2,803 matches
-
etic? Nu cred... Interzicându-le hedoniștilor să-și apere teza, atribuindu-le o inconsistență teoretică a priori, caricaturizându-i, prinzându-i în capcane retorice făcute pe măsură, nerecunoscând grandoarea, excelența și calitatea filosofică a interlocuitorilor săi, reducându-i la personaje ridicole, uzând de sofisticării puse la punct pentru lupte trucate și câștigate dinainte, Platon ne arată un chip mult diferit de ceea ce ne spune tradiția. Cel care voia să ardă operele lui Democrit crezând că în felul acesta nu va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lor ipostaziat. Plecând de la propriile slăbiciuni, ei structurează niște forțe în care se încred după aceea, spre marea lor nefericire. Din defectele lor, ei fac calități: neputincioși, limitați în timp și în spațiu, incapabili să știe totul, suspendați în mod ridicol între două neanturi, pradă slăbiciunilor lor, supuși unei mulțimi de obligații și de necesități, mici, meschini, împotmoliți în mizerie, oamenii învestesc divinitatea cu calități inverse: puternică, eternă, omniprezentă, omniscientă, nemuritoare, puternică, liberă, nesfârșită, mărinimoasă, preafericită, ea reprezintă imposibilul ideal. Slăbiciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pe oamenii împotmoliți în eroare: polemicile verbale, revendicarea nobleții, căutarea cu orice preț a onorurilor, patima înavuțirii, tot atâtea rătăciri vinovate deoarece te îndepărtează de adevărata plăcere. Ce rost au interioarele burgheze pline de obiecte inutile și sclipitoare, costisitoare și ridicole - ca, de exemplu, sculpturile reprezentând efebi purtători de torțe? Pentru ce să faci muzicieni lâncezind lângă țiterele lor sub plafoane cu despărțituri? Care-i utilitatea stofelor prețioase, a țesăturilor brodate cu purpură? Niște deșertăciuni... Deșertăciunea comediei umane... Deșertăciunea războaielor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
am văzut și o altă categorie artistică, pe care o putem numi pictură grotesca... Este o ipostază estetică care reflectă realitatea în forme fantastice, disproporționate, chiar extravaganțe. Pictorul își permite un comic excesiv, de aspect caricatural, neobișnuit de caraghios și ridicol. Compoziția are un aspect burlesc și bizar, dar sincer. De o sinceritate nemiloasa. Fără îndoială că artistul își cunoaște personajele și le dă posibiitatea de a fi ele însele. Lăsând fantasticul să lucreze. el folosește parodicul. Grotescul este contrariul sublimului
CONTRARIUL SUBLIMULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362840_a_364169]
-
mafiotul dispare în câteva luni din pușcărie pe motive medicale. Reîntors din pușcărie, devine un demn „investitor”. Deci moralitate nu avem fiindcă legea lustrației nu e atât de necesară. Confiscarea averilor nu este trecută în Constituție! Dar pe mulți patrioți ridicoli, de-a dreptul semidocți, îi preocupă regionalizarea României! 3. Cum se distruge o țară !? Ar fi foarte curios sa răspundă un demnitar și să explice astfel cum, printr-o simplă împărțire geografică a unei țări, economia se revigorează brusc?! Iar
DECLARATIA LUI GEORGE FRIEDMAN PRIVIND ROMANIA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362924_a_364253]
-
orice meridian s-ar afla el. Autorul este nu numai inteligent, dar și sarcastic în humorul său, implicându-se, dar și păstrându-și autonomia de a fi deasupra evenimentelor redate și transfigurate literar de el, ca și în afara personajelor sale, ridicole și, nu o dată, grotești. Prin descrierea acestor exemplare, Bujeniță ne redă o Românie caracterizată, din păcate, printr-o dureroasă stare de criză. Economică. Socială. Politică. Morală. E o lume care orbecăiește, părându-i-se că trăiește. E o lume a
