165,466 matches
-
cea culturală, în speță psihobiografică. Și-a luat de altfel toate precauțiile printr-un capitol introductiv, care fixează cadrul teoretic al aplicației sale. Și a intuit, prin ideea de înțelegere ipotetică, dificultățile mari (la drept vorbind, insurmontabile) pe care le ridică în calea interpretării forma operei de artă. Cu alte cuvinte: indicibilul care conferă originalitate unui autor. Este reproșul ultim și cel mai frecvent adus psihanalizelor exercitate stângaci și excesiv, care deformează prin clișee și reducționism. Multe sunt aspectele care pot
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
echivala cu un certificat de clasicitate, constituia proba armonizării perfecte dintre forma „artistică” și puritatea doctrinară. Firește, aceasta nu-l scutea pe cel cauză de o la fel de rapidă mazilire în cazul în care viitoarele sale poeme nu s-ar fi ridicat la aceleași înalte cote valorice. Sau dacă în locul funcționarului care îi dăduse binecuvîntarea ar fi apărut altul, cu pretenții literare schimbate. Totul era o perpetuă nesiguranță, pe care ne străduim să o înțelegem astăzi, nu fără un foarte acut sentiment
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
care dau bine la presă. Dl Blănculescu a început la Agenția pentru Valorificarea Activelor Statului o carieră de recuperator care privită în miliarde putea părea impresionantă. Finanțiștii pe care i-am întrebat ce părere au despre isprăvile dlui Blănculescu au ridicat fără excepție din umeri. În procente, recuperările izbutite de AVAB sînt de fapt o nimica toată. Ceea ce nu l-a împiedicat pe șeful acestei agenții să se laude cu sumele recuperate, ca și cum ar fi redresat Bugetul României. Drept care dl Blănculescu
Controlul și autocontrolul lui Blănculescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13406_a_14731]
-
mereu cu subînțeles la... ereziile trufașe. ... În cele din urmă, înotătorul în larg observase pe foaia de cort întinsă într-un colț al odăii bustul de marmură decapitat de care dăduse cu câteva ceasuri mai înainte, și, aplecându-se, îl ridică, greu cum era, și strigă cu marmura în brațe femeia care trebăluia în chicineta improvizată într-un ungher al încăperii lor destul de spațioase... (va urma)
Asfințit cu ghioc (VI) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12029_a_13354]
-
că noul instrument divulgativ și expresiv al vremii ar fi putut să contribuie la creșterea mitului artei" și "Brâncuși a lăsat exemple importante despre ceea ce gândea asupra raportului între o sculptura și piedestalul sau, caracteristică esențială a operei sale și ridicată la rangul de artă". Dezvoltarea acestor două direcții de analiză (Brâncuși fotograf și Brâncuși gânditorul) au impus, astfel, evitarea clasicei scheme cronologice a prezentării creației brâncușiene și, în același timp, au favorizat prezentarea complexei personalități a omului și artistului Brâncuși
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
Românie modernă "privind spre viitor, nevoită să-și improvizeze din mers, cu materialul uman aflat la dispoziție în acele clipe pe scenă, o nouă elită politică, capabilă să realizeze programul civilizației, împrumutat din revoluțiile democratice ale Occidentului." Când se mai ridica, însă, o naturală oponentă, România antimodernă, aceea "incapabilă să renunțe la nostalgiile feudale, la stilul de viață, la cutumele, instituțiile și filosofia trecutului." Precum adăuga analistul: " fără a uita nici privilegiile medievale aferente." În fapt, argumentează I. C., am făcut
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
a fost cel mai fin lucru pe care l-am văzut și l-am simțit vreodată. ș...ț Pentru că uneori simt ceva neobișnuit pe spinare, am spus: Ce se întîmplă cu spatele meu? Femeia care-mi aduce apa, mi-a ridicat partea de sus a trupului. A spus: Ești ușor ca un fulg. Hai să vedem. S-a uitat la spinarea mea și a spus: Ia te uită. Spinarea ta e complet jupuită. Carne crudă. Tot spatele zemuiește. Aflasem întocmai ce
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
a reușit să dea provincialismului său o notă de extravaganță și noblețe, savuroasă în amprenta retro a culegerii sale de articole Despre șapcă și alte lucruri demodate (2001). Însă cu pasiunea sa pentru Bacovia, dusă până în pânzele albe, s-a ridicat deasupra oricărui localism creator, inevitabil mărginit ca orizont, și s-a impus ca un specialist de neocolit într-un subiect de importanță națională. Căci Bacovia a devenit - după cum o arată evoluția postumă a operei sale - unul dintre primii trei-patru poeți
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
