KorAP: Find »[drukola/base=roși & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...76 >

1,892 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

asta. ― Este uluitor ce pot face oamenii când e vorba de bani. ― Doamne, dacă ar vrea cineva să-i ofere bani vreunei foste prietene ca să povestească despre viața noastră sexuală, norocul lor. Nu cred că vor găsi ceva prea interesant. Roșesc, vă vine să credeți? Ben vorbește despre sex, iar eu roșesc. Fără să mai zic că nu de mult stăteam lângă el și ne uitam la poze porno pe internet. Nu, tot ce face el e să menționeze doar cuvântul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
bani. ― Doamne, dacă ar vrea cineva să-i ofere bani vreunei foste prietene ca să povestească despre viața noastră sexuală, norocul lor. Nu cred că vor găsi ceva prea interesant. Roșesc, vă vine să credeți? Ben vorbește despre sex, iar eu roșesc. Fără să mai zic că nu de mult stăteam lângă el și ne uitam la poze porno pe internet. Nu, tot ce face el e să menționeze doar cuvântul și eu roșesc, la naiba. ― Mă rog, spun eu. Asta se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
să credeți? Ben vorbește despre sex, iar eu roșesc. Fără să mai zic că nu de mult stăteam lângă el și ne uitam la poze porno pe internet. Nu, tot ce face el e să menționeze doar cuvântul și eu roșesc, la naiba. ― Mă rog, spun eu. Asta se pare că se întâmplă numai persoanelor care ajung celebre fără nici un motiv, presupun că le place atenția de genul acesta. Probabil că nu s-ar deranja nimeni în ce îi privește pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
tot. ― Un pic? izbucnește redactorul-șef. Tânără doamnă, ești jumătate din cât erai. Și nu e numai asta, spune el, și se apleacă în față cu un aer conspirativ. Arăți și destul de bine, nu-i așa? O, Doamne, simt cum roșesc, dar din fericire îi suprind privirea Geraldinei și văd că și ea își reține chicotelile, așa că roșeala trece. Geraldine încearcă să-și rețină chicotelile, dar de altfel ea zâmbește larg și pentru ce a făcut ea cu mânuțele ei, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
răgușit, vrem două cafele și o farfurie de biscuiți. Pune jos receptorul și-mi zice, sau mai bine rostește pofticios: nu m-aștept să mănânci biscuiții, trebuie să fie greu să te menții în forma asta. Și eu, mai fraieră, roșesc. Mă descurc eu, spun hotărâtă. ― Ei bine, Jemima. Motivul pentru care am dorit să-ți vorbesc este că sunt de părere că ești destinată unor lucruri mai înalte. Întotdeauna ți-am spus că va veni și vremea ta, iar acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
pe tine, îmi zice el. Simt o căldură familiară ridicându-mi-se pe față: e roșeața pe care Jemima Jones a urât-o atât de mult, aceeași pe care se presupune că JJ ar fi gonit-o pentru totdeauna. Da, roșesc, și tot nu-îmi pot lua ochii de la el, nu-mi vine să cred ce noroc am. Brad râde și-și dă părul din ochi - părul lui blond cu șuvițe decolorate de soare - și dă din cap. ― Arăți mult mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
tare greu. ― Îți place ce faci? ― Cred că da, răspunde Jenny și ridică din umeri. ― Probabil că ai ajuns să-l știi pe Brad foarte bine. Încerc să mențin conversația degajată, dar atunci se petrece un lucru tare ciudat: Jenny roșește. Totul seamănă așa de tare cu ceea ce simțeam eu față de Ben, că îmi dau brusc seama că e îndrăgostită de Brad până peste cap, iar eu tocmai am stricat-o rău de tot. ― N-am vrut... spun și mă simt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-i așa, indiferent de cât de prietenoși par unii. ― Da, a dat ea din cap. Știi cum era... nu-mi găsea clitorisul nici dacă ar fi avut o săgeată mare și roșie care să-i arate drumul. La asta am roșit, și încă mai roșesc la amintirea limbajului pe care-l folosea ea, numai că Lauren părea că nu-și dă seama, așa că a continuat: ― Apoi am început să vin cu scuze, că sunt obosită, că-mi venise. ― Și te-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
cât de prietenoși par unii. ― Da, a dat ea din cap. Știi cum era... nu-mi găsea clitorisul nici dacă ar fi avut o săgeată mare și roșie care să-i arate drumul. La asta am roșit, și încă mai roșesc la amintirea limbajului pe care-l folosea ea, numai că Lauren părea că nu-și dă seama, așa că a continuat: ― Apoi am început să vin cu scuze, că sunt obosită, că-mi venise. ― Și te-a crezut? ― Nu, spuse Lauren

