1,124 matches
-
că această hieroglifă nu-mi poate fi indiferentă, dar nu pricepeam ce urma să fac. Mereu nepăsătoare, fata privea prin sticlă careul dintre zidurile interioare ale universității. Din cînd în cînd trupul îi era străbătut de un fior. Își agăță rochița în calorifer și-o clipă i se dezveli genunchiul. Am simțit o arsură. Patricia stîrnea în mine obscurități asemenea acelora care, pe taur, îl fac să se izbească cu coarnele într-o cîrpă roșie. Ațîțător, jocul îmi jignea însă dorința
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ca bucătărie, băiatul cel mare dădea raportul lelei Ghența. - M-am dus acasă, am muls vaca, i-am scos buruian, am dat drumul la porc, am lăsat vițelul să sugă, de-acolé am muls și vaca lui bădia Neculai... Îmbrăcată în rochiță de sărbătoare, albastră, cu ciorapii roșii, viitoarea doctoriță mă privea stăruitor, scobindu se în nas. Avea capul ca un dovleac fără bărbie. - Cum merg treburile, domnișoară? Mirată, dînsa se uita în sus. - Bine, merg? Pe fața ei trecu o expresie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pământul; Lutul pe care‐ a muncit și cu lacrimi l‐a sfințit. Din război întors acasă Ne‐ a avut pe toți la masă ; și din bucuria mare , Am făcut o sărbătoare . Tu Marie și Lenuță V‐am adus câte‐ o rochiță; Mamei capot și‐un halat 140 Lui Culai de îmbrăcat. ș‐ apoi timpul a trecut Noi muncind ne‐am refăcut; Am mai scăpat de nevoi Dar te‐ ai dus de lângă noi. Mamă, de când ai plecat Am tot plâns și am
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
dintr-un material de foarte proastă calitate), la prima spălare mi-am dat seama că pantalonii îmi ajunseseră la genunchi, haina avea mânecile până la coate și nasturii aproape plesneau... Nu știam cu ce să mă îmbrac și am găsit o rochiță ușoară pe care o purtasem la un hram al satului... Dimineața, când pedagoga a strigat ca o lupoaică : -Hai, la înviorare, fetelor!...eu nu știam cum să cobor în curtea internatului în rochiță. Chiar m-a întrebat aspru : -Tu de ce
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să mă îmbrac și am găsit o rochiță ușoară pe care o purtasem la un hram al satului... Dimineața, când pedagoga a strigat ca o lupoaică : -Hai, la înviorare, fetelor!...eu nu știam cum să cobor în curtea internatului în rochiță. Chiar m-a întrebat aspru : -Tu de ce nu te-ai dezbrăcat de rochiță aseară? Dar eu am tăcut vinovată. Cu toată asprimea ei, femeia asta mă îndrăgea cum nu îndrăgise prea multe eleve. Chiar și ea îmi spunea ,,fata drăguță
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
la un hram al satului... Dimineața, când pedagoga a strigat ca o lupoaică : -Hai, la înviorare, fetelor!...eu nu știam cum să cobor în curtea internatului în rochiță. Chiar m-a întrebat aspru : -Tu de ce nu te-ai dezbrăcat de rochiță aseară? Dar eu am tăcut vinovată. Cu toată asprimea ei, femeia asta mă îndrăgea cum nu îndrăgise prea multe eleve. Chiar și ea îmi spunea ,,fata drăguță din a IX D”, și mă mă uitam mirată în dreapta, mă uitam în stânga
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
țineau scai de caleașcă până la ieșirea din sat. Moșul striga nestingherit ca într-o procesiune a umbrelor înserate: -Câââârpe!... Cââââââââââââârpe!.... Aveam, an de an, pregătită bocceluța cu diferite cârpe (fineturi rărite de timp, hăinuțe din barchet cadrilat, rămase mici, șosete , rochițe decolorate etc). În schimbul lor primeam păpușa stranie cu ochii de sticlă care nu-mi devenea niciodată prietenă, pentru că mă privea ciudat cu ochii ei morți. Pe atunci, anii mei se numărau în păpuși, iar moș Caletcă era un personaj dintr-
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
se iau de mână și dansează epuizant ca niște iele stârnite de o muzică cerească. Ziua le așezam la vedere și duceam o luptă copilăroasă a răbdării: le priveam pe furiș dar nu puteam renunța la ele. Le puneam cuminte rochițele înflorate, le împleteam codițele din ață colorată, parcă pentru a le mai îmbuna și a le face să-mi zâmbească, dar același surâs trist le împietrea buzele și parcă mă acuzau de un „ceva” ce le aparținea. Într-un an
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
