2,093 matches
-
impotență, tulburări de tranzit intestinal, sindrom de canal carpian; • afectarea vasculară - fragilitate cutanată după traumatisme minime; • afectare endocrină - insuficiență corticosuprarenală, hipotiroidie. Diagnosticul amiloidozei se bazează pe examenul histologic al unui fragment bioptic renal sau hepatic. Mai accesibile și mai puțin riscante sunt puncția-aspirație a grăsimii subcutanate abdominale, biopsia rectală și biopsia gingivală, care au o sensibilitate diagnostică de 50-80 %. La nivel renal, depozite amiloide se observă inițial în mezangiu, apoi de o parte și de alta a membranei bazale glomerulare (MBG
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
trebuie să fie apropiat de optim, având efecte benefice asupra statusului nutrițional și a supraviețuirii pacientului. Pacientul diabetic dializat este de regulă tratat cu insulină, antidiabeticele orale fiind ineficiente sau chiar periculoase, prin cumulare. Controlul glicemic strict este dificil și riscant, având în vedere riscul crescut de episoade hipoglicemice. Acest risc este crescut prin: diminuarea catabolismului renal și extrarenal al insulinei; modificarea absorbției cutanate a insulinei; reducerea aportului nutrițional și a activității fizice; efectul hipoglicemiant al ședinței de hemodializă. Managementul diabeticului
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
despre condiția umană, în straie neologice, dominate de o luciditate căutată. Renunțarea voită la lirism duce spre o anume uscăciune a versului, de care N. este însă mândru. Următoarele cărți de poezie din anii ’70-’80 urmăresc constant o linie riscantă a sensibilității intelectualizate, cu implicații livrești. Abia în Ultimele cuvinte (2001) scriitorul își regăsește sensibilitatea refuzată, dar pe temeiul unei nostalgii, e drept, acum senină. Dacă mai înainte își obliga poezia să intre în mit și legendă, aici o lasă
NISTOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288463_a_289792]
-
o prudență nejustificată față de debutul neobișnuit al lui Nichita Stănescu, cu versurile din Sensul iubirii. În volumul Destine și valori își adună din nou producția publicistică, de data aceasta selectând valori clasice. Consecvent cu sine în a nu pronunța verdicte riscante, criticul (pentru că nu aspiră să fie și un istoric literar) se ocupă de Ion Budai-Deleanu, Titu Maiorescu, Ioan Slavici (în mai multe articole), G. Ibrăileanu, Liviu Rebreanu, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Radu Stanca. Un studiu menționabil este Petőfi în două
OARCASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288501_a_289830]
-
dacă însă celălalt mărturisește, atunci va lua 10 ani; dacă mărturisește, poate lua maximum cinci ani sau poate fi chiar achitat, dacă celălalt nu a mărturisit. Este evident că a mărturisi este pentru fiecare în parte strategia cea mai puțin riscantă și deci cea mai rațională. Dar ceea ce este rațional pentru fiecare în parte, conjugat, dă rezultatul cel mai prost posibil pentru ambii. Există multe situații de conflict social de tipul dilemei prizonierului care fac ca părțile să obțină rezultatele cele
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mari puteri suferă de o dificultate similară cu cea a prizonierilor - lipsa de încredere reciprocă careparalizează comunicarea și înțelegerea -, vor cădea inevitabil în paradoxul acestora. Fiecare va alege strategia cea mai avantajoasă pentru ea, în acest caz, cea mai puțin riscantă; va continua înarmarea, pierzând cel mult 20 și putând câștiga chiar 5, când cealaltă parte recurge unilateral la dezarmare sau rămâne în urmă, în mod sensibil. Cursa înarmărilor va continua, în consecință, ambele părți pierzând, în loc să câștige. Tabelul 7.2
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
condiții de cunoaștere scăzută, căutarea de alternative are relativ puține șanse de reușită. Și chiar dacă modul B de organizare ar putea fi imaginat, nu există argumente suficient de solide pentru a proba eficiența sa. Experimentarea lui ar fi un act riscant. Și, de aceea, atât timp cât forma existentă de organizare este satisfăcătoare, întreprinderea nu va avea motivații suficiente să exploreze alternativele și cu atât mai puțin să le experimenteze. Ea nu are cum să realizeze că în t2 există deja în posibilul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pronunțat) ar evolua spre o apreciere pozitivă - atitudine, practic, imposibilă - nivelul de mobilitate ascendentă, ajuns la aproape 50%, ar rămâne inferior față de cel al generațiilor anterioare. Întotdeauna există posibilitatea de mobilitate Între generații, subliniază C. Attias-Donfut, și, de aceea, „este riscantă și nesigură comparația generațiilor situate În faze diferite ale ciclului lor de viață” (Attias-Donfut, 2002, 210). În acest sens, sociologul francez accentuează faptul că „aceste profiluri comparate permit numai situarea celor trei generații studiate În evoluția lor istorică”. În plus
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
