1,472 matches
-
și teoretic în articolele-program din „Revista celorlalți” și „Insula”. Succesul și voga literară pe care o declanșează fac din M. un promotor al simbolismului, un catalizator al liricii moderne, încă timid reprezentată în epocă. Rețeta succesului minulescian constă în alegerea romanței - specie cu tradiție în literatura română (de la poeții Văcărești, prin C.A. Rosetti sau Al. Depărățeanu, la Eminescu, ca și la minorii Mihail Zamphirescu sau G. Crețeanu) - pentru muzicalitatea ei, ușor de adaptat la tehnicile și clișeele simboliste. Mai ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
de la poeții Văcărești, prin C.A. Rosetti sau Al. Depărățeanu, la Eminescu, ca și la minorii Mihail Zamphirescu sau G. Crețeanu) - pentru muzicalitatea ei, ușor de adaptat la tehnicile și clișeele simboliste. Mai ales procedeele muzicale, refrenul și repetiția, proprii romanței, au fost exploatate pentru realizarea unei sugestii de tip simbolist. Totuși simbolismul lui M. nu este unul structural (Pompiliu Constantinescu), ci unul formal, de suprafață, cu o muzicalitate exterioară (E. Lovinescu), „o formă a limbii declamate” (Tudor Vianu). Poetul resonorizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
are o vibrație autentică, iar sinceritatea nu e trucată. Expresia eului poetic este mereu dublată de umor, ironie, bufonadă și pantomimă, pierrotul, arlechinul și bufonul fiind măști ale poetului-actor, iar carnavalescul, altă față, învăluită, a sentimentalismului său funciar. Apelul la romanța tradițională dezvăluie și o notă autohtonă a poeziei minulesciene: un trubadur, un jongler cu o psihologie balcanică, a cărei formă de expresie e bavardajul. Poezia lui M. e ușor de memorat și aptă de (auto)parodiere, cum s-a și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
lui I. Minulescu conține, totuși, pe alocuri, o gândire muzicală [...]. Succesul poeziei minulesciene nu vine însă de la fondul ei muzical, ci de la muzicalitatea ei exterioară; ea e cea mai sonoră și declamatoare poezie din literatura noastră actuală. E. LOVINESCU SCRIERI: Romanțe pentru mai târziu, București, 1908; Casa cu geamurile portocalii, București, 1908; De vorbă cu mine însumi, cu ilustrații de Iser, București, 1913; Măști de bronz și lampioane de porțelan, București, 1920; Pleacă berzele, București, 1921; Lulu Popescu, București, 1921; Roșu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
Călinescu, București, 1966; Bucureștii tinereții mele..., îngr. Mioara Minulescu, pref. Emil Manu, București, 1969; Banchetul meu, îngr. și pref. Emil Manu, București, 1971; Opere, I-IV, îngr. Emil Manu, pref. Mihai Gafița, București, 1974-1983; Versuri, postfață Gabriela Omăt, București, 1975; Romanțe pentru mai târziu, îngr. Marcela Radu, Craiova, 1984; Versuri, îngr. și postfață Simion Mioc, Timișoara, 1985; Versuri și proză, îngr. și pref. Emil Manu, București, 1986; Proză, postfață I. D. Bălan, București, 1986; Corigent la limba română și alte proze, îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
în străinătate, și e ales în mai multe rânduri președinte al Camerei Deputaților. Suferea de mai multă vreme de o afecțiune pulmonară, care s-a agravat, grăbindu-i sfârșitul. Poeziile din tinerețe ale lui R. - care debutează în 1836, cu romanța A cui e vina? - par urmarea unui capriciu, o expresie a preocupărilor erotice, foarte asidue. Compunând cu înlesnire, în maniera anacreontică a lui Costache Conachi ori a Văcăreștilor, contaminat de poezia galantă a sfârșitului de secol XVIII, el dedică versurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
