17,708 matches
-
al veacurilor al XVIII-lea și al XIX-lea (Blake, Poe, Baudelaire, Eminescu). În prim-planul versurilor Ilenei Mălăncioiu se află moartea, care, după cum ne încredința marchizul de Sade, are o înrîurire puternică asupra simțurilor. E un excitant, un afrodiziac. Rostindu-se în chip tradițional-ceremonios, poeta înregistrează moartea în chip stilizat, de ritual, ascunzîndu-i, pînă la un punct, miza reală: "La șapte ani se dezgorapă morții,/ Se pune os lîngă os în cutii,/ Și chiar cînd osul frunții li s-a
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
puritate sonoră și luminozitatea. Tot la muzică a recurs ca element de fast și încălzire a atmosferei - pe lângă solemnitatea și profuziunea de flori - o altă festivitate recentă, decernarea Premiului pentru Excelență în Cultura Românească. Chiar și prezentarea, atât de frumos rostită de Ștefan Iordache, s-ar putea defini ca un adevărat imn închinat muzicii: "limbaj universal", "putere de transcendere a cuvântului" etc. Și totuși ea a fost absentă pentru a doua oară dintre nominalizări și implicit dintre domeniile alese de personalități
Sărbătoriri by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17218_a_18543]
-
cea mai deșănțată dezlănțuire de primitivism, resentiment atroce la care asistasem în lunile de după căderea lui Ceaușescu. Exasperat de neseriozitatea, nesimțirea și iresponsabilitatea celor care se știau deja înșurubați în scaunele puterii, Gabriel Andreescu a urcat la tribună și a rostit un tulburător discurs, o amară meditație despre ceea ce parlamentul autodesemnat ar fi trebuit să facă și să fie. Ca într-o farsă grotescă, pe măsură ce vorbitorul devenea mai grav, sala intra într-un delir al bunei-dispoziții, pocniturile lubrice ale dopurilor de
Taifun în Calea Victoriei, 120 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17224_a_18549]
-
cureaua. Cu experiența de om pățit pe vremea cînd era guvernator al Băncii Naționale, premierul a încercat astfel să-și ia toate măsurile de prevedere înainte de a da bun de tipar Strategiei. Indiferent cît de convingător ar suna mesajele sale rostite în direct și la ore de vîrf, dl Isărescu a încercat să se asigure că presa ia în serios miza acestei strategii - integrarea în Uniunea Europeană. Cu acest prilej, d-sa nu numai că a încercat să dea Presei ce e
Strategia pe termen scurt a dlui Isărescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17256_a_18581]
-
promisiuni, Emil Constantinescu nu poate porni de la promisiuni, deoarece s-ar trezi în fața unei neîncrederi existente. Atunci, cred, actualul președinte decide să marcheze începutul campaniei sale electorale printr-un discurs cu desăvîrșire negativ. Un discurs care ar fi putut fi rostit la fel de bine după pierderea alegerilor. Scenariul dlui Constantinescu pornește de la asumarea handicapului pe care îl are, acela de învins în sondaje pînă la această oră. Dacă această interpretare e corectă. dl Constantinescu e primul candidat la președinția României care pornește
Gafă sau strategie? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17274_a_18599]
-
Editorul are grijă să precizeze într-o notă "Rămîne de confirmat de un specialist în Platon și în filosofia greacă dacă Platon spune, într-adevăr, ceea ce afirmă Nae Ionescu că "zice" Platon". Acuzația de plagiat sau numai de împrumut nemărturisit, rostită de patru autori în care se poate pune temei, planează asupra întregii opere a cugetătorului nostru, de la articolul de gazetă la prelegerea (cursul) universitar(ă). Aceasta e un fapt în afara controversei. Rămîne faptul, tulburător, al metodologiei (maieuticei) utilizată de profesor
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
spune, în consecință, că Nae Ionescu, filosof fără operă, a creat o școală de filosofie la noi, realizîndu-se prin creația fanilor săi extraordinar dotați. Dl Dan Zamfirescu a publicat relativ recent, la Editura sa "Roza Vînturilor", ultimul curs de metafizică, rostit de Nae Ionescu în anul universitar 1937-1938, pe care editorul (dl Mircea Diaconu) sau chiar proprietarul editurii îl intitulează pompos Tratat de metafizică, cursul fiind, de fapt, o introducere în metafizică. Că dl Dan Zamfirescu este un admirator ieșit din
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
În loc de dracu să-i pieptene, tradusesem pronia divină, așa îmi venise, pe urmă V. se aruncă într-o filipică împotriva capitalismului ca inamic al evlaviei și bunătății creștine ortodoxe mai ales comparînd biserica catolică, Vaticanul și Sfîntul Scaun cu,... și rostise un nume, pe care nu-l deslușisem, cred că era ceva pe grecește, un epitet bizantin, sau o frîntură de text religios. Preotul făcu deasupra lui semnul binecuvîntării, ce poate fi și al iertării și al îngăduinței, cînd numele Domnului