tocmai această potențialitate nu le diminuează în nici un fel caracterul amenințător. Riscurile asociate sunt incomparabil mai mari decât riscurile naturale obișnuite și, întrucât sunt imprevizibile, adică ascunse, tocmai de aceea nici nu sunt considerate riscuri. Atunci când ajung să fie considerate riscante, s-au produs deja și adesea devin incontrolabile. Când Ulrich Beck spune că societatea industrială a producției și distribuției bogăției a ajuns la stadiul în care funcționează ca „societate a riscului”, el are în vedere procesul prin care inovațiile tehnologice
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
externă construcției sociale, ar aparține experților producători, ce trebuie chemați să orienteze și să producă acea construcție socială pe care ei o consideră dezirabilă. O astfel de practică a construcției teoretice și sociale s-a dovedit de prea multe ori riscantă. În definitiv, proiectul comunist de modernizare a fost unul al experților deținători ai „adevărului” despre construcția viitoare a istoriei. În noua abordare sociologică, s-ar putea continua cu admiterea celor trei roluri ale științei sociale, dar numai cu următoarele condiții
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
cele publice ale dezvoltării nu au încă soluții de gestionare a riscurilor, incertitudinilor și inegalităților sociale sau individuale. Într-adevăr, subangajarea, angajarea informală, angajarea part-time sau alternarea angajării cu șomajul au devenit atât de generalizate, chiar dacă în forme neprevăzute, contradictorii, riscante și neuniforme, încât ilustrează o schimbare de paradigmă în funcționarea pieței muncii și un gen nou de diviziune a muncii. Motorul acestei schimbări este reprezentat de solicitările tot mai insistente pentru calificări înalte și înguste sau, la polul opus, pentru
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
mimesis și autonomizarea limbajului. În poemul modern, peste o „realitate dezarticulată sau sfâșiată de violența fanteziei” se stratifică irealități discreționare, expuse într-un limbaj disonant (în care determinările exprimă nedeterminarea, simplitatea - complexitatea, temporalul - atemporalitatea, senzorialul - suprasensibilul), sub autonomia „celor mai riscante aventuri de limbaj”. În cititor, obscuritatea provoacă o „tensiune disonantă”, o „interacțiune de inteligibilitate și fascinație”. De la Rimbaud și mai ales de la Mallarmé încoace, poemul nu mai exprimă conținuturi univoce; lansează enunțuri plurisemice sau fără nici un sens, rămânând să le
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
conivență cu proclamația creștină. H.-R. Patapievici pare să adere la interpretarea teologică de mai sus atunci când afirmă că „moartea lui Dumnezeu” reprezintă un principiu epistemologic implicat de Buna-Vestire creștină 4. Absența sau retragerea lui Dumnezeu capătă aici o interpretare riscantă. Trăiește oare modernitatea timpul de apus al credinței într-un fel apropiat de încercările lui Moise din pustia Egiptului, de rugăciunea lui David în Psalmi, de însuși Mesia în Grădina Ghetsimani? Tradiția n-a vorbit decât într-un sens metaforic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pornit să urce muntele Făgăraș către Fereastra Mare; primind binecuvântarea starețului, s-a dus împreună cu părintele Vasile Cornilă mai întâi la înmormântarea cabanierului de la cota 1200, iar apoi sus, pe creastă, la lacul Urlea. A fost un drum aventuros și riscant, despre care părintele Teofil spune astăzi: „Cred că a trimis Dumnezeu îngerii ca să ne țină. Cel puțin a văzut că eu sunt prost și, să nu plătesc neluarea-aminte, am ajuns în sfârșit la lacul Urlea” (p. 165). La fel de vii și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
disjuncție facilă îl face pe Yannaras să afirme că „apofatismul esențialist” al lui Augustin sau Toma d’Aquino (1225-1274) nu ne adresează o invitație la poetica doxologică atât de specifică tradiției răsăritene. Asemenea judecăți generalizante sunt dublate de alte aprecieri riscante la adresa marilor mistici ai Occidentului: Bernard de Clairvaux, Gulliaume de Saint-Thierry, Tereza de Ávila sau Ioan al Crucii. Întreaga serie de sfinți ai Occidentului este blamată ca un produs al unei psihologii devoționale căreia i-ar scăpa miza relației apofatice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mărturie despre elefantul african, am depus eu atunci pentru balenă, proclamînd-o cea mai pioasă dintre făpturile acestei lumi. Căci, potrivit regelui Juba, elefanții marțiali din antichitate salutau adesea zorile cu trompele lor ridicate în cea mai desăvîrșită tăcere. Comparația asta riscantă, între elefant și balenă, întemeiată pe unele aspecte ale trompei celui dintîi și ale cozii celeilalte, nu înseamnă nicidecum că aceste organe și cu atît mai puțin făpturile cărora le aparțin, pot fi puse pe picior de egalitate. Căci elefantul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ei. Lui Petrovici originalitatea îi apărea drept valoarea supremă în creația filosofică. Ea se exprimă atât în răsturnarea vederilor gândirii comune, cât și a unor concepții consacrate de tradiția filosofică. Ca și în alte domenii, și în filosofie inovația este riscantă. Căci multe idei resimțite de contemporani drept revoluționare nu au rezistat probei timpului. Kant era pentru Petrovici un erou unic al gândirii deoarece acel eșafodaj impresionant de concepte și idei care i-au adus reputația unui „atotdistrugător” i se înfățișa