iar buzele de un roșu aprins oftau nemulțumite pe chipul ei perfect. Arăta atât de bine, Încât prin comparație eu păream complet ștearsă. Am aruncat bluza mov și am scanat camera În căutare de altceva. Singura opțiune ar fi fost rochița gri, care zăcea aruncată pe jos cu eticheta pe ea. Am apucat-o În grabă și m-am uitat În oglindă. Nu arăta grozav, dar era drăguță. Și, la o adică, nici măcar nu-mi păsa dacă nu străluceam la fel de tare
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
unghiile mele lungi În măsuța minusculă de machiaj din culise și m-am uitat la ea. Nu o cunoșteam foarte bine. Abia dacă ne vedeam În afara orelor de antrenament. Părul scurt și blond Îi era făcut țepi si purta o rochiță neagră aproape indecentă. N-aș fi putut să spun ce ochi avea, culoarea irisului era imperceptibilă din pricina tonei de dermatograf cu care fusese machiată. ― Ai emoții? mă Întrebă. ― Da, am răspuns cu voce slabă. Tu nu? ― Nu prea, spuse ea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
noi, amândouă ne-am îmbrăcat cu rochiile cele bune. Brigit și-a luat rochia simplă, pe care-o cumpărase de la magazinul de caritate de pe Fifth Avenue unde oamenii drăguți și bogați își donau hainele. Iar eu m-am îmbrăcat cu rochița neagră și scurtă Alaia, pe care o cumpărasem din același magazin. Și mi-am luat și geanta Prada. Un fals pe care-l luasem cu zece dolari de pe Canal Street. Poate că nu arătam chiar de un milion de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
prima dată ești mai slabă ca niciodată. Ești numai coaste și obraji supți, zicea Brigit. —Mulțam, am răspuns eu. Dar cum? Cu ajutorul chirurgiei? —Nuuuuu, a spus Brigit strâmbându-se gânditoare. Nu merge așa fiindcă ți s-ar vedea cicatricile prin rochița de șifon Dolce & Gabbana pe care o porți când verși paharul de șampanie pe el. Nu mai spune! am răsuflat eu. Dolce & Gabbana! Foarte frumos din partea ta! Mulțam! Și șampanie! Fain! —Să vedem, a zis Brigit cu o privire pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
junghi de compasiune pentru Pamela și festinul ratat pe care ni l-a pregătit, dar mă îndoiesc că ospățul din Burlington poate întrece ceea ce împodobește masa de la Chowder Inn. Victorioasa Lucy, eliberată din iminenta sclavie, apare la cină îmbrăcată în rochița în carouri roșu cu alb, cu pantofii negri de lac și șosetele scurte și albe, cu margini dantelate. Nu știu dacă Stanley e insensibil la comportamentul altora sau doar exagerat de discret, dar nu a făcut încă nici un comentariu cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ncolo în capot, pretinzând că sunt într‑un spa. O să fiu de râsul lumii.. Haide, trebuie să existe haine într‑un hotel. Să zicem... uniformele cameristelor! Da, așa mai da! Trebuie să le țină undeva pe un raft, nu? Niște rochițe drăguțe cu bonete asortate. Și o să pot să‑i spun lui Luke că e ultimul răcnet de la Prada - și să sper doar că n‑o să mă roage nimeni să îi fac curat în cameră... — Apropo, zice Luke, luând ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
petrece doisprezece ani înaintea ei. Doamna Mao se așază cu fața la perete. I se ordonă să facă păpuși pentru export. Trebuie să-și îndeplinească sarcina de producție zilnică. Păpușile vor fi vândute în magazine pentru copii din întreaga lume. Ea coase rochițe colorate de trupurile micuțe din plastic. Zeci, sute, mii de păpuși între 1976 și 1991. Brodează primăvara pe rochii, desenează flori din imaginație. Când gardienii nu se uită, brodează pe ascuns numele ei, Jiang Ching, pe partea interioară a cusăturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
colorate de trupurile micuțe din plastic. Zeci, sute, mii de păpuși între 1976 și 1991. Brodează primăvara pe rochii, desenează flori din imaginație. Când gardienii nu se uită, brodează pe ascuns numele ei, Jiang Ching, pe partea interioară a cusăturilor rochițelor. Și apoi e descoperită și oprită de la a mai face asta. Cu toate acestea, e mult prea târziu pentru ca ei să le mai recupereze pe cele care au fost deja expediate cu vaporul. Coșuri întregi de păpuși, cu semnătura ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sufragerie că sè mè pârascè, apoi tatèl ei, un bèrbat înalt și negricios o ridică în brațe, fècând-o înaltè, fațè de Matei care, mic, se uită de jos, o înèlța pânè aproape de candelabru, fapt care fècea sè i se ridice rochiță și sè i se vadè chiloțeii, zborul