cuvînt, o expresie, un nume propriu, o frază scurtă, în urechea vecinului, care la rîndul lui se apleca spre urechea următorului din rînd și-i spunea ce a auzit. UItimul, care nu mai avea o ureche la dreapta lui, se ridica și rostea cu voce tare cuvîntul, așa cum ajunsese pînă la el. Deobicei, ajungea ceva foarte diferit și, uneori, chiar caraghios. Surdul nu le nimerește, dar le potrivește, spune proverbul. Nu eram surzi, ba chiar auzeam foarte bine la vîrsta aceea
Telefonul fără fir by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12052_a_13377]
-
chiar momentul iluzoriu izbăvitor al evenimentelor din decembrie '89, rimînd sonor cu "lipsa de orice încredere în progres, democrație, liberalism": "mari coloane muncitorești coborau dinspre Drumul Taberei scandînd: ŤOlé, olé, Ceaușescu nu mai e!ť. De pe margine, entuziasmat, mi-am ridicat în văzduh căciula de biber salutîndu-i. ŤBravo, tataie!ť mi-a răspuns o voce din mulțime, risipindu-mi spontan stînjenitoarea idee că voi fi silit să particip la noua orînduire a țării". în acest marasm decent, posedînd gustul "acelui bitter
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
spațiu al infirmității, artistul plastic - și sculptorul cu precădere - continuă să rămînă, pentru multă lume, o forță primordială, un agent fecundator al materiei amorfe, un zeu htonic și un mag al tactilității, însă unul care nu a reușit să se ridice complet pînă la înălțimea și la abstracția vorbirii articulate. Această percepție, pe lîngă faptul că este extrem de confortabilă prin schematismul ei leneș, are, de multe ori, și pretențiile unui criteriu axiologic. Dacă un scriitor se abate cumva de la norma apriorică
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
se schimbe. Dar nu e prea devreme să cerem, încă și încă o dată, demisia. O lume în care oameni cu profilul moralo-intelectual al d-lui Timofte dețin funcții de răspundere e o lume total nesigură. E o lume a suspiciunii ridicată la nivel de politică de stat și a șantajului ca formă de menținere în funcții a unor cetățeni a căror competență tinde spre zero și a căror calificare morală a coborât demult în subsolurile tratatelor de etică.
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]
-
pic mai repede ? Știți ? Noi suntem de la oraș și am vrea să prindem începutul serii de Crăciun acolo... Poate chiar vreun progrămel la televiziune... Șoferul, un bărbat cu figură de om dintr-o bucată, a oprit microbuzul și s-a ridicat de la volan zicându-i lui Haralampy: -Domnule, mă doare-n șpiț de cine-i fi, și pă mine să nu mă înveți să șofez și nici cu ce viteză să circul, că... Las'că am mai văzut eu dân ăștia
Amintire de la Crăciun by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12079_a_13404]
-
Alexandru Matei Poezia lui Marian Drăghici are la bază teoria eliadescă a sacrului camuflat în profan: "m-am ridicat decis am dat colțul străzii Clopotarii Vechi spre Povernei / și deodată îmi apăru în față / verticală marea". Filozofia ei este hotărît platoniciană, dualistă. Textul poetic devine astfel expresia unei stări de grație în care poetul intră odata ce realizează contactul
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
care lucrează în mediile respective). Cînd nu este preluată integral pronunția străină a siglelor, ci se intenționează totuși o lectură "adaptată", lucrurile rămîn complicate, pentru că sistemul românesc oficial, recomandat de îndreptarele ortoepice, nu e singurul în uz. Evident, vocalele nu ridică probleme deosebite. Citirea unor consoane este însă destul de variată: cu două posibilități (be sau bî) și chiar cu trei (me, em, mî). DOOM recomandă rostirile me, ne, le - dar admite într-o notă existența variantelor em, en, el...; pronunțările pe
Semese și (i)esemes by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12091_a_13416]
-
citite de Eminescu în manualul lui Cipariu au legătură cu versurile caracterizante din Epigonii, putând oferi sugestii pentru metaforele unor portrete literare. Din Heliade se reproduc fragmente din tălmăcirile după Lamartine, dar și strofe din poezia sa filosofică ("Precum soarele ridică roua-n sus dupre pământ/ Așa soarbe al meu cuget, în sânul tău cel prea sânt") ce trimit cu gândul la primele trei versuri din strofa ce-i consacră în Epigonii: "Eliad zidea din visuri și din basme seculare/ Delta
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
pentru mai tîrziu. Apoi, brusc, eroul nostru observă, la început mirat, că, din sintagma "tînărul scriitor", pe care o credea veșnică, a dispărut primul termen și, eventual, află din ziare că scrisul său se află la antipodul "literaturii tinere". Uluit ridică privirea dintre hîrtii și constată că mai toți colegii săi de generație - la ale căror nunți a participat și pe ai căror copii i-a văzut în scutece - au încărunțit, iar unii dintre ei au devenit bunici. Nu mai înțelege
