4,056 matches
-
romanul ocupă - romanul pentru mult timp - centrul tabloului (Duiliu Zamfirescu, Slavici, Galaction, Agârbiceanu), iar speciile publicistice sunt, pentru prima oară, valorificate literar (Caragiale). Poezia lirică începe să absoarbă celelalte specii de poezie. Teatrul, care nu jucase nici pe departe în romantismul nostru rolul jucat în cel francez, iese și el în avanscenă. Iată și un exemplu interesant care privește concepția literară. Odată apus junimismul, prin anii '90 ai secolului XIX, își face apariția o puternică tendință națională. Ultimii ani ai secolului
„Centrul“ și „marginea“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6430_a_7755]
-
obiect în desfășurarea acțiunii, ci de o subliniere a predestinării actelor umane, care, ca și la Balzac, după cum a dovedit Curtius, nu sunt niciodată întâmplătoare, ci ascultă de legile unei magii divine. Nicăieri nu e Stendhal mai apropiat de spiritul romantismului (nici chiar când, ca și Nicolae Filimon al nostru, studiază psihologia personajelor prin intermediul phisiognomiei elvețianului Lavater), decât când face din fatalitate motorul comportamentului oamenilor și societăților. Cu două decenii înaintea lui Flaubert, Stendhal sugerează și rolul pe care romanele au
Recitindu-l pe Stendhal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4724_a_6049]
-
Simona Vasilache Categorisirea, aplicată personajului-femeie, nu moare cu romantismul. Dimpotrivă, modernitatea romanescă o descoperă în forme dintre cele mai evidente. La Camil Petrescu, bunăoară, perechea inaccesibilă - stricată e omniprezentă. Nu doar Doamna T., femeia adevărată, face constrast cu disponibila și ușurica Emilia. În Ultima noapte de dragoste..., Gheorghidiu se
Venere și Madonă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4752_a_6077]
-
privește pe Jung, acesta trebuie să-și gestioneze propria dezordine interioară, să-și recupereze echilibrul și să redevină stăpân pe sine. Confruntarea dintre sex și caracter constituie astfel tema fundamentală a filmului lui Cronenberg, o confruntare clasică infuzată cu un romantism cu o nuanță patologică. Ideile ocupă un loc important în această dramatizare, dar ele nu reprezintă totul. Ele nuanțează substanța trăitului pe care nicio rațiune nu o poate evacua complet pentru că sexualitatea are inefabilele, sublimările ei care nu țin cont
Sex și caracter by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5025_a_6350]
-
replică târzie la prioritățile, îndeosebi tehnologice, pretinse de știința sovietică în epoca internaționalismului proletar, de tipul: Popov (și nu Edison) a inventat becul. În viziunea lui Papu, de care au profitat propagandistic Dan Zamfirescu, Paul Anghel, Mihai Ungheanu și alții, romantismul apare în Istoria ieroglifică a lui Cantemir, cu peste un secol înaintea dramei Hernani a lui Hugo, pastelurile lui Alecsandri sunt cele dintâi din lume în genul respectiv de poezie lirică și așa mai departe. Mai recent, de după revoluție, este
Miturile istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4777_a_6102]
-
pasiunea pentru scris, de cercurile pe care le frecventau și de sentimentul unui soi de exil într-o lume diferită de cea în care s-au născut. Astra este un roman epistolar în care răzbat limpede ecouri puternice ale unui romantism târziu. De altfel, chiar titlul face referire la poemul Luceafărul, volumul descriind un soi de istorie similară a unui personaj feminin căruia dragostea îi este interzisă. Modelul epistolar de alcătuire a textului îi îngăduie cititorului să înțeleagă foarte clar care
Luceafărul uitat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4790_a_6115]
-
fusese „atacat” și înainte, dar rezistase. A existat, se știe, si un baroc european, ca urmare a Contra Reformei. David și Goya sunt contemporani. Renascentismul italian avea deja puseuri baroce, deși se inspiră din clasicitatea greacă. Se cade reapreciat rolul romantismului. Ca să fie scos din scenă, cum pretindea, între alții, Victor Hugo, clasicismul avea nevoie de ceva mai mult decat aducea reforma romantică, adică un conținut istoric al artei și o subiectivitate capabilă să declanșeze fantasme. Abia modernismul baudelairian, întărit de
Oh, les Beaux-Art! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4794_a_6119]
-
bine literaturii, „cauzându-i” de moarte subtilității ) e, întrucâtva, anticipat. În alte poezii, cum e Moartea protestantului, subnumită baladă, se simte influența lui Coșbuc. La fel, în Amiază maură, unde exotismul à la Bolintineanu e pus pe versuri dintr-un romantism ceva mai târziu. În fine, parodiile regale. În primul rând, Șarla și ciobanii, un soi de fabulă în care boierii pământeni aduc, din țara nemțească, un câine de pripas. Republicanul Caragiale nu poate, pe la începutul anilor ’70, să-i facă