acela aerian stârnind invidia lui Matei, Apoi, tatèl ei, dupè ce o acoperea de sèrutèri, arètând spre mine, îi zicea, Nu te mai juca cu el! Eu ascultând reproșuri, dar nu reproșurile mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Și zice că mai bine să ședem. Eu o-ntreb ce facem noi, acuma: nu ședem? - Nu ca lumea, zice ea. Vrei să-ți arăt eu ție cum se șade ca chestie? - se lasă pe spate În iarbă, Își ridică rochița, desface picioarele. Se Înalță la loc, se uită la ea, acolo, se uită iar la mine: Ziceam că eu sunt fata, zice. Și ziceam că tu ești băiatul. Ziceam că băiatul se culcă peste fată - și doarme, zice. Așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
șade. Pun păsărelul meu pe buricica ei. La Întoarcere, Doamna: - Dar pe unde-ați umblat, voi doi, pân-acuma? - În pădure, la șezut, răspunde Nora, mândră, ținându-mă cu o mână strâns de mână, cu cealaltă ștergându-și la spate rochița. AU VENIT ROMÂNII! O curte țărănească, o ogradă, În asfințit. M-au despărțit de Nora, nu mai stăm la Doamna, din pricina chestiei. Eh, și asta-i viața. Dormeam. Adormisem după amiază. M-au trezit din somn chiote, apoi Împușcături pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Nu, mersi. Având În vedere că gusturile lui se limitează la blonde spălăcite, n-am prea putut simpatiza cu reacția lui. — Ei bine, și eu sunt În negru din cap până În picioare, am subliniat. Purtam Îmbrăcămintea standard pentru dans: o rochiță neagră, ciorapi-plasă și bocancii mei uriași, plini de fermoare și șireturi. El Îmi aruncă o privire și spuse: — Tu ești altfel. Arăți sănătoasă și curată. — Cum Îndrăznești? — Vreau să zic, se grăbi el să adauge, că, Într-un fel, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ea. Clienții pe care-i reprezint sunt desigur Înnebuniți după stilul boem, dar n-ar trebui să exagerezi În privința asta, nu crezi? Ești o fată foarte drăguță! Ce rost are să-ți ascunzi silueta? Ieși În oraș și cumpără-ți o rochiță simpatică pentru luni. Consider-o o investiție! Îmi zâmbi aproape matern. Chiar că-mi amintești de fiul meu, zise. Știu eu că voi tinerii aveți părerile voastre! Dar, crede-mă, Îmi cunosc clientela. Ceva roșu, poate? Îmi scutură Încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se învârt, prizonieri ai propriei lor lumi, nici dacă aș fi întinsă pe marginea drumului nu m-ar observa, deja încep să se rărească, șuvoiul cascadei se subțiază, iată-le din nou pe Șhira și Meirav, nedespărțite, amândouă îmbrăcate cu rochițe foarte scurte, aproape identice, dar unde este Noga, de ce lipsește tocmai ea. Poate că a ieșit înaintea tuturor și am pierdut-o, deja hotărăsc să mă întorc spre casă, când o zăresc în depărtare, ce ușurare simt pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întâmplă într-o familie, fiecare acțiune își are replica sa, iar eu îi răspund cu o veselie artificială, astăzi am terminat mai devreme, așa că am venit să te iau și să mâncăm ceva la mall, poate îți cumpărăm și vreo rochiță, nu poți să umbli îmbrăcată în zdrențele astea. Dar veselia mea nu o contaminează, s-a întâmplat ceva, insistă ea, de ce ai terminat mai devreme? Mă privește neîncrezătoare, iar eu spun, nu s-a întâmplat nimic, Anat le-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu fi decât un virus, ea mă privește dezamăgită, hai să ne întoarcem acasă, am o groază de teme de făcut la istorie. Noga, așteaptă o clipă, strig eu în urma spatelui ei întors, îndepărtându-se, hai să îți cumpărăm o rochiță, dar ea îmi spune printre dinți, urăsc rochiile, însă eu intrasem deja în magazin, așa că încep să caut printre umerașe, de ce te superi, probezi doar, vei părea cu totul schimbată. Uite, aleg eu o rochie albastră în carouri galbene, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mamă și la mătușa ei din satul vecin sau pe la bâlciuri. Când o luau la bâlciuri, aveau de furcă, pentru că Teofana dorea să aibă tot ceea ce vedea. Așa cum se întâmpla și când mergea la oraș; ba păpuși, ba dulciuri, ba rochițe, etc... — Tu vrei să ne lași în sapă de lemn, glumea Vasile. — Ce-i aia?era curioasă Teofana. — Sapa de care nu te poți folosi. — De ce? — Fiindcă nu intră în pământ. — Și ce dacă? Nu mai crește porumbul, fasolea, continua
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]