1,763 matches
-
Trădat. De limba rusă, voi atârna cirilic troienele ți marine și-ți voi suna-n vioara cu pârtii, nesupusă, de-o sa-ți colind aproape. Cu buzele în tine, voi răscoli zăpada, din depărtări adusă. Va fi alarmă-n faguri și roiuri de albine ne vor lipi: o piele din straturi alcaline, o aripă de cântec, un plutitor, o husă pe nava de plecare, in voluntar distrusă, de-o să-ți colind. Aproape cu buzele în tine... mâinile izvoarelor de veghe (părinților mei
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Iar visele-mi nu vor mai rătăci cărarea. Pe umeri frigul Uimit privesc cum ninge-ntruna ca-n poveste Și totul e nimic, nimic e tot ce este, Ghicesc indefinite forme sub zăpadă, Nisipul din clepsidră a-ncetat să cadă. Bezmetic roi de fluturi coboară pe pământ Albind nemărginirea, în suflet dor săpând, Un dor de albastru, verde și de pomi în floare. Dar nu! Pieriți acum himere visătoare! Nu îmi aduceși azi în suflet primăvara, Ninsorile i ar troieni acum vioara
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cărarea. Sicriul e purtat într-o poziție înclinată, din cauză că oamenii au înălțimi diferite. Mama își închipuie cât de neconfortabil s-o fi simțind tata, zăcând înăuntru. Mergem în tăcere și ascultăm sunetul făcut de încălțările noastre rupte când lovesc țărâna. Roiuri de muște se țin după sicriu. De fiecare dată când cărăușii fac o pauză, muștele acoperă capacul ca o pătură. Mama ne roagă pe mine, pe sora mea Rong și pe fratele meu Kuei Hsiang să nu lăsăm muștele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
departe. Tata era fericit, căci știa că dacă totul mergea cum trebuie până se recoltau culturile, țăranii care locuiau în aproape cinci sute de sate vor putea să supraviețuiască până la sfârșitul anului. Și atunci s-a auzit dintr-odată sunetul roiurilor de lăcuste. S-au lăsat asupra culturilor tocmai când acestea începeau să se coacă. Peste noapte, întreaga regiune a fost năpădită. A fost ca și cum veniseră din nori sau din adâncurile pământului. Aceste rude cafenii ale greierilor aveau lângă aripi două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
voie. Pe pupitre mici „zgraffitti” prezentau inimi străpunse de săgeți. O studentă se așezase chiar în fața mea. Pînă atunci nici măcar nu știusem că există, cînd, în suflul unei clipite, sufletul mi s-a umplut de chipul fetei. O izolai de roiul celorlalte și, pe măsură ce umbra din privirea ei mă subjuga, mă scufundam în neant. Îmi stăpînii cu greu pornirea de a-i atinge părul înfoiat. Simțind fluidul, pleoapele tinerei începură să se zbată. Întoarse fața. Sfioasă, obrajii i se împurpurară iar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cuțitoaie Îndemânatice, satâre, o mașină enormă și bine ascuțită pentru tocat carne. În calitate de bucătar, el nu punea mâna pe nimic, În afară de o lingură cu care gusta. Stătea În mijlocul bătăturii, că acolo se improviza bucătăria cu asemenea prilejuri, și dădea ordine roiului de femei care roboteau În jurul lui. Mai pune o mână de sare, una de piper boabe, câteva borcane de bulion, zece ouă. Femeile știau că e cam țicnit și, dacă Îndrăzneau să-i dea sfaturi ori să-i Întoarcă vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
curte fără să producă victime, În afară de o cloșcă pestriță ce moțăia la soare legată de un picior și căreia i s-a luat imediat gâtul, a fost opărită, jumulită și aruncată Într-o oală la fiert, Împreună cu felurite legume; un roi de albine a tăbărât pe calul pașnicului rudar Taieșarpe care, În urma decesului multiubitului său animal, se arată cu totul Îndreptățit să ceară și să primească despăgubiri de la Director, proprietar de stupi, În ciuda afirmațiilor celui din urmă, potrivit cărora roiul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un roi de albine a tăbărât pe calul pașnicului rudar Taieșarpe care, În urma decesului multiubitului său animal, se arată cu totul Îndreptățit să ceară și să primească despăgubiri de la Director, proprietar de stupi, În ciuda afirmațiilor celui din urmă, potrivit cărora roiul cu pricina n-ar fi fost al lui și nimeni n-ar putea dovedi contrariul; la mormântul lui Hristu, profesor suplinitor fără studii și Înger inofensiv călcător pe-alăturea de lege, paznicul cimitirului, Nae Cuțitaru, cel ce și la trezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
