1,483 matches
-
Șemaia, Nehelamitul, și sămînța lui: nici unul din ai lui nu va locui în mijlocul poporului acestuia, și nu va vedea binele pe care-l voi face poporului Meu, zice Domnul; căci el a propovăduit răzvrătire împotriva Domnului. $30 1. Iată Cuvîntul rostit lui Ieremia din partea Domnului: 2. "Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: "Scrie într-o carte toate cuvintele pe care ți le-am spus. 3. Iată, vin zile, zice Domnul, cînd voi aduce înapoi prinșii de război ai poporului Meu Israel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
pus întrebarea care, prin fermitate și prin neobicinuință că venea din partea ei, a despicat aerul și a izbit în ureche ca un ciocan. - Ce ai de gând să faci cu mine? Încercai o paranteză care ar fi diminuat înțelesul vorbelor rostite, ar fi lungit conversația și ar fi creat atmosfera neprecisă ce nu i-ar fi explicat nimic, ar fi obosit-o și ar fi făcut-o să redevină așa cum o știam. "Cînd?" Răspunsul sosi tot așa de dîrz: "De-acum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Nicolaus Cusanus. Spusele lor nu ignoră logica obișnuită, doar că, imediat ce sesizează limitele acesteia, asumă un alt mod de vorbire. Nu mai evită paradoxul și antinomia, oricât de șocante ar fi ele. Pun la încercare orice înțelegere logică a celor rostite. Regăsesc astfel o altă cale a gândirii și, cu aceasta, ceea ce nu se supune sferei comune a sensului. Ca să dau un exemplu, în fața celor rostite de învățatul Năgărjuna: „Totul este real și nu este real, / Deopotrivă real și nereal, / Nici
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
relatare începe cu „se spune“. Nu ai cum recunoaște, acum, fapte fruste, la un nivel elementar de percepție sau de interpretare. Nici dacă ficțiunea se suprapune peste vechi reprezentări. Afli doar că „s-a spus“ ceva și vezi cum cele rostite configurează ele însele o realitate mai densă decât oricare alta. Distincția de mai sus - între ceva de primă instanță și altceva de secundă instanță - este oricând nesigură. Presupune a distinge între două atitudini, una ce ar putea fi numită naturală
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sens, atunci nu este ca și cum sensul ei este lipsit de sens. Ci o combinație de cuvinte este exclusă din limbaj, este scoasă din circulație“ (ibidem, § 500). Abia când vezi ce se petrece cu o propoziție, cum și de cine este rostită, ce este în stare să facă sau să sufere, îți dai seama de posibilitatea sensului ei. Față de simpla absență a sensului, nonsensul indică acum altceva, trebuie privit altfel. Iar varietatea sa nu se lasă redusă la un singur mod de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
depresiune. Însă când în atenție sunt de pildă logica lumii noastre, sinele și sensul vieții, timpul și moartea, nu avem de-a face cu ceea ce poate fi descris. Reflecția cu privire la acestea nu oferă imagini ale unor fapte. Prin urmare, cele rostite nu vor fi „propoziții cu sens“, în accepțiunea de aici. Totuși, astfel de reflecții sunt semnificative. De exemplu, reflectând asupra eului sau asupra limbajului, am putea înțelege că acestea constituie înseși limitele lumii noastre. Nu părți ale lumii, ci limitele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Nicolaus Cusanus. Spusele lor nu ignoră logica obișnuită, doar că, imediat ce sesizează limitele acesteia, asumă un alt mod de vorbire. Nu mai evită paradoxul și antinomia, oricât de șocante ar fi ele. Pun la încercare orice înțelegere logică a celor rostite. Regăsesc astfel o altă cale a gândirii și, cu aceasta, ceea ce nu se supune sferei comune a sensului. Ca să dau un exemplu, în fața celor rostite de învățatul Năgărjuna: „Totul este real și nu este real, / Deopotrivă real și nereal, / Nici
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
relatare începe cu „se spune“. Nu ai cum recunoaște, acum, fapte fruste, la un nivel elementar de percepție sau de interpretare. Nici dacă ficțiunea se suprapune peste vechi reprezentări. Afli doar că „s-a spus“ ceva și vezi cum cele rostite configurează ele însele o realitate mai densă decât oricare alta. Distincția de mai sus - între ceva de primă instanță și altceva de secundă instanță - este oricând nesigură. Presupune a distinge între două atitudini, una ce ar putea fi numită naturală