Damian Drăghici care cântă frecvent cu Zoran Bregovici etc. Pentru perioada contemporană și alți cântăreți de succes care au abordat ritmuri diverse muzicale și-au recunoscut originile rrome cum ar fi: Ștefan Bănică (muzică de revistă și de voie bună, romanțe), Johny Răducanu (jazz), Andra și Pepe (muzică ușoară) ș.m.a. De unde vine denumirea de ursari? Se poate avansa ideea că rromii talentați la muzică erau solicitați de dresori (circari) pentru a realiza dresajul urșilor. Astfel, puiul de urs adus din sălbăticie
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
unul dintre acei mari cântăreți populari care prin creația și felul lui propriu de interpretare, a contribuit la formarea și Îmbogățirea muzicii populare de tip lăutăresc, născută din Îmbinarea elementelor de muzică populară românească cu elemente ale muzicii orientale, ale romanței ruse și cu unele implanturi occidentale. A Întreprins numeroase turnee prin țările românești, inclusiv În Republica Moldova de astăzi (la Chișinău și Telenești). Săptămânalul francez “La Vie parisienne” relata În 1874 că, Barbu Lăutaru a reprodus o improvizație de-a lui
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
treacă În desuetudine În saloanele boierești spre mijlocul veacului, nu constituia nici un fel de piedică În asimilarea noii mode, dansurile de salon occidentale, cadrilul, valsul, mazurca, pe care Barbu Lăutarul le cânta cu aceeași virtuozitate și sensibilitate. Storcea lacrimi cu romanța de o melancolie „sălbatică” „Tu-mi ziceai odată”, cu marșuri naționale și cântece țigănești, revărsări sentimentale și „izbucniri nebune, melancolice ale pustietăților”, cum citim În foiletonul din săptămânalul francez, care l-a făcut vestit În Europa pe genialul virtuoz român
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
șuviță./ Nu să-ți mângâii ochiul, nara, gura,/ și să-ți las ființa slabă și pestriță.// Iartă-mă că te-am făcut să suferi./ Ar fi trebuit să te-nspăimânt./ Dar nu-s Dumnezeu -Pedepsitorul/ - ci doar opera lui de pământ” (Romanță). Jocul e interzis, sentimentul de izolare și singurătate, suferința inutilă impun substituiri simbolice din ce în ce mai halucinant-coșmarești: „Pietricica spaimei/ mi-a intrat în talpă./ Șchioapăt tot mai tare/ prin această lume./ Cui să-i fie milă/ de-o cămilă șchioapă,/ chiar dacă deșertul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
mi-am clădit în țara Saharelor de aur.../ Un alcatraz fantastic/ Din piatră de zăpadă”. Aici „sunt flori crescute-n nori”, fantome „de sânge de roze”, ape „de dantele/ și de fluturi vii”, „fântâni perverse”. Este și spațiul decorurilor și romanțelor simboliste. Zbuciumul lăuntric, nevroza și viziunea spirituală din estetica simboliștilor lipsesc, substituite de „lungul extaz de oriental” al imaginilor colorate și feerice, cu originea în versul lui D. Bolintineanu sau în cel al lui Al. Macedonski, după cum „balurile albe și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289909_a_291238]
-
neluptat... Nu cerceta aceste legi, Că ești nebun de le-nțelegi!” Dar mai învățam acasă și alte versuri ale lui Coșbuc, de această dată de dragoste, asupra cărora se apleca tatăl meu, mai ales pentru că unele erau frumoase melodii românești, romanțe, așa cum este “Numai una” și pe care, cu ocazia sărbătorilor mă punea să o cânt: „Pe umeri pletele-i curg râu, Mlădie ca un spic de grâu, Cu șorțul negru prins la brâu, O pierd din ochi de dragă. Si
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
și grea încercare, pentru care îi mulțumim.” ( Andrei Medinski) „Nu trebuie însă bănuită de simplă preocupare ilustrativă această pasiune pentru folclor și anecdotică. Există la Doja, în special, o plăcere a fabulației plastice încărcată de simboluri tăinuite. Atunci când transcrie o romanță cu frumoasa din fereastră pe timp de seară, cu lăutari și cu voinici chipeși, el aduce in tablou nu o realitate văzută, eventual biografică, ci una de spectacol, posibil doar în mediul imaginar in care stelele, pârâiașul, păsările de noapte
