1,334 matches
-
reală și cea de dincolo de ceața imaginației devine o geografie a sufletului, chiar dacă uneori, Theodor Răpan ne plimbă pe sub un cer de stele reci. Cu mască sau fără mască, iubirea Își face jocul până la capăt! Într-un dans, ca și ritualic, prin poeme separate, sau unite Între ele de ilustrația fabuloasă a Aurorei-Speranța Cernitu, Theodor Răpan duce firul basmului său până la capăt. Asistăm fără voie la o inițiere masculină la care participă martori, personaje mai mult sau mai puțin mitice. Senzualitatea
Theodor Răpan, DANSUL INOROGULUI (Elogiul Melanholiei). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Melania Cuc () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1539]
-
executate de mulțimea alimentată de furie distructivă. Pașchevici însă este decis să ucidă definitiv strigoiul și realizează unde se ascunde trupul acestuia: în pivnița în care se consumase perversa seducție a Siminei. Însoțit de Nazarie, Egor este pregătit pentru execuția ritualică, amintind de scena deznodământului din Dracula: "Găsi pe Simina întinsă cu tot trupul pe pământul moale și zgâriat. [...] D-l Nazarie își făcu o cruce mare, apoi începu să murmure o rugăciune neștiută. Egor se apropie de locul pe care
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
recunoscute prin concursuri și festivaluri naționale și internaționale de folclor se schimbă în conținut și forme cultura spirituală a satelor. Rămân însă și vechi rituri care se vor relua pe toată durata de existență a omului care se naște, parcurge ritualic vârstele, repetând la nesfârșit cutumele căsătoriei, botezului, morții. Nici orășenilor nu le sunt străine. Sunt vizibile unele apropieri ale standardelor de viață de la sate de cele din orașe. Totodată, s-au accentuat preferințele orășenilor din prima generație de a reveni
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în cadrul legăturilor culturale elene dintre ionieni, ahei și eolieni, ale influențelor orientale egiptene, babiloniene, persane, atunci și înțelegerea rolului creștinismului de liant spiritual între marea varietate de populații, limbaje și culturi europene presupune evidențierea capacităților sale de sinteză dogmatică și ritualică între catolici, ortodocși, protestanți, neoprotestanți, dar nu ca o realizare definitivă, cum preconiza Hegel să se întâmple cu statul prusac și cultura germană în secolul al XIX-lea. Elenismul a favorizat cizelarea și rafinarea creștinismului "primitiv", cu multe peceți iudaice
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
popoarele europene creștinate. Continuată de mulți scriitori, teologi și filosofi, această tradiție se constituie ca o temă de rezistență a literaturii, artei și metafizicii noastre scrise până astăzi. Culturile neoccidentale intrate în circuite diverse, exprimă prin multe mituri și simboluri ritualice tema unității ciclice dintre om, natură și divin. Ele nu pot decât să îmbogățească, să nuanțeze și să dea noi culori acestei teme gândită antropocentric și cosmocentric deopotrivă. Căci, pentru a putea fabula despre infinit, avem nevoie de ființa noastră
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
instanțe supra istorice, de tipul spiritului obiectiv, al logicii progresului sau al dialecticii luptei de clasă. Această din urmă istorie este „scrisă“; memoria colectivă involuntară, despre care vorbește Benjamin, este „celebrată“ ( festlich begangene). Cu alte cuvinte, rememorarea trecutului are caracterul ritualic al sărbătorii, care sparge continuumul temporal și are sensul actualizării mereu înnoite a evenimentului originar. În același timp însă, imaginea dialectică iese și din logica mitică a eternei reîntoarceri, văzută de Benjamin ca simplă paralelă a ideologiei progresului. Nu este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ununterbrochen herabströmten.“ Confruntarea spectacolului străzilor marelui oraș cu spectacolul alterității totale a naturii dezlănțuite dislocă imaginea lor tehnică, instrumentalizată. La fel se întâmplă și cu șaretele (ratternden Droschke) care duc spre gară, spre locul unde metropola își instituie o limită ritualică. Survenirea, în chiar inima spațiului urban, a naturii, a depărtării orizontului, a pericolelor sau frumuseților stihiale conferă profunzime percepției, fluidizând formele obiectelor și relativizându-le înțelesurile pe care folosirea lor cotidiană le instituie: leii de bronz de la intrare, cu ciocane de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de o parte, Benjamin descrie mișcarea haotică a Moscovei, închisă între limitele prezentului dominator, monumental; pe de altă parte, mișcarea incertă a prezentului mereu provizoriu, „poros“, specific orașului Napoli. Pierderea cu bună știință a flaneurului pe străzile Parisului sau cea ritualică a copi lului printre cotloanele Berlinului sunt, de asemenea, întruchipări ale mișcării în forme concrete, diverse, ale experienței urbane. Caygill extinde analiza la un alt text important al lui Benjamin, Einbahnstrasse (1926). Fenomenul originar despre care vorbește acest text, caracterul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nu se reduce însă la cea a străzilor întortocheate. Pentru Benjamin, ea se înrudește cu una despre care a mai fost vorba, aceea a pragurilor. Din punct de vedere arhitectonic, des amintită este „casa scărilor“ (Treppenhaus). Ele creează un pasaj ritualic care face legătura dintre exterior și interior, păzește și conjură forțele mitice ale intrării. Pragul, după cum am mai încercat să arăt, redefinește spațiul dincolo de caracterul său de simplă limită; îi conferă valențe calitative, îl ritualizează, îl multiplică. Casa scărilor străjuiește