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sens, atunci nu este ca și cum sensul ei este lipsit de sens. Ci o combinație de cuvinte este exclusă din limbaj, este scoasă din circulație“ (ibidem, § 500). Abia când vezi ce se petrece cu o propoziție, cum și de cine este rostită, ce este în stare să facă sau să sufere, îți dai seama de posibilitatea sensului ei. Față de simpla absență a sensului, nonsensul indică acum altceva, trebuie privit altfel. Iar varietatea sa nu se lasă redusă la un singur mod de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cutare depresiune. Însă când în atenție sunt de pildă logica lumii noastre, sinele și sensul vieții, timpul și moartea, nu avem dea face cu ceea ce poate fi descris. Reflecția cu privire la acestea nu oferă imagini ale unor fapte. Prin urmare, cele rostite nu vor fi „propoziții cu sens“, în accepțiunea de aici. Totuși, astfel de reflecții sunt semnificative. De exemplu, reflectând asupra eului sau asupra limbajului, am putea înțelege că acestea constituie înseși limitele lumii noastre. Nu părți ale lumii, ci limitele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
160-220), scriitor creștin din Cartagina, i sa atribuit o spusă care, după multe secole, a generat discuții nesfârșite: „Credo quia absurdum“ („Cred deoarece este absurd“). Între timp sa văzut că aceste cuvinte nui aparțin. Nu se știe precis cine lea rostit și nici cine i lea atribuit lui Tertulian. În Despre trupul lui Hristos, V, 4, nu aflăm această propoziție. Cuvântul folosit de Tertulian când vorbește despre cele cu adevărat credibile este ineptum și nu absurdum: „Et mortuus est dei filius
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și din Europa cuprind povestea bolii ori a demonului care a provocat-o și vorbesc despre momentul mitic în care o divinitate sau un sfânt a izbutit să stârpească răul.7 Eficacitatea terapeutică a incantației constă în faptul că aceasta, rostită ritual, reactualizează Timpul mitic al "originii", atât al originii Lumii, cât și al originii bolii și a tratamentului. Timpul "festiv" și structura sărbătorilor Timpul originii unei realități, adică Timpul întemeiat de prima sa apariție, are o valoare și o funcție
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și un mit care să-l impună, fără să dispună de nici una din magiile stăpânitorului de mase, fără glas de tribun, fără gesturi sublime, fără inspirație profetică. Într-adevăr, ce sunt cuvântările lui Salazar - texte îndelung meditate, calm scrise, moderat rostite - pe lângă neistovita oratorie a unui José Antonio de Almeida? Cum îndrăznea acest cărturar să vorbească maselor cu același lexic și același timbru cu care vorbise studenților de la Coimbra, maselor portugheze care fuseseră ani de-a rândul dinamizate, posedate, isterizate de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sunt din comunitatea voastră? Bărbatul plecă, parcă stânjenit, capul. — Ca să spun drept, părinte sfânt, între noi sunt mulți fugari din Vesontio. Au aflat că urcam la voi și n-am putut să-i împiedicăm să ne urmeze. Acele ultime cuvinte, rostite ca o scuză, îl făcură pe Canzianus să înțeleagă cât de mare fusese păcatul de orgoliu în care căzuse puțin mai înainte: el, părintele fondator al cenobiului, el, care trebuia să fie exemplu pentru toți. Mâna sa se lăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
exact, cu tavanul înălțat pe grinzi mari de lemn. Acolo înăuntru, aerul era greu, impregnat de mirosul prezenței umane. Nu departe de el, cineva sforăia. înțelese că femeile pe care le auzea sporovăiau în dialect galo-roman și, ciulind urechea, auzi rostit numele lui Atila își aminti atunci de luptă: atacul hunilor în albia înghețată a râului, Mataurus în genunchi, în iarbă, cu abdomenul străpuns, cavalerul cu brâul verde, calul său negru, cu nările dilatate, sabia sclipitoare gata să lovească... Ce sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
băgă în seamă. Cu ochii mari, el privi cum tânăra conducătoare a gărzii sale se apropie de bărbatul cărunt și spune: - Așa cum ați cerut, domnule președinte Dayles, vi l-am adus pe domnul Lesley Craig. Numele a fost cel care, rostit atât de politicos, i-a confirmat identitatea celuilalt. Recunoscuse deja chipul ce apărea atât de des în fotografiile ziarelor, dar nu-i venea să-și creadă ochilor. Nu mai era loc de îndoială. Se afla în fața lui Jefferson Dayles, Președintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
fără cauză vădită, are sufocări grațioase, de pasăre care bea. Și rar participă normal la duetul nostru. De obicei distrată ori animată. Uneori își întrerupe momentele de distracție printr-o întoarcere bruscă și cordială spre mine, însoțită de un "da" rostit încet și repede, confirmând fără necesitate cuvintele mele. Femeia asta tânără și curioasă de viață și de stări sufletești mă scrutează necontenit, fără să aibă aerul. Eu îmi îngroș cât se poate epiderma sufletului, s-o fac impermeabilă. Dar cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