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
fost însă iscat de Jurnalul lui Sebastian, ci de alte două texte, unul pornind, într-adevăr, de la Jurnal, iar celălalt de la Cartea neagră a comunismului, publicată în 1998 la Paris. Mă refer anume la alocuțiunea cu titlul Sebastian, mon frère rostită de dl Gabriel Liiceanu la Comunitatea federațiilor evreiești din România, și la editorialul Holocaustul și Gulagul publicat de dl Nicolae Manolescu în România literară (nr. 9/1998). Elementul comun al celor două texte, cu puncte de pornire diferite, a fost
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
cu o tușa de sorginte "publicitară": o ploaie de petale de trandafiri (American Beauty e numele unui soi de trandafir), un pat de petale roșii, pe care stă întins trupul fetei, adolescentin și sidefiu, în timp ce o voce suava ar putea rosti: "...numai cu American Beauty!"... Șam Mendes - faimos prin harul lui de a lucra cu actorii - se dovedește, de la prima încercare, un extraordinar regizor de film. Însuși Kevin Spacey, - copleșitorul interpret principal și, prin vocație, actor în primul rînd de teatru
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
separată), ceea ce sporește și mai mult grotescul delirului festivist orchestrat an de an. Nimeni însă nu sesizează absurdul, enormitatea situației. Din contră. în ianuarie, un abur de evlavie subit cuprinde toată lumea, prinsă într-o suspectă unanimitate: potentați "cu ceafa groasă" rostesc solemn platitudini indigeste la împărțirea unor titluri și premii "Eminescu"; grafomani notorii, adulatori de meserie, își dau ghes umplând coloane interminabile cu elogii ritmate la adresa marelui Poet, și nu-i insultă mai mare decât să-i închini Luceafărului o poezie
REZERVA DE LUCIDITATE A REPUBLICII MOLDOVA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17315_a_18640]
-
absolvă de riscul atît de des al minorelor schimburi orale". Smulsă de-a dreptul din necuvîntare, creația a dobîndit pentru poetă o importanță aparte: "Limba a devenit pentru mine un act de-o solemnitate extremă, un templu în care se rostește numai adevărul". Dacă tăcerea e, spre a ne exprima astfel, o impersonalitate primordială, ontologică, urmează treapta a doua a impersonalizării, pe care o reprezintă cultul formei. Constanța Buzea recurge la o expresie muzicală "perfectă", la o incantație care funcționează precum
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
știu nimic/ fără memorie fără reacții/ ca sub anestezie/ vedenii spaime sile mă citesc/ în nesimțire mă răstălmăcesc/ în sărăcia după sărăcie/ în catastrofa după catastrofă/ fals după fals" (m-am tot gîndit m-am tot gîndit degeaba). Poeta se rostește imediat și sfîșietor, într-un regim al urgenței, luptînd cu factorii care i-au frînat mărturisirea directă, sub regimul impersonalității. Acum personalitatea d-sale apare decisă, dens-eruptivă în dezgustul de sine care ce dispensează de orice adjuvant organizatoric, de orice
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
rutinată și spontană în accentele durității asumate. Sclipirile de fier, precum un joc de spade, și insinuările frigului ce naște cristale, albul ca simbol al imaculării inițiale ori redobîndite prin sacrificiu, aproximează atmosfera ei ce nu o dată năzuiește a se rosti pe un ambițios ton oracular: "mă nasc în fierul/ ce-mi prinde mîinile în lemn/ și din răni cresc frunze/ de ce, Doamne?// mă nasc în inima iernii/ fereastră spălată cu dimineți/ prin care alb priviți/ ce mai este de făcut
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
merg rău, poate mai rău ca oriunde, tocmai în Universitate? E o întrebare pe care aș păstra-o pentru mine, ca dilemă personală, căci prea multă bătaie de cap mi-a adus în trecut, dacă ea nu ar fi fost rostită emfatic, poate chiar cu oarece stridență, cu aproape trei sferturi de veac în urmă, de Jose Ortega y Gasset. Într-un discurs nu mai cuprinzător ca dimensiuni decît o mică broșură, dar surprinzător de comprehensiv la nivelul substanței, y Gasset
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
prevenită încă din ianuarie 2009, de ministrul Administrației și Internelor, Dan Nica, unul dintre politicienii onești ai PSD-ului, care, a anunțat răspicat că trebuie făcute reduceri masive, deoarece bugetul a început să gâfâie. Cu ocazia acelei intervenții antologice a rostit câteva cuvinte bine documentate, prin care atenționa că, sunt efective supranormative în sistemul bugetar care vin la servici numai să-și bea cafeaua. Adică, fără sarcini și griji. Acum, iată că trebuie luate măsuri urgente pentru descotorosirea de acel lest
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
