4,067 matches
-
și îmi făcui și eu loc pi lângă ea! Nu prea- i conveni lui, știi cum e omu’, țâfnos, că ne urcarăm toate din maaala în căruță, da’ fu bine! - Chiar așa! Închipuiși ceva de-ale gurii că mă cam roade la lingurică!? - Închipuiesc fuga! Am gătit de-asară, că nu știam când ajung astăzi acasă! Cine s-ar fi gândit să am așa noroc! ? - Că bine zâci! - Bine faci, bine găsăști! Am ajutat-o și eu pe Lina la năvădit, așa că
2. TATA NIŢU (POVESTIRE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385045_a_386374]
-
e prea târziu să plec, să vin orele trec, anii se scurg uși închise suflete învelite în haine murdare, murdare de tristețe departe de lume mă întorc printre rânduri să cânt, să plâng o vorbă, un cuvânt pe o pagină roasă de gânduri aici pe ăst pământ Referință Bibliografică: ÎN TĂCEREA GÂNDULUI / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2360, Anul VII, 17 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Viorel Birtu Pârăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ÎN TĂCEREA GÂNDULUI de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2360 din 17 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385141_a_386470]
-
de o arcă, Să traversăm oceane de mister. Cândva, aveam o inocentă barcă. Un vânt pizmaș, a aruncat-o-n cer. Avem nevoie zilnic de o navă, Să evadăm spre insule, timizi. Cu un copac căzut peste etravă. Cu paravane roase de omizi. Sărim din luntre, valuri ni se sparg în sentimente cu native pulsuri. Doi pasageri pe-o mare și-un catarg, Prea sfâșiat de minusuri și plusuri. Referință Bibliografică: DOI PASAGERI / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DOI PASAGERI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384339_a_385668]
-
Literatura > Beletristica > NU POT SA DORM FĂRĂ TINE Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului NU POT SA DORM FĂRĂ TINE În toi de noapte neagră-ți scriu Căci dorul greu mă roade, Hai, vino, umple-al meu pustiu Și scoate-mă din moarte. Când luna dinții și-a-ncleștat De cerul negru în furtună, Dorințe-n val din mine ies Cătându-te nebună. În noapte când amar jelesc Printre suspinuri grele, Și îngerii din cer
NU POT SA DORM FĂRĂ TINE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384389_a_385718]
-
sprijinul statului român sperând să-i dea de urmă. Îmi amintesc de faptul că în manualul de limba română era un text potrivit căruia pionierii clujeni ar fi descoperit numele băiatului femeii pe obeliscul eroilor sovietici din Piața Avram Iancu. Ros de curiozitate, am alergat într-un suflet acolo și, spre surprinderea mea, am descoperit numele soldatului scris cu majuscule negre, pe marmura albă. Acum, ar fi fost momentul să fac o fotografie, dar... 3. O poveste de demult Trec mai
„EVADARE” DIN REALITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384462_a_385791]
-
l-a așezat Ce rotindu-se în aer, spre pădure a zburat ! Uimită foarte, Penelopa, l-a rugat din tot adâncul Pe Dascălul Apelian, ca să îi explice tâlcul... "Porumbelu-i firea ta și-nțelepciunea feciorească Și bunătatea ce-o împrăștii cu roadă Duhovnicească ! Iar ramura de măslin, ce pe astă masă vez' E Darul lui DUMNEZEU, prin Taina Sfântului Botez ! Peste patimi și ispite, vulturul e Biruința Iar Cununa-i răsplătirea, la lucrul bun, ce-l dă Credința ! Corbul și cu șarpele
SF.MC.IRINA. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384524_a_385853]
-
în luna de abstinență, deveniseră cam irascibili. Așa începu comedia: -Ce te uiți ca milogul? Ia-o! Ce mai aștepți? făcu arțăgos nevoie mare Sandu. Ce dac-ai înfulecat repejor, nerespectând presupusa jumătate?! Așa se-ntâmplă când ai dinții tăi! Rozi, rozi în ritm alert neluând seama la părtaș! Dacă e-n reparații capitale și mestecă mai încet?! -P-păi-păi! bâlbâi uimit Gabi. Chiar mi-era foame! Drept e, n-am văzut canonul tău și basta! -Bine, bine, sonoriză abia ținându-și
ZI… DE-O BERE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384650_a_385979]
-
luna de abstinență, deveniseră cam irascibili. Așa începu comedia: -Ce te uiți ca milogul? Ia-o! Ce mai aștepți? făcu arțăgos nevoie mare Sandu. Ce dac-ai înfulecat repejor, nerespectând presupusa jumătate?! Așa se-ntâmplă când ai dinții tăi! Rozi, rozi în ritm alert neluând seama la părtaș! Dacă e-n reparații capitale și mestecă mai încet?! -P-păi-păi! bâlbâi uimit Gabi. Chiar mi-era foame! Drept e, n-am văzut canonul tău și basta! -Bine, bine, sonoriză abia ținându-și firea
ZI… DE-O BERE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384650_a_385979]
-
