1,258 matches
-
cules, munca în câmp nu se oprește defel: plugurile răstoarnă brazdă adâncă. Atunci e vremea când se seamănă grâul. Pe urmă, vin ploile, pentru ca pământul să adune apă și să păstreze substanțe hrănitoare pentru plantele ce vor crește și vor rodi peste an. Iar iarna aduce naturii odihna binemeritată și atât de necesară pentru refacerea sa, pentru ca să capete noi și noi puteri. Tot iarna aduce copiilor întâlnirea cu cineva care-i iubeșe nespus și care și lor le e tare drag
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
bunicilor. În livadă Dacă am să vă întreb: „Știți ce este o livadă?” fiecare din voi va zâmbi în colțul gurii și mi va da un răspuns foarte corect: „Livada este o grădină în care trăiesc, cresc și, mai ales, rodesc tot soiul de pomi fructiferi”. Livada bunicilor lui Sorin și ai Sorinei nu se deosebește deloc de celelalte, pentru că și aici sunt cireși, și vișini, și peri, și meri, gutui și caiși, piersici, mă rog, cam tot ce se poate
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pomul acesta a murit? Sărmanul de el! Nu, el n-a murit, dar dacă-i mai lăsam multă vreme povara pe care a avut-o, cu siguranță că ar fi murit. Pe când așa, el va crește mai frumos și va rodi mai bine. Și tuturor pomilor le faci așa? Da, dacă au ramuri care s-au uscat, ori dacă trebuie să le fasonez coroana, adică să le-o aranjez, s o rotunjesc. Cum așa? Ei poartă coroană ca niște împărați? Pe
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Și iarăși sub forma de vapori de apă, într-un nor mare; vântul m-a purtat în înaltul cerului. Ploaia m-a aruncat pe pământ, iar din el m-au luat plantele însetate. Le-am ajutat să crească și să rodească. Ah, stai să-ți povestesc ce mi s-a întâmplat într-o iarnă... Eram sus, de tot, în văzduh, cu alte picături de apă. Ne-am îndreptat apoi spre pământ. Pe drum ne-a cuprins un frig teribil. Ne-am
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
față de pămînt, atît sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gîndurile Mele față de gîndurile voastre. 10. Căci, după cum ploaia și zăpada se coboară din ceruri, și nu se mai întorc înapoi, ci udă pămîntul și-l fac să rodească și să odrăslească, pentru ca să dea sămînță semănătorului și pîine celui ce mănîncă, 11. tot așa și Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea și va împlini planurile Mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și netedă a unei cochilii. Zlota își dădu duhul abia când capul i se desprinse de trupul butoiului, rostogolindu-se în colb. Jandarmii cărară și deșertară în patru vânturi putreziciunea cu duhoare pestilențială, la un capăt de țarină care numai rodi nimic niciodată. Călcâiul de aur și capul cu gura căscată fură zdrobite într-o piuă și aruncate într-un puț părăsit din care, spun oamenii, se aud și astăzi răcnete sinistre în nopțile cu lună plină. Capitolul VIII CAMERA BĂTRÂNULUI
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
roade cu sămânță în ele pe pământ. Și s-a făcut așa” (Facerea, I, 11). Doamne, ce dumnezeiască prevedere! Păi oameni buni, creștinilor, imaginați-vă numai ce-ar fi fost pe pământ dacă dumnezeu ar fi sădit pomi care să rodească altceva decât li-i soiul. Deci ridicați zilnic, slavă lui Dumnezeu, că nu ne-a dat pruni care să facă mere pădurețe, peri care să facă banane și cireși care să facă carcadele. Ce încurcătură ar mai fi ieșit! Mai
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
începe în Timp: înainte ca un lucru să existe nu poate exista nici timpul acestui lucru. Înainte să apară Cosmosul nu exista timp cosmic. Înainte de apariția unei anumite specii vegetale, timpul de care ea are nevoie astăzi să crească, să rodească și să moară nu exista. Orice creație este deci imaginată ca având loc la începutul Timpului, in principio. Timpul țâșnește o dată cu prima apariție a unei noi categorii de realități existente. Mitul joacă, așadar, un rol atât de important pentru că arată
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
supărat. Dzingbe ("Părintele universal"), Ființa supremă la populația ewe, nu este invocat decât în vreme de secetă: "O, Cerule, către tine se îndreaptă mereu recunoștința noastră; mare este seceta; fă să plouă, ca Pământul să se răcorească și ogoarele să rodească!"7 Îndepărtarea și pasivitatea Ființei supreme sunt minunat redate într-un dicton al populației gyriama din Africa de est, care vorbesc despre zeul lor astfel: "Mulugu (Zeul) este sus, sufletele morților sânt jos."8 Populația bantu spune: "Zeul, după ce l-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