o citisem. Sau poate că amintirile mele din facultate nu sînt o rampă solidă de revitalizare a interesului pentru Beowulf, fie și tradus de un poet ca Heaney. Specializat de-acum în discursuri de acceptare a premiilor, Seamus Heaney a rostit cîteva cuvinte, din care am reținut un oarece cinism și o vagă indiferență. A doua zi, scandalul a început. Miile, zecile de mii, sutele de mii de cititori (și nu mă refer la copii numai) ai lui Harry Potter și-
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
entuziasmul vârstei că fuseseră de față când domnul trăsese, și că văzuseră cu ochii lor, mi-li-o-nul!... mi-li-o-nul! scandau pe tonul unei lozinci incendiare, cum încep mai toate revoluțiile, de la un cuvânt, două, trei, bine legate între ele, deși acum se rostea un singur cuvânt, și-acela o cifră. Un paznic, probabil înarmat, deși nu se vedea, apăruse chemat din spate de casieriță, și asistă, nemișcat, la lunga, obositoarea numărătoare a banilor." Ca prozator, Constantin Țoiu face față și în prezent, la
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
cum se zice - cu "limbă de moarte " dorința lui, aceasta i se respectă; altfel - știe românul încă din străbuni, și dacă nu o mai știe, să i-o reamintim - este mare blestem pe capul urmașilor. Numele lui "George Enescu" este rostit de toate buzele fețelor cultivate din întreaga lume civilizată, iar pe ziduri apare, la concerte mari, la Operă, la "Festival", afișul cu chipul lui inspirat și chinuit de sublimul creației - cel mai melodramatic, ca atracție semi-comercială. Dar nu manifestăm adevăratul
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
la Aura Buzescu, Maria Filotti, Nicolae Bălțățeanu, Sonia Cluceru și alții. În vremurile acestea golănești și ușuratice aș putea fi numit un bun actor". Forța cuvintelor care alcătuiesc paginile acestei cărți este copleșitoare, într-un fel ca și forța cuvîntului rostit de George Constantin. Florica Ichim mărturisește în Cuvîntul introductiv, un fel de motivație că a făcut cartea și nu a scris-o, că munca la ea a însemnat o experiență de viață. Cartea strînge în jurul magnetului care a fost George
George Constantin sau aventura destinului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17412_a_18737]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Într-una din camerele mizerabilului hotel Adrianopol Svidrigailov rostește - parte a ritualului sau de sinucidere - următoarele cuvinte: "Ciudat și ridicol; n-am urât niciodată pe nimeni din cale-afară, nici macar n-am avut vreodată dorința să mă răzbun pe cineva, ceea ce este un semn rău, un semn foarte rău! Nu
Profesionistii dispretului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17925_a_19250]
-
țină treze speranțele// un colț de țesătura abstractă/ prin care poți zări/ un alt fel de alcătuire/ a lumii// golul din ore/ se umple cu nostalgii/ emoții/ sfîșiate între cele cîteva nume/ comune/ (cuvinte ce-și pierd înțelesul/îndată ce le rostești)// o duminică trăită cu disperare" (O anumita duminică). Golurile produse între eul sau și contextul obiectual se reduce pașnic, poemul vine din propria-i ființă, nereprezentînd o construcție extranee acesteia, mai mult ori mai puțin arbitrară: "Distanță dintre mine/ și
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
sînt/ unde mă aflu acum/ într-o pată de frig// într-o pată de frig/ doarme puiul de salcie/ el este viața mea/ greseit desenată" (Canon). Deoarece "în pustietatea ce ne separă/ golul se umple/ cu tot ceea ce nu se rostește/ cu tot ce ne poate/ încă salva" (Didactica magna). Puține elegii de intensitatea conținuta a unora dintre cele semnate de Mariana Filimon am putut cîți în ultima vreme, de, atît de îmbelșugata, totuși, poezie românească. Transparente și, cu toate acestea
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
n-au făcut nicicând casă mai bună decât în aceste vremuri de restriște. Gângăvelile lui Ion Diaconescu, un străbunic dispus nu numai să ierte și să explice potlogăriile nepoților și strănepoților, ci chiar să le încurajeze prin incapacitatea de a rosti o frază coerentă, furișarea nerușinata a politicienilor în consilii de administrație grase, ciolaniada odioasa, în care lăcomia endemica a pedeseristilor și-a dat mâna cu profta de înavuțire tot mai nesățioasa și la oamenii Convenției Democrate, induc un mesaj apocaliptic
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
întrerupte de reprize de muncă, si nu invers. "- Opriți totul, răcni tot acum Matei, si se opri totul. Facem pauză!". (Aici parcă timpul asculta de oameni, Matei fiind înzestrat cu însușirea divină a cuvântului care se face faptă pe masura ce este rostit.) În fine, în al treilea rând, registrului dramatic și mai apoi tragic al întâmplărilor exterioare i se opune comicul grotesc al situațiilor în care sunt puși muncitorii. Astfel, Marcu, suferind un minor "accident de muncă", scoate la iveală din cizma
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]