Acasa > Poezie > Amprente > GĂLBENUȘ SUB COJI DE NORI Autor: Ion Mihaiu Publicat în: Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului Fă-mă, Doamne, să însemn cât un car zidit în lemn, cât un vierme de mătase rozând frunzele cărnoase, cât o floare de salcâm răspândind spre cer parfum, cât un ou sub o găină, în plămada Ta divină! Doamne, lasă-mă să fiu și devreme și târziu, și prelung dar și subțire, deșirat din a Ta fire
GĂLBENUŞ SUB COJI DE NORI de ION MIHAIU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384680_a_386009]
-
șoapte sărutul tău e dulce și prelung Cu ochii-nchiși îți simt finețea mâinii și setea ce îmi soarbe împlinirea căldura ta e grâul dedat pâinii dospind în lutul vieții, ostoind iubirea Când somnul se anină flușturatic de genele ce rod melancolia pe sânii mei cad buzele-ți romantic se rătăcesc agonizând făclia În ochii lunii se ascunde visul petarde de-ntuneric rup lumina cu tine-aș adormi, iar paradisul ar fi o joacă... adu cu tine-n vis și mandolina
ADU CU TINE-N VIS ȘI MANDOLINA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384685_a_386014]
-
Victoriei” cu colan, iar ție, Nămețilă, îți oferă “Roata de Fier”, cu lanțuri de argint. Cei doi fură tare nemulțumiți. Lui Viscorilă nu-i plăcea deloc să primească o decorație inferioară celei acordate lui Nămețilă. Și invidia începu să-l roadă. Iar pe Nămețilă, destul de greoi în luptă, îl neliniști ideea cum să poarte uriașa volantă de fier cu lanțurile de argint, care cântărea câteva tone. A, dacă era vorba de “Bolovanul de Granit” cu stea de aur, una dintre marile
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
mai periculoase . Fiindcă tânara nu vrea să recunoască că „ pe vremea mea ,lucrurile se făceau într-un anume fel ” și se gândește simplu „ vremea dumitale s-a tot dus. Acum e timpul meu ! ” Iar de cealaltă parte ,pe soacră o roade din străfund invidia că miresica e zveltă și frumoasă iar fiu-său o vede cu ochi dulci numai pe ea. Așa că-i caută defecte... Fără să vreau ,mi-aduc aminte de un banc. Unul o întreabă pe nevastă-sa : - Dragă
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382444_a_383773]
-
colțurile să acopere tot ceea ce este mai pur în lume. X: Și eu am fost cândva copil. Am avut și eu o ușa albă, dar nu mi-a păsat de nisipul ce se vântura prin fața ei, de furtunile ce-i rodeau chipul. Copilul: De ce-ai bătut la ușa mea? X: Încercam să-mi amintesc, dar am bătut la o ușă pierdută demult. Copilul: Nicio ușă nu e pierdută. Te-ai rătăcit. Probabil ai uitat albul ce-ți călăuzea pașii în
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
lacrimi. Trecuseră douăzeci de ani, de la ultimul lor sunet de clopoțel, împreună. Se adunaseră cu toții, în aula în care își gustaseră primii fiori ai dragostei, primele gelozii, întâiul ,,te iubesc,, ... Florin, își ținea ochii ațintiți pe ușa pe care o rosese ca pe o carie timp de patru ani, în timpul liceului. Părea scufundat într-un vis în care realitatea scria cu ghearele reci, direct în sânge. Suferea din nou. Ca atunci. Nicio secundă mai blând! -Bună, Florin! Ce mai faci? Se
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI, PRIMĂVARA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382520_a_383849]
-
noi spații sufletu-mi nu plânge, ci tot timpul strânge rodnice pulsații din mari constelații ce par de pursânge. Simple înțelesuri, dar adânci, mă ară. Par o primăvară pe-nsorite șesuri. Nu sădesc eresuri, nu-mi mai fac sahară, las rod să răsară și aștept culesuri. Anatol Covali Referință Bibliografică: Deschizând fereastră / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1613, Anul V, 01 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DESCHIZÂND FEREASTRĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382649_a_383978]
-
din fântâni Și să aflu din nou gustul, Sătucului cu bătrâni. Dor îmi e de liliacul, Ce-mi înconjoară căsuța, De mirosul din buchetul, Ce mi-l dăruia măicuța. Ce dor negru și ce greu, Am în suflet și mă roade, Niciodată să nu pleci, Măică dragă înspre moarte. Am un dor și o dorință, Toate să rămână așa, Chiar de-or fi mai ruginite, Ca-n copilaria mea. Amintirea să-mi păstreze, Totul ca-n copilărie, Dor de maică și
DOR DE MAMA ȘI DE-ACASĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383873_a_385202]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > DORINȚĂ Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului -IRIS, zugrăvește-mi lumea în culori frumoase.. -Nu pot! Pânzele luminii sunt zdrențuite, roase. -SUFLET, fă-mă să mă simt zi de primăvară... -Nu pot! Noaptea din adâncul meu zâmbetu-l-omoară. -BUZE, murmurați cuvinte dulci, auzul să-l încânte... -Nu putem! Tremurul nostru se zbate-n spasme frânte. INIMĂ, te rog, să-mi dai iubire
DORINŢĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383956_a_385285]
-
Nerăbdători spre anii tinereții. În vara dintr-odată am poposit, Visând frumos, comori imaginare Și-n mrejele iubirii am călătorit, Străfulgerați de clipe trecătoare. Cand pașii-n toamnă vieții ne-au purtat Și am sorbit adânc din cupă fericirii, Noi roade am cules precum am semănat Și-am căutat, nostalgici, tărâmul nemuririi. Iarnă, la gură sobei, intrăm în reverie Visând la timpuri petrecute și uitate Și depanam povești în agonie Iar timpul se scurge spre lungă noapte... Referință Bibliografica: Anotimpuri / Ștefania
ANOTIMPURI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383976_a_385305]
-
rog nu mă înteleg?.... fiindcă sunt tâmpit, irecuperabil!!!“ mormăie Ștefan și încruntat și fără chef revine acasă. În zilele următoare caută cu disperare liniștea în muncă, dar din păcate pentru el...nu o găsește și ceva îl scormone,așa cum cariile rod lemnul încet,încet dar sigur. Nu poate transcede peste imaginea ei,nu o poate izola,ea este acolo și îl privește cu acei ochi căprui mari,cu acele scântei ispititoare...și parcă îl cheamă...El chiar se autoflagelează și își
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
gând ce a pătruns prin contactul cu pielea acelui necunoscut și iată ceva străin în noi, daca nu chiar mai mult ca o boală se poate lua...spui că te-ai îmbogățit cu ceva, când de fapt acel ceva te roade pe interior... De fapt, am uitat, este doar mai mult o ‘necesitate, ori unii ce și-o prezintă cam des mai au și completări, anume că: “da, unii nu au această necesitate, pot să stea și fără a face sex
CARE ÎI ESTE FUNCȚIA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384070_a_385399]
-
și nesuferită acoperea în fiecare dimineață ariile ruginii și clăile de grâu netreierat, de după gardurile de nuiele ce împrejmuiau curtea unde era hambarul și nutrețul. Pământul nedesțelenit mustea de apă iar în luncă, amăgitoare culori vii, ca dintr-un obraz ros de boală, mijeau în ceea ce părea a fi înverzirea ierbii noi. De trei ani, de când îi luaseră lucrurile din casă și îl aruncaseră din ceardac, sub ochii copiilor, Gheorghe Enea era un alt om. Zăcuse vreo două luni la pat
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
ferată paralele care se întâlnesc din când în când prin intermediul creațiilor și, în mod deosebit, al antologiilor. S-a dovedit încrezător în revigorarea spirituală a poporului român asemănat cu grâul care semănat toamna, răsare an de an primăvara și dă roadă vara. Victorița Duțu, poet și pictor, a exprimat gânduri luminoase și optimiste cu privire la viitorul spiritual al poporului român. Doamna Elisabeta Iosif le-a mulțumit tuturor scriitorilor care au colaborat la realizarea acestei antologii, celor care au contribuit la editarea cărții
LANSARE ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMANI DE PE TOATE CONTINENTELE, COORD. ELISABETA IOSIF de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383444_a_384773]
-
Adolphe de Chesnel Invidia sau pizma este păcatul - de când e lumea și pământul - care a luat naștere în inima omului și care pricinuiește părere de rău pentru binele aproapelui și bucurie pentru nenorocirea și suferința lui; este un vierme care roade inima fără încetare. Aristotel spunea că invidia este un fel de întristare pentru fericirea de care ni se pare că se bucură egalii noștri. Prin invidie se păcătuiește față de Dumnezeu și față de aproapele nostru. De aceea, Sfânta Scriptură ne atrage
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
lui.“ - Adolphe de ChesnelInvidia sau pizma este păcatul - de când e lumea și pământul - care a luat naștere în inima omului și care pricinuiește părere de rău pentru binele aproapelui și bucurie pentru nenorocirea și suferința lui; este un vierme care roade inima fără încetare. Aristotel spunea că invidia este un fel de întristare pentru fericirea de care ni se pare că se bucură egalii noștri.Prin invidie se păcătuiește față de Dumnezeu și față de aproapele nostru. De aceea, Sfânta Scriptură ne atrage
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
prea rece să fiu acceptat într-o lume În care decide doar viața Ce se petrece Să nu-mi fie teamă când vine norul Sau unde decide doar omul s-aștept răsăritul cum așteaptă în floare visul ei în sămânță rod de binecuvântare de anghel zamfir dan, azed Referință Bibliografică: arde / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1981, Anul VI, 03 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ARDE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383586_a_384915]