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
imaginaire", sugerată de diversitatea horticolă, ca și în primul panou, fapt remarcat cu acribie de Marian Constantin, cel de-al doilea panou marchează prezența sensibilității simboliste și prin gesticulația personajelor și mizanscena ceremonială care sugerează un decupaj dintr-un performativ ritualic, la care participă două personaje. Montajul simbolist rezidă și din înghețarea acțiunii în vederea emblematizării ei, caracterul postural paradigmatic fiind și mai bine scos în evidență cu al treilea panou. Trei personaje reunite la marginea unui pârâu reclamă ca numitor comun
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
recuzita mitologică secesionistă de proveniență greco-latină, vehiculată de către maeștrii săi, Böcklin și Von Stück și revendicarea unui substanțial bagaj mitologic autohton. Loghi prelungește această influență și în felul în care-și construiește tabloul, dispunând personajele în cortegii solemne care deambulează ritualic: fete purtând ghirlande de flori însoțesc în al doilea plan o regină încoronată care ține la rândul ei un buchet de flori. Tot acest cortegiu angajat într-o coregrafie hieratică pare să se deplaseze către un altar care abia se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reprezintă mai mult decât simpla supraviețuire. Ea este parte integrantă a vieții noastre economice, sociale și nu în ultimul rând culturale. Se știe că diferitele culturi au tipuri diferite de mâncare; se știe de asemenea că alimentația are un aspect ritualic și simbolic. Ea poate avea conotații religioase, ceea ce-i conferă semnificații speciale. Aspectul cultu-ral-religios al hranei se referă la utilizarea unor pro-duse alimentare în scopuri medicale sau la interzicerea unor alimente considerate tabu168. Mâncarea tradițională, descrisă de obicei ca avându
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
fetele din sat, care vin la stână sustrăgându-se voinței părintești. Căsătoria În biserica de brazi de munte era efectuată sumar, fie de un cioban bătrân, fie chiar de un preot.” La căsătorie, tânărul mergea la brad ca să-l anunțe ritualic de nuntă. Flăcăii din ceata tânărului alegeau bradul, Îi cereau iertare că-l taie, și Îi spuneau că fac aceasta ca „să țină loc de mire, până la nuntire că este de vârsta Împăratului nost. Era Împodobit cu panglici, beteală și
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
Banat: „Paș Ioane paș/ când mi-o dajungea/ La mijloc de cale/ La un paltin mare/ Cu vârfuri pe ceri/ Cu poale pre mări/ Cu umbra-i rotundă/ Cu frunza măruntă.” Centrul de greutate Îl constituie arborele, În acest scenariu ritualic, paltinul, În jurul căruia pe orizontală sau verticală se organizează lumea. Rolul de arbore cosmic al paltinului iese În evidență atunci când se Încheie statutul de pribeag al călătorului, de fapt lipsa lui de statut. Tot aici, Îngerii coboară scara pe care
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
flăcăi, numiți „fieroși” se Întruneau noaptea la o fântână și cutreierau prin sat muțește cu căldări cu apă ce le vărsau peste cei care dormeau pe prispă. Colindul mut noaptea și udatul În somn al celor ce dorm afară, simbolizează ritualic Începutul unei acțiuni sacre, noaptea reflectând tenebrele ploii și „perioada sacră a gestației”, iar udatul reprezentând o aspersiune rituală ca sursă de viață și de creație. 2. Datina Paparudelor și a Caloianului O importanță deosebită În magia inițiatică a avut
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
este asemănarea Între această datină și una descrisă la indieni sub numele de „Regele ploii”. Se pare că această datină străveche a Paparudei coboară până la originile ei indoeuropene atât prin nume, „papa” - tată, moș și „rudă”, cât și prin asemănarea ritualică. Dimitrie Cantemir, descriind unele obiceiuri din vremea lui, consideră că Paparudele amintesc de cultul străvechi al Daciei. Caloianul este o altă datină referitoare la invocarea ploii, răspândită În sudul României pe linia Dunării, purtând numele de „Caloian” În Muntenia și
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
se aprindeau lumânări lipite pe o scândură pe care era așezată și figurina și i se dădea drumul pe apă. La Întoarcere avea loc „pomana mare”, la care participa tineretul. Andrei Oișteanu Întrevede În această tradiție a Caloianului un scenariu ritualic vechi, care cuprinde „omorârea, Îngroparea și bocirea unei păpuși antropomorfe, supraviețuirea unor arhaice rituri de sacrificiu umane, produse cu scopul dezlegării ploilor (... recitativul care dublează ceremonia - Caloiene, Iene/ Du-te-n cer și cere ... sugerează statutul unui mesager Între oameni