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
poeți ambulanți", ori de "orbi cu chitara sau cu mandolina lor atârnată de gât, care trăiau din această meserie", cum scrie, la pagina 408 a Istoriei lui, Francesco De Sancits. Sub auspiciile așa-numiților cantastorie ("cântăreți de povești, romanțete sau romanțe"), romanele franțuzești și cântecele eroice sunt traduse, imitate și prelucrate în vulgară. Numărul aparițiilor se multiplică: Îndrăgostirea lui Carol, Îndrăgostirea lui Orlando, Rinaldo, Trebisonda, Florile paladinilor, Masa rotundă, Viața lui Enea sunt doar câteva titluri certificând libertatea parodică a invenției
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
recondamnat la 15 ani de închisoare, tot așa, pentru opoziție față de regimul comunist. Ei, omul acesta avea un suflet la care eu mă închinam ca în fața unei icoane, cu adevărat ca în fața unei icoane. Și de la el am învățat atâtea romanțe, atâtea lucruri extraordinar de frumoase. Eram în aceeași brigadă cu Mircea Marin, cu Alexandru Paleologu 9, cu dramaturgul I.D. Sârbu 10. C.I.: Cu Alexandru Zub? D.V.: Era și el, că erau mai multe brigăzi de intelectuali, că eram separați pe
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și la 14 august 1916, având subtitlul „Teatru, literatura și arte”. Director: D. Karnabatt; prim-redactor: Emanoil Cerbu. Articolul-program este intitulat Teatrele noastre și vorbește despre starea instituțiilor teatrale și nevoia de repertoriu teatral. Se publică poezii de Al. Macedonski (Romanța frunzei de chiparos), Al. Obedenaru, D. Karnabatt, articole de N. Davidescu (rubrică „Culise”), N.I. Porfiriu și Ion Foți. Ioan Peretz publică un fragment din dramă istorică Bimbașa Sava (despre epoca lui Tudor Vladimirescu) și se recenzează o piesă a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288051_a_289380]
-
în alb, 1902, Dimitrie Anghel - În grădină, 1905. - Etapa a doua (1908-1914): perioada de afirmare a „simbolismului autohtonizat“, antisămănătorist și antipoporanist, în jurul revistei Vieața nouă, condusă de Ovid Densusianu, care considera simbolismul o emblemă a vieții moderne; reprezentanți: Ion Minulescu (Romanțe pentru mai târziu, 1908), Traian Demetrescu, Emil Isac, Nicolae Davidescu. - A treia etapă (1914-1920): apogeul simbolismului românesc atins prin creația bacoviană (Plumb, 1916) coincide cu declinul curentului, concurat de mișcări avangardiste, de modernism, tradiționalism (simptomatic, poeți care au debutat sub
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cuvinte, și nu mai simte nevoia săși apere un spațiu propriu de existență“. 3.4.6. Specii ale genului liric Gruparea creațiilor lirice în clase specifice (specii) este determinată de mai multe criterii: Criteriul tematic reunește lirica erotică (idilă, eglogă, romanță, elegie erotică etc.), lirica peisagistă (pastel, pastel psihologic), lirica cetății (poezia patriotică și poezia socială: imn, odă, meditație, satiră, blestem etc.), lirica filozofică (artă poetică, meditație, elegie existențială etc.), lirica religioasă (imnul creștin, psalmul, poezia rugăciune, colinda). Criteriul formal are
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
redacție alcătuit din Sabin Belu, Aurel Bugariu, Gheorghe Milovan, Ion Mioc, Simion Simu, Horea Ședicu. Poezie publică aproape toți redactorii, dar și alți elevi ai liceului: Mihai Novac, Pavel Butan, Petre Sfetca ș.a. Dintre poeți se remarcă Pavel Bellu, cu Romanța unui muzicant, din ciclul Candelabre albastre, de fapt volumul său de debut tipărit în 1936. Aurel Bugariu recenzează mai multe plachete de versuri, în genere la rubrica „Carnet literar”: Candelabre albastre de Pavel Bellu, An din patru primăveri de Mihai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287211_a_288540]
