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360661_a_361990]
-
și aude rezonând în sine ca pe un concert despre apa ce curge alene între chingile muntelui ce poartă pe umerii lui suflete ancestrale, dar și cele care vin să le tulbure liniștea dintre două nopți în care luna visează rezemată cu capul pe câte o creangă de copacRoșul din tabloul lui Mircea Bonda aprinde copacii și acoperișurile caselor contrastând cu coamele dealurilor încinse de galben și verde(vezi tablourile lui Nicolae Bogdan, ai cărui cai în mișcare dinamizează peisajul.Sau
LUMINA MUNTELUI ÎN PROCESIUNEA ARMONIEI CULORILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360677_a_362006]
-
putere? El, cu vorbele suave, Murdărește flori firave, Le scufundă -n zoaie caldă Unde Belzebut se scalda ... Doamne, dă-mi puteri de stea Să spăl toată lumea-n ea, În botez de meteor Legi morale sa masor ... Cand reazem capul Când reazem capul greu pe pernă moale Clocotitoare gânduri dau târcoale: Mă simt ca-n cataractă o piroga, Ca spectator la starul cel în vogă. Îmi zboară pe ecranul cerebral Secvențele din zilnicul banal, Înghesuite-n furnicar de vise, Carate- n grabă
DIN VOLUMUL ,, CE ENIGMATICĂ EŞTI, FEMEIE .... de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360695_a_362024]
-
-l aproape instantaneu în prezent. Pe o masă, spre capătul din dreapta al antreului, văzu sicriul, în care bătrâna părea că doarme, cu o lumânare stinsă, fixată între degetele palide și osoase ale mâinilor încrucișate pe abdomen. În stânga sicriului, în picioare, rezemată de perete, stă tanti Sofia, retrasă acolo din cadrul ușii, cu câteva clipe mai devreme, iar pe dreapta acestuia, fiecare pe câte un scaun, stăteau cuviincioase, cu mâinile în poală, alte două femei din vecini, Marcela și Ioana, ambele trecute binișor
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
canton, am dus iezii în adâncul pădurii, unde, de mult, instinctul îi ademenea. Când Marian i-a dus în brațe, pe rând, la o distanță de câțiva zeci de metri, iezii s-au în- tors după el și și-au rezemat capul de piciorul meu, frcându-și gâtul ca o mângâiere de mulțu- mire. Trist de acestă despărțire neașteptată, dar și bucuros că am putut să-i aduc în lumea lor, în libertate, i-am ferit de mașină, m-am urcat lângă
PARTEA A II-A de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360009_a_361338]