CODUL LUI M.B.B. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363483_a_364812]
-
de mine, căci atunci îmi dădeam seama că fugeam pe stradă, fără motiv, iar asfaltul de vizavi de biserica Trei Ierarhi, mă ducea încolo, dar mai ales încoace, reflectând și el căldura soarelui puternic, de vară încinsă. Râdeam atunci de ridicolul alergător de cursă-absurdă ce eram și nu mă puteam opri, din cauza Cotnarului adus de la Mitropolie la redacție de Valer Mitru, acel ziarist care-și purtase pașii anteriori pe la „Adevărul” și „Dimineața”. Și uite-acum, când eu eram nu prea în apele
DIVINA ÎMPLINIRE – UN ÎNALT OASPETE DORIT – SCRIITORUL ROMÂN MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364057_a_365386]
-
Apatia cea mereu bosumflata și neinteresată... însă nu toți au acceptat să ia parte la această activitate; Adevărul a preferat să nu se ascundă: “De ce să mă ascund, dacă până la urmă tot voi fi descoperit?” Aroganță a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul că ideea nu-i aparținuse), iar Lașitatea a preferat să nu îndrăznească. Unu, doi, trei, a început Nebunia să numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca întotdeauna, s-a
O LUNA A DRAGOSTEI de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364096_a_365425]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ÎN DRUMUL SĂU Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1137 din 10 februarie 2014 Toate Articolele Autorului În drumul său În drumul său spre neant, bicefaloclenia a mai dobândit o victorie, o victorie jalnică și ridicolă, așa cum cocoșul trâmbițează prinderea unui vierme umed și roșu sub baliga proaspătă a calului, un bicefal cu două ramuri aruncate spre cer, el - un urmaș al lui Down, bietul de el, buchisind încă la gramatica lui Trăznea, mă bucur de
ÎN DRUMUL SĂU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364129_a_365458]
-
alt iad este cel al lui Camus, un infern al absurdului în care se prăbușește o lume guvernată la întâmplare. Într-un sens proxim se vorbește de un infern cotidian, constituit de febrila și deșarta agitație a oamenilor, de acest ridicol și grotesc furnicar. În al treilea rând, a apărut teoria infernului-paradis considerată singura cale oferită reflexiei la început de mileniu. „Să nu fie oare paradisul și infernul cele două fațete contradictorii ale unei realități unice în om? Două virtualități ale
INFERNUL – ÎNTRE A FI SAU A NU FI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363120_a_364449]
-
îngrămădește în jurul unui televizor care transmite un meci de fotbal sau actualități, în timp ce doar un singur cetățean (posibil ghidul) admiră o capodoperă a unui maestru vestit, de fapt motivul pentru care și ceilalți se află acolo. Personajele lui Ciosu sunt ridicole, dar simpatice. Umorul caricaturistului este blând, cumsecade, critica lui înregistrează o situație valabilă peste tot, el face de fapt clasicul haz de necaz. Aluziile sunt desigur incomode, dar adevărul trebuie totuși spus. In desenele lui Constantin Ciosu arta se intersectează
CLASICUL „HAZ DE NECAZ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/363219_a_364548]
-
Capitolină trebuie dată jos printr-o ordonanță de urgență Ponta, ci mai ales statuia Traian și Lupoaica de pe treptele Muzeului Național de Istorie, care, e drept, ar fi o mare ușurare pentru bucureștenii ce au spus despre ea, citez: penibilă, ridicolă, kitsch, oribilă, grotescă, mizerabilă, blasfemie. Ce caută aici cotropitorul și jefuitorul Daciei, unde sunt statuile lui Burebista și Decebal apărătorii acestui neam? Acesta este Calea Victoriei despre care primarul capitalei, tovarășul doctor Oprescu, a spus ca va fi un traseu cultural