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
spectacol complex, de origine străveche, probabil din comuna primitivă, iar raportarea lui este foarte controversată”. Pentru noi, românii, nu este vorba doar de un spectacol, ci de o datină mitologică complexă reflectând mai mult decât ne poate oferi dansul lor ritualic. În esență, Călușarii fac parte dintr-un ciclu de datini consacrate sărbătorilor solstițiale și echinocțiale, având ca temă caii solari. Datina Călușarilor deschide și Închide zilele consacrate Rusaliilor, una dintre cele mai vechi și mai respectate sărbători arhaice la români
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
resemnificarea unor termeni specifici europenismului. După cum remarca și Cristian Bocancea, după ce a fost valorizat în primele zile ale Revoluției, termenul "democrație" a suferit modificări semantice fiind identificat adesea pentru a justifica "acțiuni nu tocmai democratice: devastarea unor spații publice, arderea ritualică a cărților și documentelor PCR, înlăturarea conducerilor întreprinderilor... practicarea nestingherită a calomniei prin intermediul presei". Criza economică ce a urmat euforiei revoluției a fost pusă apoi pe seama democrației, care a fost prezentată ca sursă a răului. Ca alternativă, puterea a propus
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
se știe... Pe treptele unui veac, timpul se prelinge fugar întru întâmpinarea veșniciei. Întâmplările secolului ce s-a dus au fost scrijelite în răbojul vremii, în ochi și în inimi omenești. Cei ce au trăit, au râs și au jelit ritualic trecerea vieții cu lacrimi de sânge și dureri înăbușite. Au rămas umbrele lor pentru ca urmașii să știe. Prefigurarea conștiinței noastre istorice, românești, a prins rădăcini pe margine de pagină, pe chenare și file albe din vechile cărți bisericești, unde careva
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
mai serios; rigoare nerostită, dar subînțeleasă; prelectorii se documentau îndelung, își comandau cărți din străinătate, aveau discuții în contradictoriu, percepând tranșarea subiectului ca pe un "exercițiu intelectual"28 etc. Nimeni nu poate contesta caracterul teatral al multora dintre aceste practici ritualice, prelectorul simțindu-se pe sine asemenea unui actor care evoluează pe scenă, în fața unui public, un fel de "one man's show" dramatic menit a confisca atenția celor din sală. Este în asta un histrionism bun, o armă de seducție
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
de guri și de ventuze, absorbind sîngele cald din venele sale care se dezumflau cu zgomot de sticle golite..." E vorba de acea obsesie a ingurgitării, a cărei cea mai semnificativă mărturie o constituie, fără îndoială, povestirile consacrate descrierii "morților ritualice" atribuite celor mai puternici sau celor mai fideli dintre evrei (aceste povestiri sînt în număr deloc neglijabil în Franța de la sfîrșitul secolului al XlX-lea). Potrivit abatelui Desportes, de pildă, autor al unei lucrări publicate în 1889, intitulată Misterul sîngelui
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pe băiețeii frumoși". Tonul se îndepărtează de orice glumă atunci cînd unii autori de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, specialiști în lupta antimasonică, evocă "hidoasa lubricitate" a mulțimilor revoluționare, organizate și conduse de agenții sectei. Dar abia cu relatarea uciderilor ritualice evreiești se ajunge la limita ororii întru perversitate. Victimele preferate sînt, într-adevăr, băieți foarte tineri, aceasta și din pricina faptului că, în prealabil, a avut loc, fiind bine pregătită, răpirea fetelor. "Victima aleasă, comentează abatele Desportes, trebuie să fie nepătată
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
victimele de sînge sau îl spurcă atingîndu-1. 12. Abatele H. Desportes, Misterul sîngelui la evreii din toate timpurile, prefață de E. Dramont, Paris, 1889. Vezi și André Baron, Societățile secrete și crimele lor, Daragon, Paris, 1906 și Albert Monnot, Crima ritualică la evrei, prefață de E. Dramont, Trequin, Paris, 1914. 13. Tema biciuirii (de această dată se fac referiri la biciuirea călugărițelor) este reluată de A. Baron, op.cit., pentru a fi trecută în contul francmasonilor, acuzați de a fi organizat zilele
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
3 Conexitatea sintactică a acestui poem este corectă, dar progresia este mult prea forțată în raport cu coeziunea semantică, iar coerența nu este garantată din punct de vedere pragmatic decât dacă ne referim la o poeticitate inseparabilă de mecanismul ilocuționar al blestemului ritualic ("Blestemat fie...") mult timp analizat de W. Labov (a se vedea Adam 1997: 125-146). La nivel local, orientarea argumentativă poate fi indicată, așa cum arată analiza ilocuționară clasică, prin micro-acte de limbaj (a promite, a întreba, a ordona, a cere, a
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]