2,125 matches
-
în vitrinele construite de mine.Schimonoseala sufletului, cocoșat de răutatea unora dintre noi,m-au făcut să plâng ascuns.Nu vreau să trec uitat de lume, resemnatsorcovind viitorul.Vreau să fac castele de nisip alături de nepotul meu,să nu las ridurile să le prăbușească,datorită războaielor vieții,să-l învăț să învingă numai când trebuie,să piardă pentru cei dragi lui,dar mai ales să construiască speranțe pentru el și ... VII. NUMAI EL PRIN MINE SALVEAZĂ ÎNGERII, de Nicolae Nistor , publicat
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
Azi mă gândesc la flori, la ce speranțe mai am,Să urc drumul către întunecatul tău geam... XIV. MAMELE AVEAU LACRIMI DE STELE, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 1928 din 11 aprilie 2016. De unde vin eu-mamele plângeau mocnit, ridurile erau fardate din apăsare, nimeni nu știa ce ascund ochii aceia, poate noi copii acelor vremuri bănuiam! Oricum ,diminețile aveau miros de piersici, pâinea dospită din dragoste, chiar dacă stamba se cumpăra pe caiet, hainele le purtam prin rotație,dar aveam
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
cumpăra pe caiet, hainele le purtam prin rotație,dar aveam cărți, rupte de prea multă lectură. De unde vin eu mamele aveau lacrimi de stele, în poalele ei adormeam după ce vorbeam cu cerul! Citește mai mult De unde vin eu-mamele plângeau mocnit,ridurile erau fardate din apăsare,nimeni nu știa ce ascund ochii aceia,poate noi copii acelor vremuri bănuiam!Oricum ,diminețile aveau miros de piersici,pâinea dospită din dragoste,chiar dacă stamba se cumpăra pe caiet,hainele le purtam prin rotație,daraveam cărți
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
Publicat în: Ediția nr. 1921 din 04 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului De ce mă chinui, Doamne, cu o hârtie goală, de ce m-ai pus să sap printre cuvinte când carnea mea e-a gândului tău coală pe care scrii cu riduri dinainte? Ce rost mai are chinul meu tomnatic, ce-aș mai putea să-Ți spun din ce nu știi, când mă apropii de duhul tău extatic cu fiecare gând, în orice zi? Același sunt! Am mai îmbătrânit, dar mintea mea
CHINUL MEU de ION MIHAIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381978_a_383307]
-
și bulbucați, sub trei centimetri de frunte, care nu prea se vedea din cauza părului cărunt, un nas mic, care, la fel ca și fruntea, abia i se vedea pe față, niște buze groase și vinete. Obrajii îi erau liniați de riduri. Bărbia ascuțită și cu gropiță îi tremura când vorbea sau când râdea cu gura știrbă. De obicei se îmbrăca ziua într-un trening ponosit, căruia nu reușeai să-i mai deosebești culoarea de cât timp îl purta, dar acum de
CĂPITANUL VASILE (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381997_a_383326]
-
Acasa > Poeme > Emotie > SUB DALTA TA... Autor: Mariana Petrache Publicat în: Ediția nr. 2299 din 17 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Cu dalta m-ai sculptat în gânduri Cioplind pe tâmpla ninsă, riduri, Eu, femeia, muză nepieritoare, În stihuri, raza ta de soare Te-aștept mereu în toiul nopții, Privirea ta mi-e astrul dimineții. M-ai ridicat pe-altar de poezie, M-ai învelit în apa mărilor pustie. Din cer senin mi-
SUB DALTA TA... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380346_a_381675]
-
Poartă-o mândră pălărie De baron sau baros(an) Patriot, cum să nu fie Dacă-i rost de vreun ciolan? RECOMANDARE MEDICALĂ După ploi diluviene, Zilele bacoviene Au un sigur antidot: Un șpriț bun și un...compot! PENSIONARUL FERICIT După ridurile frunții, Mă mândresc că am mulți ani, În prezent, nu am nici funcții, ... Nici prieteni...nici dușmani. LA CĂSĂTORIE Fetele nu-s mofturoase, Vor puține, pot să zic: Cont în bancă, vile, case Și-un Ferrari. Mai nimic! ȘOFERIȚA VALOROASĂ
GENŢIGRAME PRIETENEŞTI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380390_a_381719]
-
răstignit iubirea pe-o cruce-ntre statui, Vânat de pașii umbrei, teși fum la bal de fluturi. Fântână a păstrat arome dulci de stele Și vise risipite prin alte mângâieri, Obrajii șterși de sare, cu falduri din perdele, Ascund în riduri cântec de licurici stingheri. Din când în când voi trece doar ochii să-ți ating, Să uiți de-nsingurarea din iglu de pelin, Pe lacrima-n eșarfă, maci albi poate-am să-ți ning, Să-ți vindec dor bolnav, deșertul să
MACI ALBI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379397_a_380726]
-