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
Sunt, firește, preferate antumelor, postumele, sporindu-se diferența dintre ele până la opoziție. Antumele ar fi rodul influenței lui Maiorescu, editorul lor în 1883, și a clasicistei lui concepții despre poezie, creând pentru decenii bune imaginea unui Eminescu neptunic, în spiritul romantismului Biedermeier (termenul este al lui Virgil Nemoianu din 1984) al unor minori germani precum Lenau, Heine sau Mörike, și care ar fi întârziat cu jumătate de secol ieșirea la suprafață a adevăratului Eminescu, plutonic și vizionar, afin al unor Novalis
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
cu o mie de ani mai în urmă! - Aceasta nu face nimic, Dumnezeu a putut să învieze pe Traian.” Se vede că geografia și istoria n-au nimic a face cu simbolurile, așa cum le fixează memoria. De aici, din acest romantism implicit, de loc al minunilor, vine și metoda unei întregi familii poetice, din timpul când istoria se retocmește pe versuri. Saltul de valoare între, de pildă, Trecutul. La mănăstirea Dealu și Umbra lui Mircea. La Cozia e incontestabil, deși ele
Fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4437_a_5762]
-
copii, femei devin victime ale unei tiranii care se exercită redundant. Ura se însoțește cu ura de sine, ca o secreție a unui organism bolnav. Considine nu ne pune în fața unui caz excepțional și este departe de a crea un romantism noir al violenței precum David Lynch în Wild at heart (1990), unde băiatul de cartier pur și simplu își trăiește temperamental starea de rebel fără cauză. Nu avem nici violența organizată a tânărului delicvent pe cale de a-și construi legenda
Oameni și câini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4572_a_5897]
-
originea lor. Atât Paolo, cât și sora sa, Maria Taglioni - socotită una dintre cele mai mari balerine ale tuturor timpurilor, prima stea internațională, în sensul actual al termenului, una dintre primele balerine care au stăpânit arta pointelor, care răspundea aspirațiilor romantismului, prin senzația de inefabil și plutire, cum spunea Théophile Gautier, și căreia Victor Hugo îi scria pe o carte pe care i-a trimis-o, „À vos pieds, à vos ailes” - erau copiii balerinului și coregrafului Filippo Taglioni, care debutase
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
cu adevărat important: bogăția de „mărunțișuri” cu tâlc ale oamenilor acelei epoci revolute. Vezi și Ruxandra Ivăncescu ori romanul cel nou al lui Soviany. Proza fantastică și cea de coloratură SF sunt și ele pronunțat exceptive. Tot așa aventurile ultra-exotice, romantismele stridente. Lumea reală e eclipsată prin exagerare și reconstituire de reguli apuse ori viitoare, sub tratament alopatic. Pentru plăcerea de a juca roluri de epocă, vezi și Princepele lui Eugen Barbu. Sau, în variantă poematică, Levantul lui Cărtărescu. O specie
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
persoane: el este singurul om de pe lume pe care îl găsește interesant! Iată deci un prozator care nu numai că refuză din capul locului ficțiunea, dar PARE? și bolnav de narcisism. Memorialistul de factură specială se află solid instalat în romantism, prin formula literară adoptată (comună cu aceea a lui Alexandre Dumas ori Vasile Alecsandri), prin viziunea pur subiectivă despre lume. Debutul narațiunii e timid și pedestru. Însoțit de un prieten, naratorul începe, în ziua de 6 iulie (sic!) a unui
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
centrul atenției și al evenimentelor echivala la Heliade cu dezastrul. Dacă personalitatea lui publică oferă un material de studiu inepuizabil pentru istoria socială și chiar pentru psihiatrie, opera pur literară a acestui excentric inaugurator răimâne totuși importantă în contextul primului romantism românesc. Orice discuție despre literatura lui Heliade trebuie să pornească de la o dezbatere de natură primordial lingvistică. Aproape toți pașoptiștii au manifestat un interes marcat pentru problemele limbii, din moment ce româna literară se afla atunci în plină modernizare, dar situația autorului
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
nouă limbă românească, stranie și utopică. La nivelul evoluției ulterioare a limbajului literar românesc, Ion Heliade Rădulescu a pierdut fără îndoială pariul, nereușind să impună fantastica sa formulă italo-latino-română. La nivelul performanței individuale însă, la nivelul pur și simplu al romantismului poetic, el ocupă în literatura noastră un loc aflat în splendidă izolare și pe care nimeni nu i-l poate disputa.