POLEMOS: REMUS DIN CUIBUL VULPII de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368430_a_369759]
-
de mine, căci atunci îmi dădeam seama că fugeam pe stradă, fără motiv, iar asfaltul de vizavi de biserica Trei Ierarhi, mă ducea încolo, dar mai ales încoace, reflectând și el căldura soarelui puternic, de vară încinsă. Râdeam atunci de ridicolul alergător de cursă-absurdă ce eram și nu mă puteam opri, din cauza Cotnarului adus de la Mitropolie la redacție de Valer Mitru, acel ziarist care-și purtase pașii anteriori pe la „Adevărul” și „Dimineața”. Și uite-acum, când eu eram nu prea în apele
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
de mine, căci atunci îmi dădeam seama că fugeam pe stradă, fără motiv, iar asfaltul de vizavi de biserica Trei Ierarhi, mă ducea încolo, dar mai ales încoace, reflectând și el căldura soarelui puternic, de vară încinsă. Râdeam atunci de ridicolul alergător de cursă-absurdă ce eram și nu mă puteam opri, din cauza Cotnarului adus de la Mitropolie la redacție de Valer Mitru, acel ziarist care-și purtase pașii anteriori pe la „Adevărul” și „Dimineața”.Și uite-acum, când eu eram nu prea în apele
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
o glumă și nici o speculație pur intelectuală, ci o responsabilitate uriașă care te obligă ca în pariul cu realitatea, tu, om politic, să construiești alternativa lui viabilă. Altfel nu poți să fii convingător. Altfel totul riscă să rămână pură și ridicolă vorbărie. Nostalgia comunistă a populației are și ea explicații. Măsurile comuniste, deși absurde, în zarea timpului par clare și dătătoare de ordine. Proiectul noii societăți în loc să se clarifice, se destramă și se compromite singur. Greu de spus, dacă intenționat sau
INTELECTUALII CA REPER de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367376_a_368705]
-
în acea vreme, neavând încotro, muncitor vopsitor la fabrica de produse textile „Proletarul”, sau colabora cu un atelier de făcut firme. Vizavi de aceste imense nedreptăți, iată-l pe scriitorul Viorel Savin. El nu îngroașă mai mult liniile, și așa ridicole și grotești, ale acestui desen de un dramatism extraordinar. Și, spre a nu tulbura prea mult unele eventuale suspiciozități actuale, abil, autorul Monografiei recent ieșite de sub teascurile prestigioasei edituri „Ateneul scriitorilor”, concluzionează doar astfel: „Dacă vom reuși să ne eliberăm
ELIBERAREA DE PREJUDECĂŢI de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1670 din 28 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367703_a_369032]
-
serii!... Mă-ndrept spre modestul colț unde prefera să stea distinsul oaspete. Dar, mă-ntreb, cam descumpănit, în ultima clipă, ce să-i spun?! De fapt nu ne cunoaștem, n-avem nimic comun. Scena mi-o imaginam un pic cam ridicolă, cam „forțată” și, când mai observ, apropiendu-mă totuși, că„ciorchinele” mai persistă ( unii mi-au spus între timp că au discutat cu el, rugându-l, delicat sau nu, câte una, câte alta) ei bine, fac stânga-n prejur, și dau
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
lui. Ce-ar fi putut să facă, oare? Judecătorul își mai turnă un pahar din sângele Domnului. Tânăra fată îl privi în ochi. L-ar fi mustrat să fie mai atent cu băutura, dar nu putea. S-ar fi simțit ridicolă. Îi veni ca din senin o întrebare. −Alex, tu ai fost vreodată îndrăgostit? La această neașteptată întrebare magisterul a fost cât pe ce să se înece cu nasul în pahar. O tuse nevolnică puse stăpânire pe el. Cu greu și-
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