de dor mi-i de omul care mă iubește mai mult decat mă iubesc eu? Oceanic! De-un ceas trec cinci minute. Se cheltuie și parcă nu. Se scurg și se adună la loc. Dar ea îmbătrânește. Și cu fiecare rid devine mai mama decât e. Mă aflu în fața unui punct mizerabil care imi învie imposibilitatea de a alege între două lucruri: unul important și altul inevitabil. În ambele cazuri sunt eu. Și-n ambele-s puternică. Pe una o va
PREMIUL I LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379393_a_380722]
-
răstignit iubirea pe-o cruce-ntre statui, Vânat de pașii umbrei, țeși fum la bal de fluturi. Fântâna a păstrat arome dulci de stele Și vise risipite prin alte mângâieri, Obrajii șterși de sare, cu falduri din perdele, Ascund în riduri cântec de licurici stingheri. Din când în când voi trece doar ochii să-ți ating, Să uiți de-nsingurarea din iglu de pelin, ... Citește mai mult Ca fluturele orb, ce-orbecăie in zare, Vei plânge vinovat că n-ai crezut în
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Ai răstignit iubirea pe-o cruce-ntre statui,Vânat de pașii umbrei, țeși fum la bal de fluturi.Fântâna a păstrat arome dulci de steleși vise risipite prin alte mângâieri,Obrajii șterși de sare, cu falduri din perdele,Ascund în riduri cântec de licurici stingheri.Din când în când voi trece doar ochii să-ți ating,Să uiți de-nsingurarea din iglu de pelin,... XVIII. PARFUM DE VIS, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1567 din 16 aprilie 2015. Cum
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
urcă scara, În turle de gânduri, dar fără vreun rost, Povești nenuntite își cară povara Căutând primăveri în cuib fără cost. De unde te știu, mi-ai fost, te-am pierdut? Frânturi de nimicuri flămând răscolesc, Doi ochi de cicoare, cu riduri de lut, ... Citește mai mult Prin perdea de brocart te zăresc uneoriCum îți plimbi ochii grei, de tăciuni, obosiți,Canarii doinesc peste munți de culori,Vântul mătură pași, licuricii-s răpiți.Pe un colț de batistă-ți gravez flori de
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
tăcut, urcă scara,În turle de gânduri, dar fără vreun rost,Povești nenuntite își cară povaraCăutând primăveri în cuib fără cost.De unde te știu, mi-ai fost, te-am pierdut? Frânturi de nimicuri flămând răscolesc,Doi ochi de cicoare, cu riduri de lut,... XXVIII. E PRIMĂVARĂ, NU VISEZ!, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1505 din 13 februarie 2015. Ascult cum clocotește viața În muguri de curând născuți, Renaște-n primăveri speranța Copacilor, ce-n ierni, desculți, Visau la
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
crudă ; Ca pe-un covor s-aluneci pe tălpi pline de trudă. Dac-aș fi urs, te-aș strânge-n brațe, ca ursul pe ursoaică, Cu blândă prietenie, ca puii când se joacă. De-aș fi chirurg, ți-aș scoate riduri de pe-obraz și bătături din talpă. Te-aș săruta pe mâini,te-aș mângâia.Mai știi cum era altă dată? Aș vrea să fiu izvor, ca setea să-ți astâmpăr ; Mărgele de-apă vie să-ți mai atârn în
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
crudă ; Ca pe-un covor s-aluneci pe tălpi pline de trudă.Dac-aș fi urs, te-aș strânge-n brațe, ca ursul pe ursoaică,Cu blândă prietenie, ca puii când se joacă.De-aș fi chirurg, ți-aș scoate riduri de pe-obraz și bătături din talpă.Te-aș săruta pe mâini,te-aș mângâia.Mai știi cum era altă dată?Aș vrea să fiu izvor, ca setea să-ți astâmpăr ;Mărgele de-apă vie să-ți mai atârn în
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
Rugându-mă la Domnul să-mi lase gaj, iubitul Să-mi dea nemărginirea cuvintelor nescrise. Ma-ntorc apoi în timpuri să sorb din amintire, Un strop de nemurire, un pic de infinit, Să umplu cu speranță dorință și-mplinire, Acele riduri goale ce chipul mi-a umbrit. Citește mai mult Când umbrele din ceruri crează dulci mistereși noaptea-ntinde vălul pe-ntreaga răsuflare,Mă infășor în taine, speranțe și-n tăcereSă zbor cătând în stele iubire și-alinare.Pe-oceanele de
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
vise,Rugându-mă la Domnul să-mi lase gaj, iubitulSă-mi dea nemărginirea cuvintelor nescrise.Ma-ntorc apoi în timpuri să sorb din amintire, Un strop de nemurire, un pic de infinit, Să umplu cu speranță dorință și-mplinire,Acele riduri goale ce chipul mi-a umbrit.... XVII. ȚIGANUL..., de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1678 din 05 august 2015. Un țigan din Ruginoasa, om sărac bătut de soartă, Ce își completa venitul cu cerșeli din poartă-n poartă, Într-