locul lui și Începe să toarcă alene, ca un motan pe cuptor. Mașa nu-și putea explica de unde Îi veneau asemenea imagini. Cuvinte suculente izvorau nesecat din gura sa, aproape fără voia ei, făcând-o să chicotească după fiecare silabă rostită. Un râs cristalin Însoțea fiecare sintagmă, fiecare cuvânt spus nelalocul lui, astfel că vorbirea Mașei devenea cât se poate de plăcută. Seducătoare chiar. În plus, acest râs o incita și mai tare, o aducea Într-o stare de surescitare vecină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-o Încă nefolositoare deorece mai era ceva de adăugat. „Ce anume...?” mârâi el oarecum calm. „Semnătura domnului inginer...E un martor, important și, confuziile nu mai pot fi interpretate...!” Tony pavone tresări din amorțeala În care hiberna. Auzindu-și numele rostit, Înțelese În ce Încurcătură vrea Doctorul să-l antreneze. Să refuze? Se putea ivi complicații; iar dacă semna polița, contribuia cu bună știință la ruinarea acestei familii...! Câteva momente stătu În expectativă, În cele din urmă fu nevoit să semneze
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un doctor...??” „Ași...” - ripostă el categoric. „Ce-mi poate documenta o consultație medicală În plus față de ce știu eu? Nimic, absolut nimic...! Ba mai mult: Îmi poate injecta cine știe ce scorneli...!!” Tony Pavone nici măcar nu bănuia câtă dreptate avea În cuvintele rostite; abea mult mai târziu, atunci când panica va pune stăpânire pe el, considerându-se Întradevăr dereglat mintal, va realiza la adevărata ei valoare, inutilitatea unor anumite ramuri ale medicinei!! XII IGNORANȚĂ TOTALĂ A treia erupție a maladiei sale radioactive, Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lovitura exprimată cu dibăcie Încât nu schiță nici cel mai mic gest de apărare. Orice cuvânt rostit pentru a se disculpa era sortit eșecului. Făcu o plecăciune de profundă demnitate, părăsind biroul fără a rosti un singur cuvânt. Uneori cuvintele rostite pătrund În profunzime mai cu efect decât cea mai ascuțită sabie. Inteligenta Tatiana având de partea ei calmul, trufia ori poate orgoliul, onoră cu genorizitate polița datorată timidului ei admirator!! VII CATASTROFAL CUTREMUR DE PĂMÂNT În dimineața zilei de 4
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
orfanii rămași În grija nimănui...! Oricum fi-i sigur tovarășe colonel, În urma audienței mele de astăzi, te așteaptă zile grele...!” „Te Înșeli, nu mi-e teamă...!” - răbufni el. Te avertizez Însă, ai grijă ce vorbești, s’ar putea ca vorbele rostite acolo să se Întoarcă Împotriva ta. La revedere, și pe curând...” Știindu-l fanfaron, Tony Pavone nu dădu atenție insinuărilor lui. Reclamația era prea bine documentată iar faptele Însoțite de numeroși martori o susțineau de o așa manieră Încât, dușmanul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de curaj de care dispunea ca să vină în Idaho. Știuse că Irene avea să explodeze, dar își închipuise c-avea s-o recâștige de partea ei făcând apel la argumente în favoarea iertării și la versuri pline de miez și meșteșugit rostite. Alice își închipuise scena ca un scriitor de romane cu succes la mase: cadre în succesiune rapidă, cu personaje care se transformă cât ai clipi. Întotdeauna se pricepuse mai bine să facă lucrurile astea în scris. În scris nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de unde vine toată apa. În august, zăpada s-a terminat de topit, iar de plouat nu plouă niciodată. Tu nu te-ai întrebat niciodată de unde se alimentează râul ? Jina a sperat că Zach avea să-i explice folosind paragrafe lungi, rostite lent. Spera c-aveai să-i ia toată noaptea ca să-i demonstreze originea pâraielor. Cel mai mult îi fusese dor de vocea lui. Chipul și-l imaginase, mirosul și-l amintise dormind într-o cămașă luată din șifonier, dar vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
s-a gândit și voi o știți doar s-o presimți și te cuprinde o teamă năucă eu încă mai tânjesc după un loc unde ei să-mi strige ațâțați da acesta este cel huiduit de prea multele gândite și rostite prea puțin Teribilul marelui nimic entuziasmul s-a subțiat o arătare leșinată aripi în convulsie s-au prăbușit în hăul umanei erori trepidații seismice în golul ce-l port în loc de stomac orologiul pendulează gâfâit tic-tac clipele s-au pierdut în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]