ne-au „acrit”, ne-am tocit spiritul ludic, am uitat să ne bucurăm, și, pe de altă parte, fiindcă a scrie pentru copii, în concurenta epocă a internauticii, a devenit o îndeletnicire din ce în ce mai riscantă, situată, nu rareori, între sublim și ridicol. „Tehnic” vorbind, e greu să scrii pentru copii, iar acest lucru este demonstrat de puținătatea titlurilor ce se adresează celor mai mici cititori. Iată însă că..., de la Cluj, o scriitoare vâlceancă la origine, mamă și bunică, Titina Nica Țene, desfide
VIAȚA CA JOC, JOCUL CA VIAȚA, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU, LA VOLUMUL ANOTIMPUL JOCULUI DE TITINA NICA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367025_a_368354]
-
ar fi fost nou pe frontul de Vest”. Și totul nou pe Terra... Întunericul nu poate fi atotputernic; atotputernic e sufletul omului când se lasă vrăjit de o idee măreață. Mi se poate răspunde cu ironie că ceea ce spun e ridicol și imposibil. Numai că eu cred cu încăpătânare că atotputernic este doar omul înflăcărat care caută imposibilul. Elena BUICĂ Pickering, Toronto, Canada 10 decembrie 2015 Referință Bibliografică: Elena BUICĂ - NIMIC NOU PE FRONTURILE TERREI / Elena Buică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
NIMIC NOU PE FRONTURILE TERREI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349580_a_350909]
-
că nu spun adevărul. Când am intrat în Palatul Alb, eram aproape paralizat de frică. Peste puțin timp, gărzile m-au condus la liderul lor, iar eu m-am trezit față în față cu bătrânul magician, având în mâini o ridicolă hârtie reprezentând o delegație, în suflet o mare teamă, și în minte nicio idee. Atunci m-am rugat fierbinte, preț de câteva momente, forței supreme pe care noi, pământenii, o numim Dumnezeu: ”Doamne, știu că dorințele noastre, ale pământenilor, pot
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
locul în care fata cu vioara își susținea aproape misticul recital. Am plecat în grabă, cuprins de teama de a nu întârzia. La câțiva metri doar, am fost cuprins de emoție în timp ce mă pregăteam să-i înmânez aceeași bancnotă uzată, ridicolă aproape. Noi doi... Evadați dintr-un alt timp... Am făcut o reverență adâncă, de epocă. "Mori, Don Juan de doi lei!", am mai apucat să aud înainte de a primi mai multe gloanțe direct în piept. "Voiai să pleci în Africa
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
aducă lumina. Pacea. Bucuria. Dăruiți-i un zâmbet și o floare, măcar. Înțelegeți, vă rog că e aici pentru voi. Înainte de a fi pentru ea. Am făcut o mică plecăciune și i-am întins o bancnotă ce îmi apărea ca ridicolă. Fata lăsă vioara, într-un mic gest de mulțumire. "Bună... Nu vrei să mergem în parc?". "Azi, nu...", i-am răspuns, amintindu-mi de individul cu cicatrice. "Mai bine servim o cafea...". "Oki", rosti, de parcă ar fi fost într-o
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
sprijin material. Totul este să avem timp pentru el. Să ne găsim momentul potrivit, fiindcă este clipa în care suntem cu adevărat noi înșine. Am făcut o plecăciune în fața ei și i-am întins aceeași bancnotă uzată, de-a dreptul ridicolă. "Te rog să mă asculți... Am făcut tot ce am putut ca să ies în afara jocului, dar mi-a fost imposibil. O minte mult prea abilă și perversă a prevăzut tot ce se va întâmpla. Cineva a ucis-o pe sora
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
Fata cu vioara mă aștepta, după o scurtă reprezentație în fața unui public improvizat. Avea o mică pălărioară de soare, ceea ce o făcea de-a dreptul adorabilă. Am făcut o mică reverență în fața ei, apoi i-am întins aceeași bancnotă simbolică, ridicolă aproape. "Te iubesc mai mult decât orice pe lumea asta... Te ador, prințesa mea!", am rostit, apoi mi-am lipit buzele de ale ei. Când m-am desprins din sărut, m-am uitat fugitiv la ceas. Era ora 14.00
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]