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
sclipirea din ochii de vis, Zâmbește și-ascunde tristețea uitată de vremi în abis. Măruntele griji ce te-apasă le-aruncă cu șarm la gunoi, Zâmbește icoanei că drumul spre neant îl străbatem în doi. Zâmbește furtunii în treacăt, ce riduri pe frunte ne sapă, Gândind ca în viață sunt simple vârtejuri în cana de apă. Ridică privirea spre-nalturi și trece prin nori spre senin, Zâmbește naivelor arcuri ce-aruncă săgeți cu venin. Refrenul din cântecul sorții iubește-l, iubito, cu
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
sclipirea din ochii de vis,Zâmbește și-ascunde tristețea uitată de vremi în abis.Măruntele griji ce te-apasă le-aruncă cu șarm la gunoi,Zâmbește icoanei că drumul spre neant îl străbatem în doi.Zâmbește furtunii în treacăt, ce riduri pe frunte ne sapă,Gândind ca în viață sunt simple vârtejuri în cana de apă.Ridică privirea spre-nalturi și trece prin nori spre senin,Zâmbește naivelor arcuri ce-aruncă săgeți cu venin. Refrenul din cântecul sorții iubește-l, iubito, cu
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
fericirea, așa cum este ea, doar o iluzie care plutește la marginea tristeții, ca răsăritul după o noapte de insomnie, scorpia preschimbată în zână ce-ți ofilește floarea iubirii, coala de hârtie a frunții pe care-ți scrii prima poezie a ridurilor, pentru că și ea, fericirea, ca și tine, are un a.d.n. prin care-și transmite genetic darul de a fi înțeleasă”. Uneori fericirea înseamnă starea de beatitudine generată de mister, iar iubirea este descoperită prin bucuria de a descifra lumea
A.D.N.-UL FERICIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380907_a_382236]
-
sclipirea din ochii de vis, Zâmbește și-ascunde tristețea uitată de vremi în abis. Măruntele griji ce te-apasă le-aruncă cu șarm la gunoi, Zâmbește icoanei că drumul spre neant îl străbatem în doi. Zâmbește furtunii în treacăt, ce riduri pe frunte ne sapă, Gândind ca în viață sunt simple vârtejuri în cana de apă. Ridică privirea spre-nalturi și trece prin nori spre senin, Zâmbește naivelor arcuri ce-aruncă săgeți cu venin. Refrenul din cântecul sorții iubește-l, iubito, cu
ZÂMBEȘTE IUBITO de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380955_a_382284]
-
crudă ; Ca pe-un covor s-aluneci pe tălpi pline de trudă. Dac-aș fi urs, te-aș strânge-n brațe, ca ursul pe ursoaică, Cu blândă prietenie, ca puii când se joacă. De-aș fi chirurg, ți-aș scoate riduri de pe-obraz și bătături din talpă. Te-aș săruta pe mâini,te-aș mângâia.Mai știi cum era altă dată? Aș vrea să fiu izvor, ca setea să-ți astâmpăr ; Mărgele de-apă vie să-ți mai atârn în
RESEMNARE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380989_a_382318]
-
toți pe-același drum bătătorit, Nu puteam glumi, nici vorbă de bancuri! Vite ! Mugeam în țarcul bine păzit; Cuvântului liber nu-i găseam leacuri. Multe priviri am adunat în gânduri Rămase-n aparat cu diafilme, De când eram un copilaș cu... riduri Și condamnat (la activ) fără crime. Durerile s-au strâns în piramide Și-au izbucnit prin inime de tineri Într-un trecut cât nu poate cuprinde În inima-i hâdă nici Sfânta Vineri. Zadarnic au murit tineri și copii Și
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
au troienit pe suflet, Poteca vieții mi-a fost grea la umblet Și din noroaiele duhnind a nedreptate, M-am ridicat curat, privind stelele toate... Cu gheara lor, tristețile adânci și bucuriile Mi-au zgâriat atât de dureros în piele ridurile... Iar în deșertul vieții, cu nisipul spulberând, Privesc... departe... ca un Sfinx eternizând...eternizând... Prof. Gheorghița Durlan Referință Bibliografică: CHIP / Gheorghița Durlan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1886, Anul VI, 29 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghița
CHIP de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374605_a_375934]
-
confuze. Nu întreba cum sunt și cât te iubesc, Aș lăcrima tăcerile să-ți vorbesc. Santinelă tăcută la țărm de amurg, Cer îndurare spre răsărit să mai curg Când trecuturi bat la tâmple răscolit, Să nu-mi las visul de riduri ofilit. Că mai e încă vreme spune-mi iubite, Nu-mi fie nopțile de dor ocolite, Zilele focul să nu-mi potolească Până când doar iarba o să-mi vorbească. Referință Bibliografică: Tu, iubite / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TU, IUBITE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373309_a_374638]