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
dintre liderii camerei 3-subsol, unde a stat până de Crăciunul anului 1950, și a fost pus să îl bată pe unul dintre prietenii săi cei mai buni, Mihai Tufeanu. El nu a cedat cu totul însă, protejându-l în mod riscant pe Vasile Ungureanu, un deținut de 46 de ani care inițiase în închisoare un grup de trăire creștină, prin studiu și practică duhovnicească. Cu toate că Zaharia, un alt lider al camerei, l-a luat drept țintă pentru „misticism”, Măgirescu nu l-
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
da Însă importanță faptului că, În Întreg sectorul eroicomic al epopeii, clasicismul nu este imitat, ci parodiat (Clasicismul românesc). N. Balotă urmărește, cu argumente convingătoare, dimensiunile baroce ale poemei („Universul baroc la I. Budai-Deleanu”, În Luceafărul, XIII [1970], nr. 6). Riscantă este Încercarea lui M. Anghelescu (Preromantismul românesc) de a descoperi elemente preromantice În Țiganiada [...]. CITAT RETRAS!!! Și Ioana Em. Petrescu continuă dezbaterea acestei probleme În nota respectivă. 2.6. Corectarea unor erori Notele servesc pentru o posibilă corectare a unor
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
stadiul oral (copilul începea să rețină mâncarea în gură) și prelungiri nu numai în retenția scaunelor, ci și în retenția în vorbire și în exprimarea sentimentelor, copilul arătându-se atunci foarte rigid. Acest proces regresiv inconștient permite abandonarea poziției oedipiene riscante, constând într-o rivalitate față de tată și o dorință fantasmatică de posedare a mamei, în favoarea unei poziții pre-oedipiene pe care Pierre o cunoscuse anterior și de care el se agață. Regresia implicată aici servește drept adaptare și, în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
deosebită, pe care unii autori nu ezită să o apropie de plăcerile sexualității și ale iubirii împărtășite. Reașezare oportună a lucrurilor: o plăcere la care s-a renunțat revine - evident, diferită, dar, după cât se pare, la fel de intensă și mai puțin riscantă. Acestei afirmații îi putem opune aprecierea pesimistă a lui Freud cu privire la hazardul legăturilor sentimentale, care antrenează o nefericire iremediabilă atunci când îndrăgostitul a pierdut fie persoana iubită, fie iubirea acesteia (1930/1995), sau privind deziluziile mariajului, distrus de imposibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
respectiv 14 ani) indică un angajament trainic față de partid. Simion Bughici nu era decât un politician care se ocupa În principal de problemele non-economice. În cazul lui Gheorghe Hossu, numărul de schimbări de portofoliu din cariera sa guvernamentală fac orice riscantă caracterizare definitivă a sa. Din contră, pentru Petrescu și Tuzu (tot politicieni de plan secund, dar cu vocație „tehnică” identificabilă), responsabilitățile politice par relativ reduse. Constantin Tuzu nu a fost niciodată membru al CC, iar Dumitru Petrescu a devenit membru
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
în a sesiza și asimila avantajele lor. românesc Pentru România, relevanța conceptului de organizație bazată pe cunoaștere decurge din angajarea țării în evoluția către societatea informațională - societatea cunoașterii, condiție a dezvoltării durabile și integrării sale europene și euroatlantice. Ar fi riscantă asumarea prejudecății că, date fiind decalajele față de țările avansate, organizația bazată pe cunoaștere ar constitui, pe plan național, doar o problemă de viitor, sau că ea ar reprezenta o sofisticare exagerată și, deci, dispensabilă a efortului de informatizare în curs
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
Lupu, la proprietățile lor cu aer patriarhal (Bădăcin, Ciucea, Măldărești etc.). Oaspetele gazetar ocolește asperitățile politicului, atent să descopere pasiuni și hobby-uri pentru un portret inedit. A fost primit, la Mogoșoaia, de Marta și George Valentin Bibescu, eroul unor riscante aventuri aviatice. Nu pierde ocazia de a intervieva diplomați și scriitori străini: Louis Barthou, Paul Morand, Felix Gaiffe, de la Sorbona, dar și pe celebra Ana Sage, „femeia în roșu”. Celebritatea și-a consolidat-o prin impactul reportajelor sale senzaționale. Cu
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
însă pentru că... nici cu critica nu stăm prea bine. Iată însă că au spus-o cititorii și au recunoscut-o poeții înșiși (...). Pare curios, dar așa e: poeții noștri au socotit și mai socotesc și acum că-i «dificil» și «riscant» să scrii despre dragoste, despre iubită și despre fericirea proprie, făurită în cadrul noilor condiții de viață (...). Două poezii mai vechi de A.E. Baconsky, de pildă, se numesc: De dragoste și Poezie de dragoste la mutarea în locuință nouă (de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]