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
meniri care le-nalță - omenească, prea omenească uneori, ca la Ioana d’Arc împlinindu-se, simbolic, ca femeie, pe rug - îl duce pe Radu Stanca în magazia cu costume. Între istoria trăită și istoria povestită nu se semnează, ca în romantism, un pact de suspendare a incredulității, ci unul de suspendare a riscului. Cei care le-au trăit aievea toate câte balada ni le spune nu iau în seamă pericolele, fiindcă ele sunt substanța însăși a vieții lor, permanent amenințată, iar
Evul Mediu întristat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5828_a_7153]
-
Filipoiu se află la primul său mare recital susținut pe această prestigioasă scenă de concert; a construit un program ce reia marile momente ale evoluției pianistice pe o perioadă de aproape două secole, din Barocul muzical târziu și până spre Romantismul european al sfârșitului de secol XIX;...și nici o lucrare din repertoriul românesc! Este un tânăr artist care se caută pe sine însuși. S-a regăsit în mod exemplar prezentând celebrele caiete ale Variațiunilor scrise de Johannes Brahms pe tema ultimului
Lumea solistului muzician... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5640_a_6965]
-
exprimă în versuri, în muzică sau în tratate de metafizică, ea tinde spre aceeași țintă: să cuprindă toată lumea în chenarul unei singure minți. Acesta e imboldul romantic: dorința unui singur ins de a îmbrățișa tot universul. „Inșii“ care au însuflețit romantismul german, și cărora Ricarda Huch le-a închinat o carte care a devenit o lucrare de referință în domeniu, alcătuiesc o galerie de nume aiuritoare: o falangă de genii care au marcat poate cea mai frumoasă perioadă din cultura omenirii
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
etc. - în totul 35 de capitole în care tensiunea narațiunii se mișcă în dublu sens: temele sînt cercetate pentru a ilustra gîndirea personajelor, și personajele sînt invocate pentru a da carne vie generalizărilor. Croit după calapodul baroc al construcțiilor impunătoare, Romantismul german e un eseu stufos și polivalent, un soi de labirint de probleme și figuri artistice, a căror țesătură te atrage într-un univers încurcat și voluptuos. Folosind un adjectiv inept, cartea e „complicată“, asta însemnînd că substanța îi stă
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
e mai izbitoare decît amănuntele docte, Ricarda Huch nefiind istoric literar și nici critic, ci o scriitoare posedînd arta de a-și pune informația într-o matcă de pasiune. Din acest motiv în volum nu vom găsi o istorie a romantismului, cu date și periodizări exacte. Trimiterile cronologice sînt puține, mai degrabă aluzive, Ricarda bazîndu-se pe preștiința cititorului în privința cadrului general. Autoarea nu descrie contexte și conjuncturi, ci analizează teme și profiluri psihologice. Uneori îți dă impresia că i-a cunoscut
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
în numele unei tendințe de spirit. Cu timpul tendința de spirit s-a stins, în locul ei apărînd influența ideologică. Aceasta e și explicația pentru care astăzi nimeni nu ar mai putea scrie un volum atît de doct și de patimaș ca Romantismul german: candoarea tendinței de spirit a murit, fiind înlocuită de cealaltă tendință, a exegezei de conjunctură.
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
nu a fost niciodată cu adevărat unul dintre ei. Pe vas se integra cel mai puțin, chiar mai puțin decât în port, la fabrica de îmbuteliere, în uzină sau la birou, deși tocmai pe vapor spera mereu să găsească adevăratul romantism. Când termina treaba, îl găseai întotdeauna la pupă. Trecuseră deja două ore după miezul nopții, iar Isac nu se clintea din loc pentru că era o noapte cu lună plină. Se vedeau clar toate stelele cunoscute din emisfera sudică și apa
J.M.A. Biesheuvel – O motoretă pe mare () [Corola-journal/Journalistic/4512_a_5837]
-
a cunoscut prima oară Vama în 2006, și care susține că Vama e aceeași, doar oamenii s-au schimbat. După aproape patru ani în care nu mai fusesem la Vama Veche, m-am hotărât să îmi propun o reîntoarcere la romantism. Aveam nevoie de atmosfera „chill" cu muzică de calitate, să văd oameni de spirit așezați la un pahar de bere „La stuff", să-i văd pe rebelii fără cauză rătăciți printre corturile așezate pe plajă, ori pe rockerii adevărați ascunși
Dezbatere: Vama Veche s-a stricat sau nu? Un blogger desființează articolul lui Sărățeanu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/33069_a_34394]
-
Paul Cernat Mircea Anghelescu, Poarta neagră. Scriitorii și închisoarea, Editura Cartea Românească, București, 2013, 256 pag. Dincolo de vechile preocupări privind romantismul și preromantismul românesc, există, în cărțile publicate de Mircea Anghelescu, o deschidere către formele alterității insuficient cunoscute sau acceptate. Stimulată de formația inițială de arabist a comparatistului ori ținînd, pur și simplu, de apetitul explorator al istoricului literar, ea se
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]