1999)”Cronica de la Bucium”, vo lum în colaborare cu Virgil Arsene, Editura Altius Academy, Iași, 2003,”Monografia comunei Boțești‐ Gugești, Editura PIM, Iași, 2008. LA MOARTEA MAMEI Când steaua mamei a apus și ea s‐ a stins din viață, Un roi de stele au bocit 135 Jelind‐o la fereastră. Pe masă într‐ un colț ferit Sta gata de plecare; Ne‐ apropiam cu glas smerit, Pe rând cerând iertare: Din viața ta ne‐ ai zămislit, Ca să trăim pe lume și toată
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
samurai câteva sute de războinici dârji. Nici unul nu avea să poarte arme de foc, numai lănci și săbii. Acum vreau să văd treaba făcută! Croiți-vă drum în turn! ordonă el. Corpul lăncierilor de elită învălui imediat turnul, ca un roi de viespi, pentru ca, în curând, să pătrundă înăuntru. Un fum negru ca smoala începu să iasă de la etajul doi, apoi, de la al treilea și de la al patrulea. — Bine! răcni Hideyoshi, când, din streșinile cu multiple fațete ale turnului, țâșni o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
apropia, însă, descoperea că avea să fie mult mai greu de clintit decât se așteptase. În cele zece zile petrecute de Hideyoshi în Sakamoto, Ieyasu își mutase armata până la Kiyosu. Era clar că plănuia să stârnească un război ca un roi de viespi în Iga, Ise și Kishu, pentru a avansa apoi, spre apus, intrând în Kyoto și atacând Osaka dintr-o lovitură, năprasnic ca un taifun. Dar nici Ieyasu nu credea că-l aștepta un drum ușor. Anticipa cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o dată. — Nu-i lăsați să se apropie de Domnia Sa! Strigătele care-l înconjurau pe Hidetsugu nu mai erau decât glasuri disperate care cereau să i se ocrotească viața. Ici, colo, dintre copaci și tufe, de peste tot în lungul drumului, năvăleau roiuri de soldați dușmani. Singura unitate care nu reușea să se salveze era puțin numeroasă, alcătuită din Hidetsugu și vasalii lui. Hidetsugu fusese ușor rănit în două sau trei locuri și lupta înverșunat cu lancea. — Mai sunteți aici, stăpâne? — Repede! Retragerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
țipă Nagai Denpachiro. — Ba eu l-am luat! strigă Ando Hikobei. — Capul lui Shonyu e-al meu! răcni Uemura Denemon. O furtună de sânge, o vântoasă de glasuri violente, un uragan de egoistă dorință de faimă. Patru oameni, cinci - un roi crescând de războinici, cu capul tăiat în mijloc, porniră în direcția scaunului de campanie al lui Ieyasu. — Shonyu a fost omorât! Acest strigăt deveni un val care zbura dinspre piscuri, peste mlaștini, făcând trupele clanului Tokugawa de pe tot câmpul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a vorbit cu femeia aceea, și ea i-a plăcut. 8. După cîtva timp, s-a dus iarăși la Timna ca s-o ia și s-a abătut să vadă hoitul leului. Și iată că în trupul leului era un roi de albine și miere. 9. A luat mierea în mînă, și a mîncat-o pe drum; și cînd a ajuns la tatăl său și la mama sa, le-a dat, și au mîncat și ei din ea. Dar nu le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
gândesc eu, întorcându-mi fața spre bătrânul rămas în pragul chiliei. --Noapte bună, dragule. Mâine om mai sta la cislă pe îndelete. --Mulțumesc și bogdaprosti pentru cină, părinte. Noapte bună. --Să fie primit. Mă retrag în chilioara mea cu un roi de întrebări în minte. “Cine e fata din preajma călugărului și de ce nu a scos-o în lumină până astăzi? De fiecare dată aveam doar momente când îi simțeam prezența în preajmă, fără să o pot vedea. Uite și acum mă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
semn, un țărm de altul, legând vas de vas, se leagă Și în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă; Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah și spahii Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii; Răspândindu-se în roiuri, întind corturile mari... Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari”... --Acum parcă mai vii de-acasă, vere - m-a liniștit gândul de veghe. --Și fiindcă tot suntem în mahalaua “Armenimii” - am reluat eu - ascultă ce spun frații armeni Carabet
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
daat acel loc lui Chiriiac și cu trei dugheni lui Gligorașcu vieriul să le ție el cu tot vinitul, iar Irimiia să n-aibă treabă la acel loc: iar dacă a vini Chiriiac și a plăti stupii lui Gligorașcu cu roi cu tot să-și ție el moșiia și Irimiia să nu se amestece”. --Se vede teaba că abia așteptai să vorbești despre cele vechi, fiindcă nu te mai opreai din povestit. --N-oi spune ba, sfințite. --Peste un an însă, adică