-
româna într-un chip oribil, ca bunică-mea Safta engleza, s-a oploșit câțiva ani pe lângă Uniunea Scriitorilor, fiind considerat un fel de Mecena al creatorilor basarabeni. Tipul organiza chiolhanuri și cerea scriitorilor să-i cânte - și aceștia chiar cântau! - romanțe pe versuri de Eminescu (am asistat îngrozit la o asemenea reprezentație). „Sponsorul” Uniunii Scriitorilor, mare iubitor de artă, a ctitorit și o statuie a lui Mihai Eminescu (un rebut, o lucrare execrabilă a lui Gh. Adoc, adusă - bănuiesc - pe bani
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
al atitudinilor sale; o ființă metafizică în care se cufundă poetul. În acest spectacol poetic, natura devine personaj (Revedere), realitate metafizică (Mai am un singur dor), o stare de suflet pentru dorul eminescian. Erotica eminesciană, amintind de poezia populară, de romanță, are două înfățișări: a) aspirație spre ideal, dorință, ipoteză a fericirii (Lacul, Dorința, Floare albastră, Lasă-ți lumea, Sara pe deal); b) dezamăgire exprimată în ton de romanță (Pe lângă plopii fără soț, Te duci, De câte ori, iubito..., Din valurile vremii, De ce
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de suflet pentru dorul eminescian. Erotica eminesciană, amintind de poezia populară, de romanță, are două înfățișări: a) aspirație spre ideal, dorință, ipoteză a fericirii (Lacul, Dorința, Floare albastră, Lasă-ți lumea, Sara pe deal); b) dezamăgire exprimată în ton de romanță (Pe lângă plopii fără soț, Te duci, De câte ori, iubito..., Din valurile vremii, De ce nu-mi vii, Sonete). Natura eminesciană e intimă (familiară, ocrotitoare) și mitică (luxuriantă, paradisiacă), iar dragostea e un vis, în care se desfășoară ritualuri solemne și grave. Îndrăgostiții
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
era când faună tropicală, când floră; / în păr avea plantații necuprinse de secară”; în „măscăriciul rampei” se vede pe sine însuși). Impresia generală e una de frondă juvenilă, însă aici se întrezărește un lirism structural. Acesta trece în prim-planul romanțelor sentimentale (și ele subminate de acorduri burlești) din Licențe emotive și din volumele care vor urma: Poezii (1988), Paletă de amurg (1991), General Museum (2001). Amprenta timpului ajuns în impasul amiezii, moment simbolic ce desparte sensul ascendent al existenței de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
frig În odăi stinse Toată viața o regăsești ca pe un ceasornic oprit Auzi sufletul căzînd, poate sînt frunze, Pásul tău prin amintire sîngerat și rănit. (Despărțiri) „Rătăcirile”, „preumblările bolnave” sînt de asemenea variante ale periplului bacovian (cu rădăcini În romanța eminesciană), fără, Însă „nevrozele”, „delirul” din Plumb. „Personajul” lui Voronca are mai degrabă ceva din fizionomia palidului „elev singuratic” suferind de cenușiul existenței, rostindu-și În versuri de romanță extenuată „restriștile”, „sfîșierile”, „mîhnirile” În registrul minor-sentimental și cu o gesticulație
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
bolnave” sînt de asemenea variante ale periplului bacovian (cu rădăcini În romanța eminesciană), fără, Însă „nevrozele”, „delirul” din Plumb. „Personajul” lui Voronca are mai degrabă ceva din fizionomia palidului „elev singuratic” suferind de cenușiul existenței, rostindu-și În versuri de romanță extenuată „restriștile”, „sfîșierile”, „mîhnirile” În registrul minor-sentimental și cu o gesticulație adesea trubadurescă („Lasă-mă, numai spre balconul vechi, să-nalț, iederă tristă, brațele amîndouă”) și o retorică naivă, nu lipsită de un anume farmec vetust, de confesiuni Înscrise Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]