repetă mașinal obișnuitele teze ale unei filozofii politice caduce, pe care nici nu o mai înțeleg". I se părea mai importantă distrugerea "oligarhiei birocratico-financiare, care ne domină și ne demoralizează", decât facerea sau desfacerea legilor. Și toate ideile acestea au rodit, căci în timp ce Parlamentul legifera, forțele revoluționare se pregăteau să răstoarne obositele așezări politice. Ca și Antero de Quental, istoricul Oliveira Martins lucrează din răsputeri la dezagregarea statului liberal și constituțional portughez. Critica pe care o face liberalismului, mai ales în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
desmetic, evreul de geniu Guerra Junqueiro - care a scris cele mai cumplite pagini împotriva lui Dumnezeu, a Portugaliei și a Regelui, ca să-și încheie viața strângând la piept un crucifix - singur el scrie: "Bernardino va fi un crin care va rodi cucută...". Istoria nu l-a dezmințit. Machado a creat mitul republicii cordiale, simple, oneste, burgheze, bine crescute - prin care revoluția a izbutit să convertească și să zdruncine vechile partide de guvernământ. Surâsul președintelui a fost calul troian al revoluției în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu cât nimeni nu-i putea garanta că nu va fi un sacrificiu zadarnic. Dictatura militară îi asigura doar continuitatea în acțiunea pe care și-o propusese. Rămânea de văzut dacă poporul îl va putea urma, dacă munca sa va rodi. Evident, pentru cine îl cunoștea, Salazar se preocupa prea puțin de recompensă, de glorie, de notorietate, îi era cu totul indiferent dacă oamenii îl vor lăuda sau îl vor huli. Cerea, însă, încredere: nu pentru a trece cu izbândă un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
istorice germinate de liberalism și republicanism fuseseră consumate: ("Aproape toate", pentru că ultima etapă, comunismul, nu apucase să se realizeze în Portugalia). Norocul lui Salazar era că fusese chemat destul de târziu la guvern; după ce toate ideologiile secolului XIX avuseseră timp să rodească, după ce ciclul demo-liberal aproape își încheiase ultimele sale etape. Momentul era prielnic pentru o reintegrare a politicii portugheze în spiritul tradiției și istoriei sale. Firește, pentru oamenii de extremă stângă, momentul era tot atât de prielnic pentru integrarea politicii portugheze într-un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să fie acceptate de inteligenta noastră, spune Salazar, ci trebuiesc "simțite, trăite, executate". A activa politic înseamnă, pentru Salazar, a trăi conștient și a executa indicațiile momentului istoric. Dar aderența la acest moment istoric nu poate fi numai intelectuală; ca să rodească, e nevoie de o participare totală a ființei umane. Anevoie s-ar putea clădi ceva fără "o revoluție mentală și morală care să aibă loc în portughezii de azi, și fără o atentă pregătire a generațiilor de mîine". În aceste
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să înlocuiesc tristețea decadenței și spiritul luptelor intestine, cu iubirea de pământ și de oameni, cu bucuria vieții sănătoase, cu vigoarea portugheză, cu măreția națiunii" (29 iulie 1933). "Tristețea decadenței" era climatul moral al Portugaliei de la începutul veacului, în care rodiseră toate deznădejdile și autoflagelările poeților, toate viziunile mohorâte ale romancierilor, toate apologiile pesimismului și nihilismului pe care le urziseră generația de la Coimbra și celelalte centre de fosforescentă invectivă din a doua jumătate a secolului trecut. Dar toate aceste lucruri frumoase
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și netedă a unei cochilii. Zlota își dădu duhul abia când capul i se desprinse de trupul butoiului, rostogolindu-se în colb. Jandarmii cărară și deșertară în patru vânturi putreziciunea cu duhoare pestilențială, la un capăt de țarină care numai rodi nimic niciodată. Călcâiul de aur și capul cu gura căscată fură zdrobite într-o piuă și aruncate într-un puț părăsit din care, spun oamenii, se aud și astăzi răcnete sinistre în nopțile cu lună plină. Capitolul VIII CAMERA BĂTRÂNULUI
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