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
al profesorilor în 2004 și chiar în 2008, de a aduce la putere marea belea portocalie, fiindcă altfel ar fi vomitat și mațele din ea, numai când și-ar fi amintit. Zumzăiau profesorii în cancelarie și pe holuri, ca un roi de albine, în favoarea „partidelor democratice”, (sic!!!), PDL și PL și nu admiteau cu nici un chip, ca ei ditamai profesorii, să voteze cu partidele de stânga, care după părerea lor erau „comuniste”. Deși acestea militau pentru drepturile lor, chestia, nu avea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
-mi pun capul pe umărul lui. Dar am rămas țeapănă, incapabilă să-mi adun curajul. Hai, m-am îmbărbătat. îl doream așa de tare încât am început să transpir. într-un final, simțind în stomac niște furnicături ciudate de parcă un roi de fluturi ar fi ieșit din cocon, am reușit să-mi înclin capul către el, savurând parfumul curat, de detergent pe care-l degaja cămașa lui. Nu miroase ca Luke, mă gândeam leneș. Atunci am simțit cum durerea mă împunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă lăsam pe scândurile patului cu fața-n sus și pe fruntea mea, pe nasul grecesc, în nări, pe linia buzelor subțiri, moștenire de familie, începeau imediat să se preumble muștele tacticoase ca pe un... Când dădeam cu mâna moale, roiul se înălța ca-n filmele lui Hitchcock - odihna asta, pe care o lăsam nervului cât număram rar pân’ la o sută, trebuia să vină cam după zece minute de scris în lumina aia imposibilă. A trebuit să vină deci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
În loc să fie plin cu miere și ceară, era plin cu tot felul de lucruri: frunze uscate, semințe, pene, oase de animale, paie și zdrențe. Din această cauză, fagurele mirosea noaptea a putred. Duhoarea atrăgea gângănii. Mai ales licurici. Veneau în roiuri și acopereau fagurele. La ora aia, viespile deja se duseseră a culcare. Lumina gâzelor transforma fagurele într-un lampion albastru, strălucitor. Știai că, atunci când se strâng laolaltă, licuricii își sting și își aprind luminițele la unison? În fiecare seară, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mai țin în brațe, buzele lor nu mai mângâie, dar stau de vorbă și încep să se audă unul pe altul. Pe rând, ei descriu animalele sălbatice nenumărate din jurul lor, lucrătorii obscuri ai pământului, inocenții teribili, ucigașii și visurile lor, roiul uriaș de albine, felul în care se împerechează și omoară în tăcere. O, Cerul știe cât de mult te compătimesc! strigă ea cu un glas teatral. Replica e stilată și emoționantă. Poruncește, tovărășe președinte, iată sabia mea. * Gata cu lucratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nou slabă. Se simte ciudat în legătură cu felul în care merge și vorbește. Concurentul lipsit de șanse răzbate din ea. Respiră aerul îmbâcsit și miroase gunoiul. Sentimentul e asemănător cu cel simțit la descoperirea unui cadavru care putrezește, acoperit de un roi de muște, la ora cinci dimineața, pe malul unui minunat râu de primăvară. Nu poate face nimic ca să schimbe cursul destinului ei. Este condusă. Glasul cu care vorbește nu e familiar. Insistă în continuare, totuși. Nu există o hartă, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mulțumită. Împăturise bine lucrurile. Mai învățase și ea câte ceva din arta diplomației de la Julien. Putea să viseze liniștită la chipul tânărului cu un nume atât de romantic, zărit la reprezentația primadonei Nanone. Simți o mișcare undeva, prin zona plexului, un roi de albine cu aripi neliniștite. Abia aștepta să mângâie panglica de pe ochiul lui nevăzător și, ah, ce poftă avea să-i sărute pleoapa cu gene lungi a celui sănătos. Observase că el o ținea plecată atunci când vorbea cu cineva. ― Toinette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fi nerod. E bine, e de nu se poate după cum umbli prin arșiță, și lumina și nemurirea îți suflă-n nas, ispitindu-te cu brize prăfoase, damfuri dulcege de gunoaie, inundații de canalizări irupând prin asfaltul crăpat. Seara coboară cu roiuri de țânțari peste ghetourile de blocuri din plăci de beton coșcovit de igrasie. Umbra lui lunecă printre mașinile parcate bot în bot pe trotuare și printre mașinile hurducăind prin gropile cu apă puturoasă - Dacii concurând cu Mercedesuri fumurii și jeep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]