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
îmi spune el, aplecându-se în față, luându-mi chipul în mâini și dându-mi cel mai mare sărut pe buze, ți-am spus cât de mult te iubesc? Câteva minute mai târziu suntem întrerupți de un zgomot de aplauze. Roșesc cu furie, pentru că la masa alăturată cei șase bărbați strigă și se bucură, și li se alătură până și afurisitul de ospătar. ― Vreți să vă uitați pe meniu, întreabă el, ridicându-și o sprânceană, sau ați rezolvat-o cu desertul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Ei, aici e problema. Din păcate, până acum n-am avut parte de vreo prietenie cu un bărbat care să se transforme apoi în altceva, dar încă mai caut. ― Deci nu ești implicată în nici o relație acum? Ben aproape că roșește când spune asta, pentru că sună atât de personal, iar întrebarea nu e pentru telespectatori, ci pentru el. ― Nu, spune ea și scutură din cap, aplecându-se înainte, cu un zâmbet jucăuș. Și ca să fiu sinceră, chiar sunt fericită așa. Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
în librărie. Trebuie să mă văd cu o prietenă aici în câteva minute, dar am vrut doar să-ți spun că ești cea mai grozavă femeie pe care am văzut-o. Glumește? Despre ce tot vorbește? Ce se întâmplă? Ben roșește. ― Sincer, scuze, mormăie el. N-am vrut să te fac să te simți stânjenită. Ridică din umeri și se întoarce zâmbind și se așază la masa la care urma să iau eu loc. Nu nu știu ce să mai fac, cum să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

Zăpada de afară adâncea și mai mult liniștea din sala mare, iar înalții oficiali așteptau răbdători, tușind din când în când, hotărârea seniorului Shiraishi. Misionarul savura liniștit tulburarea japonezilor. Acești oficiali care încercaseră să-l joace pe degete erau acum roși de îndoială. Trebuia să profite de șovăiala lor și să scoată și el asul câștigător din mânecă. — Ordinul nostru... zise misionarul sigur pe sine, se bucură de o încredere deosebită din partea Papei care ne conduce acum. Și atunci? Ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

Vecina de vizavi, al cărei soț era ciclist, și cum s-a bucurat În dimineața aia la cramă, când a deschis L’ Auto și a văzut că soțul ei s-a clasat al treilea În Paris-Tours, prima sa cursă importantă. Roșise și Începuse să râdă și apoi urcase plângând cu ziarul gălabui În mână. Soțul patroanei de la Bal Musette conducea un taxi și când el, Harry, trebuia să prindă un avion mai de dimineață, taximetristul Îi ciocănea la ușă ca să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Ceasul lui o luase puțin Înainte. Trenul trebuia să sosească la zece jumate - o oră Întârziere Însemna deja unșpe jumate. Johnson o strigă pe chelneriță: — Signorina! — Ce doriți, domnule? — N-ai vrea să te joci cu mine? o Întrebă. Chelnerița roși: — Nu, domnule. Nu mă refer la ceva violent. N-ai vrea să ne strângem câțiva și să vedem cum e viața de noapte la Vevey? Poți să ți-aduci și o prietenă, dacă vrei. — Trebuie să lucrez. Am tura de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293

lui Tomiță? Da, zice Petrică. Prima dată e iarnă, pe urmă e vară. Nu, nici Tomiță și nici Petrică nu au răspuns bine. În afară de vară și de iarnă mai sunt două anotimpuri... spune Petronela și lasă, deodată, capul în jos, roșește și mai-mai că i vine să plângă. Înțelegând totul dintr-o simplă privire, educatoarea se apropie de ea. Apoi, două mâini calde și tare dragi copiilor îi mângâie căpșorul, obrajii și-i șterg o lacrimă nepoftită ce ar fi voit