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
rupturi, alienări, nevroze. Dar într-un fel vorbește despre toate acestea fostul procuror, care consideră, aidoma multor oameni pe care îi cunosc, însăși ideea comparației dintre Gulag și Holocaust ca o blasfemie, și în alt fel Natalia, cîndva urmărită și ridicată de acasă de Securitate, victimă a unui viol chiar în sediul acesteia. Ei bine, însăși ideea de a fi pus în gura celor două personaje întrucîtva contradictorii, în ciuda raporturilor amoroase dintre ele, părerile care le defineau personalitatea și traseul existențial
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
ocazia. Să știți că citim și noi aici presa literară! se oțărî creatura. - Atunci, să fi fost, oare, ochii minții lui Borges mai ageri decât privirea dvs. drăcească? am exclamat eu cu impertinență oarecum jucată. - Sunteți ironic? mă întrebă dracul ridicând din sprânceana lui incredibil de stufoasă. - Data trecută am vorbit și despre ironie. Mă gândeam că am putea înnoda discuția noastră de aici. Unde vă e umorul? - Mă scuzați, se întâmplă. Astăzi nu prea sunt în cazanele mele. Aș prefera
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
diametral opuse ale lumii. În țară, Sigma va avea o nouă ediție, la o altă editură. Miza romanului? Eu, Eu sînt Domnul și în afară de mine nu este nici un Mîntuitor. Isaia 43.11. De la acest dat biblic, un personaj, Mentorul, se ridică împotriva divizării lui Dumezeu în trei de către Biserică. Tată, Duh și Fiu. Mesajul: discursul evanghelic, după aproape două mii de ani, trebuie rediscutat. Publicul este astăzi cu totul altul. Sintagma literă de evanghelie nu este un argument pentru a evita o
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
nu știi cît prețuiești și să nu te afirmi "cu orice preț" este un mare defect. în mine sînt două...douăzeci de personaje. Cînd mă așez la masa de lucru, intru în concurență cu Balzac, Dostoievski și Flaubert. Cînd mă ridic de la masă, sînt un om oarecare. Nu este bine! Nu am certitudini, în afara unor coloane de rezistență interioară, totul se află sub semnul îndoielii și al instabilității... Poate este un orgoliu răsturnat, sfidînd orgoliul orgolios și de proastă calitate. Nu
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
Prin romanele pe care le-am scris, am încercat să iau act de propria subiectivitate, dar în special să înțeleg în ce lume m-am născut, am crescut și m-am format: timpul și spațiul istoric. Era o conștiință tragico-istorică ridicată la rangul de generalitate și redată prin mijloace specifice artei: imaginație, inspirație, construcția unei altei lumi decît cea pămînteană, dar care este posibilă, cum spune Aristotel. Nu era vorba de o cunoaștere logică sau rațională, ci de o percepție transfigurată
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
a întrebat de ce mă aflu acolo pentru că n-ar fi locul meu... în puține cuvinte, i-am explicat, apoi a zis: "Cum? Ai lăsat totul: casă, familie, prieteni, cărți pentru ideea de libertate?! Tu ești cu adevărat nebun!" și a ridicat mîna, a dus-o la cap și și-a răsucit indexul la tîmplă. în clipa aceea am avut senzația acută că într-adevărat am fost nebun pentru că numai un om care și-a pierdut mințile s-ar fi aruncat în
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
liberă, spunea Kirilov. Omul s-a trezit peste noapte liber dar singur. A privit în jurul lui lumea obiectivă și s-ar fi agățat de orice ar fi putut să-l salveze. A strîns în mîini...materia! Nu și-a mai ridicat ochii spre cer și a rămas în propria lui nimicnicie și însingurare. Totul pe orizontală. Nimic pe verticală. Totul "aici". Nimic "dincolo"... chiar dacă nu avem certitudinea unui "au dčla". Omul este mort din propria lui voință liberă, solitudine și deșertăciune
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
nevestică sprâncenată sta tăcută înaintea vetrei". Pasiunea boierului se reaprinde după treizeci de ani în amintire: "îmi aduc aminte numai de râsul luminos al nevestei și parcă văd încă cele două buze rumene desfăcându-se și sprâncenele îmbinate, pe când râdea, ridicându-se în arcuri fine, deasupra ochilor". Scenariul cuceririi e tipic pentru relațiile umane sadoveniene. Femeia are inițiativa ispitirii: Ea a sărit sprintenă, a pregătit măsuța cu trei picioare, a acoperit-o cu o pânză curată, a adus vin, mi-a
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]