precum zăpada iernilor pe care nu le-am iubit îmi legăn în ele inima ca în scrânciob tot mai sus mai sus până la al șaptelea cer unde păsările pleacă să moară Pledez nevinovați la fereastră mugurii zâmislesc sămânța care va rodi în palme oare cum am fi cunoscut iubirea dacă rămâneam orbi în grădina raiului Atingere singurătatea se macină în mine încetul cu încetul iluziile se prefac în pulbere de neființă e târziu să mai ascult urletul vântului la fereastra dinspre
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și socotesc: chiar nu merită să scriu despre mine, efemerul, decât texte efemere. Fără efuziuni, fără hamletizări, că aia e masturbare intelectuală, genul de text care-l face să juiseze pe cel care-l scrie (plus câțiva voyeuriști), dar nu rodește. Așa văd eu toată povestea asta: „Atențiuneee! Atențiuneee! Sfârșit de mileniu în Europa, uuultimul deceniuuu!! Mihaela și Mircea - stuuuudiu de caz: Ce fac oamenii cu ce a făcut istoria din ei! Mihaela: Istoria Mircea, nu voi scrie despre istorie, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că e copac pentru că nu are roade, dar spre deosebire de cel pe care-l știi din Cartea Facerii, va da roade numai când amândoi vom sta aici, lângă tulpina lui și vom ridica mâinile spre el, atunci va înflori și va rodi, și vom rodi și noi odată cu ramurile lui. Te uiți atât de mirat! Și eu îți spun ca în Biblie: Așa va fi! Așa gândești, așa vrei și tu dar nu îndrăznești, ești temător; acum nu mai e nimeni, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pentru că nu are roade, dar spre deosebire de cel pe care-l știi din Cartea Facerii, va da roade numai când amândoi vom sta aici, lângă tulpina lui și vom ridica mâinile spre el, atunci va înflori și va rodi, și vom rodi și noi odată cu ramurile lui. Te uiți atât de mirat! Și eu îți spun ca în Biblie: Așa va fi! Așa gândești, așa vrei și tu dar nu îndrăznești, ești temător; acum nu mai e nimeni, nu mai are de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în toate culorile Creațiunii pe câmpia aceasta ca o grădină, dar cu un singur pom anume pentru noi. Pentru noi, Dumnezeu a creat raiul, nu rămâne decât să ridicăm mâinile, să-i mulțumim, să atingem crengile de deasupra care vor rodi pentru noi anume, și să-i culegem fructele, fără nici un șarpe în prejmă; iar Dumnezeu, altfel decât în Cartea Întâi a lui Moise, nu ne va pedepsi cu alungarea. Va avea milă și ne va lăsa aici ca să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu Abel.“ Mă cuprinse din nou după gât, ne sărutarăm; uitai de toate câte ale lumii sunt. Eram numai noi pe câmpia aceea, singuri, sub Pomul Cunoașterii de care stătea rezemată, eram îmbrățișați - ne desprinserăm, ridicarăm mâinile, și Pomul înflori, rodi într-o clipă. Căzu apoi o lumină albăstruie, trena îi luci, șoseaua se stinse. Pomul începu să crească foarte înalt. Deodată vocea lui Lung: „Să fiți fericiți!, Dar nu-l văzurăm, pentru că în momentul acela Universul se îmbrăcă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
odrasla de patricieni era mai mult decât oricând încredințată că vorbele mari care încearcă să cuprindă necunoscutul și neștiutul nu au nici măcar umbra unei realități. În fața unei voințe covârșitoare, totul trebuia să cedeze. Prima noapte a revederii ei cu Soliman-Sultan rodise domnia vilaietului Ciliciei, în preajma Stambulului - deocamdată temelie a clădirii mărețe pe care o pregătea pentru iubitul său Baiazid. S-a dus și ea împresurată de curtea domnească la țărmul Mării Pontice, să așeze pe Baiazid-bei în scaun de poruncă. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Pământul țării mele E bun, mănos și darnic, Rodește spice grele Brăzdat de plugul harnic. Văzduhul țării mele E proaspăt și prielnic Sub scăpărări de stele Ne mângaie sfielnic.
Patria. In: Chemarea omului la un ospăț al gândurilor! by Crina Larisa Potorac , Eugenia Acatrinei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/408_a_740]
-
cer și pământ și își avea cuibul în homa, Pomul Vieții Atotvindecător, pe care se aflau toate semințele plantelor de pe pământ. în momentul când simurgul își lua zborul, semințele erau purtate de vânt pe toată suprafața pământului și ajungeau să rodească. Acceași enumerare de păsări mitice apare în nota de subsol oferită de Richard F. Burton ca explicație în povestea lui Sindbad marinarul din O mie și una de nopți. în miturile din America de Nord Marea Țestoasă poartă în spinare Pământul. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]