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543

tu că vor ceilalți să audă. Nu e nevoie să ni se facă pe plac sau să fim menajați. Vrem o conducere fermă și, să fim sinceri, nu prea am avut parte de așa ceva de când a Început călătoria asta. Bennie roși. Toate replicile plănuite Îi dispărură din minte. Îmi pare rău că asta crezi, fu tot ce putu Îngâna. Ceilalți nu spuseră nimic. Știau că asta era maniera lui Dwight de a-l Învinui pe Bennie pentru necazul lor, și, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885

toți sunt lacomi de cîștig; de la prooroc pînă la preot, toți înșeală. 14. Leagă în chip ușuratic rana fiicei poporului Meu, zicînd: "Pace! Pace!" Și totuși nu este pace! 15. Sunt dați de rușine, căci săvîrșesc urîciuni; și totuși nu roșesc, și nu știu de rușine. De aceea vor cădea împreună cu cei ce cad, vor fi răsturnați cînd îi voi pedepsi, zice Domnul." 16. Așa vorbește Domnul: "Stați în drumuri, uitați-vă, și întrebați care sunt cărările cele vechi, care este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
lacomi de cîștig mîrșav, de la prooroc pînă la preot, toți înșeală! 11. Leagă în chip ușuratic rana fiicei poporului Meu, zicînd: "Pace! Pace!" Și totuși pace nu este. 12. Vor fi dați de rușine, căci săvîrșesc astfel de urîciuni; nu roșesc, și nu știu de rușine; de aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad, și vor fi răsturnați cînd îi voi pedepsi, zice Domnul." 13. "Vreau să isprăvesc cu ei, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri în vie, nici smochine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
pot să ascult!" Așa ai lucrat din tinerețea ta: n-ai ascultat glasul Meu. 22. Pe toți păstorii tăi îi va paște vîntul, și cei ce te iubesc vor merge în robie. Atunci vei fi acoperit de rușine și vei roși, din pricina întregii tale răutăți. 23. Tu, care locuiești pe Liban acum, care îți ai cuibul în cedri, cum vei geme cînd te vor ajunge durerile, dureri ca ale unei femei în munci." 24. "Pe viața Mea, zice Domnul, căci chiar dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
11. "Căci voi v-ați bucurat și v-ați veselit, cînd Mi-ați jefuit moștenirea Mea! Da, săreați ca o juncană în iarbă, nechezați ca niște armăsari focoși!" 12. "Mama voastră este acoperită de rușine, cea care v-a născut roșește de rușine; iată, ea este coada neamurilor, este un pustiu, un pămînt uscat și fără apă! 13. Din pricina mîniei Domnului nu va mai fi locuită, și va fi o pustietate. Toți cei ce vor trece pe lîngă Babilon, se vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893

Dumnezeu în el, vor fi mîntuiți prin dreptate. 28. Dar pieirea va atinge pe toți cei răzvrătiți și păcătoși, și cei ce părăsesc pe Domnul vor pieri. 29. Vă va fi rușine de terebinții în care găseați plăcere, și veți roși din pricina grădinilor în care vă desfătați; 30. căci veți fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n-are apă. 31. Omul tare va fi ca un cîlț, și lucrarea lui ca o scînteie; amîndoi vor arde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
pe alții la judecată, întindeau curse cui îi înfruntau la poarta cetății, și năpăstuiau fără temei pe cel nevinovat. 22. De aceea, așa vorbește Domnul către casa lui Iacov, El, care a răscumpărat pe Avraam: "Acum Iacov nu va mai roși de rușine, și nu i se va mai îngălbeni fața acum. 23. Căci cînd vor vedea ei, cînd vor vedea copiii lor, în mijlocul lor, lucrarea mîinilor Mele, Îmi vor sfinți Numele; vor sfinți pe Sfîntul lui Iacov și se vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
te opri! Lungește-ți funiile, și întărește-ți țărușii! 3. Căci te vei întinde la dreapta și la stînga, sămînța ta va cotropi neamurile, și va locui cetățile pustii. 4. Nu te teme, căci nu vei rămîne de rușine; nu roși, căci nu vei fi acoperită de rușine; ci vei uita și rușinea tinereții tale, și nu-ți vei mai aduce aminte de văduvia ta, 5. căci Făcătorul tău este bărbatul tău: Domnul este Numele Lui, și Răscumpărătorul tău este Sfîntul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924

Nu eram niciodată mulțumit de nimic, spuneam toate gândurile rele fără cruțare, și chiar îmi plăcea uneori să chinuiesc fără motiv. Voiam lacrimi din senin atunci când mă durea că nu mai plânsese de mult. Și umilințe la tot pasul. Mă roșeam când, cu dânsa, întîlneam pe cineva străin, pierdeam sau dam altora cadourile ei mici (mărturi-sindu-i apoi cu regret), o vorbeam de rău sau, și mai grozav, lăsam să se vorbească de rău, iar eu surâdeam. Unul a făcut-o într-

O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]