12,373 matches
-
își strânse capotul pe ea și, luându-l de mână, îl sili s-o cuprindă cu brațele și s-o privească în ochi. Zi mai repede. Ce-ați făcut? Cum ați scăpat? Ochii ei de pisică se îngustară pe fața rotundă de copil, coama zburlită se scutură peste el îngropându-l în miresme. Irina! șopti, strângând-o nestăpânit, și, înfundându-și fața-n mătasea caldă a părului ei, aspiră adânc. Fii cuminte! îl potoli Irina, răsucindu-se cu genunchii goi rezemați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
făcând-o să clipească mărunt. Bătrâna se întoarse oftând și-și strânse părul la spate. Se uită cum doarme nora, cu fața-n sus, c-o mână sub cap, dezvelită și transpirată, c-un picior afară, cu genunchiul gol și rotund deasupra cearșafului. Ce-i pasă! Doarme ca pietrele! Nu-i mai ieșea din minte cum plecase Toma și i-o lăsase ca pe-o oaie-n păstrare. Ca pe-o oaie năzdrăvană. Ușernică. Cum își lăsase costumele-n garderobă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ridică în capul oaselor, încolăcindu-și brațele lungi și subțirele ca de copil în jurul genunchilor. Da, eu! spuse, și aruncă o privire scurtă spre salteaua unde dormea Miluță. Rămase în așteptare cu capul plecat, cu gâtul subțire, legănându-și umerii rotunzi și delicați. Eu! șopti cu vocea îndulcită de somn. Se legănă mai departe, făcând să lunece cearșaful de pe ea și să rămână goală în răcoarea jilavă a dimineții. Mai bine să-l poarte el, decât să-l roadă moliile. Bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
miros nesuferit de iod și cloroform îi umplu nările și-l făcu să se subțieze și să se clatine cu masă cu tot. Te iubesc, șopti speriat și se lipi în derută de trupul Irinei, simțindu-i amețitoarele forme, prelungi, rotunde și tari. Nu cumva pleci? Nu. Putem pleca amândoi. Nu. Lasă, mamă, du-te și te culcă. Bine-bine, odihniți-vă! Hai, mamă! Capul mecanicului zăcea, cu ochii micșorați și pupilele sticloase surpate în valul de albeață, atât de aproape, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
spate, nemișcat, cu fața-n sus, privind în tavan. Pulsul! O sută douăzeci... Tavanul se surpă într-o zvârcolire spasmodică. Puzderie de pete galbene, portocalii, roșii și albastre veniră peste el. Tencuiala plesni, se bulbucă și se-mbucă în pâlpâiri rotunde, închipuind un cer negriu. Totul se roti prăbușindu-se fără să-l atingă, jucând în fulgerări orbitoare, scăpărând în revărsări de sânge, în irizări și reverberații sonore adunate în izbiturile unei inimi care se-ncăpățâna să trăiască bătând din ce în ce mai puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și a surorilor, devenind ea însăși un fel de soră voluntară a spitalului, făcându-i nu numai lui și lui moș Țurcanu diferite servicii, dar și celorlalți bolnavi. Mlădioasă, mică și firavă dar îndrăcită, cu buclele aurii-roșcate și fața delicată, rotundă, netedă și roșietică, mărturisind vrednicia ei la treburile care se fac în doi, avea ochii limpezi, ape în fundul cărora lumina joacă vătuită în mușchiul de pe pietre, și brațele pistruiate rotunjite într-un alb catifelat, cu moliciuni delicate întinse până-n ispititoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-i răspunse, să nu piardă, să nu distrugă minunea aceea diafană și lucrul important și pur spre care se-ndrepta. Își înălță pieptul, să absoarbă cât mai mult aer. Lunecând pe vârfuri și pe tocuri, parcă jucând șotron, urmări adânciturile rotunde lăsate de copitele cerbului și ascultă distrată, cu o senzație tot mai vie de ușurare și de tristețe în același timp, șoaptele și hohotele groase de râs care izbucneau pretutindeni; larma dihorilor prin vizuini hârjonindu-se cu zăpadă. Din cauza gerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-mpărăția codrului, soarele pârjolea câmpul, toropea drumurile, usca albia apelor și umfla asfaltul orașelor, despicând pietrele, Cerboaica, ocrotită-n cercul ei magic, se dezbrăca fără sfială în umbra pipărată a cedrului ce-și juca zdrențele de lumină pe umerii ei rotunzi și cărnoși și, de pe malul înalt, ca de pe-o trambulină, vegheată de pânda Tudorei și de ochiul cerbului Tudor, se-arunca-n adâncimile de gheizere reci ca gheața ale "bulboanei lui Tudor". Poiana largă se deschidea înverzită lângă bulboană. Soarele bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
scria în 1849, că iarmarocul din Fălticeni este unul din cele mai însemnate bâlciuri ale Europei. Ceva mai înainte de apariția primei emisiuni de mărci poștale, Oficiul Poștal Fălticeni a fost înzestrat cu un "ștemplu", o ștampilă de zi. Avea forma rotundă, cu un dublu cerc de 21 mm și 13 mm, cu numele oficiului FOLTITSCHENI și al Principatului MOLDOVA, în litere majuscule egiptene, cu data la mijloc, sub forma unei fracții ordinare, în cifre arabe. Această ștampilă și altele, Bakeu, Jassy
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
au fost emise timbre poștale cu efigia Domnitorului Cuza, cu o valoare nominală de 2, 5 și 20 parale, imprimate în culorile naționale. Obliterarea acestor mărci s-a făcut cu ștampila “grătar”, iar pe scrisori se mai aplica o ștampilă rotundă, cu denumirea oficiului și data. În județul Suceava, s-a folosit pentru obliterarea mărcilor numai ștampile “grătar” tip simplu. Obiectele de corespondență puteau fi expediate recomandat, iar acestea cu adeverință de primire. La fel, gropurile, pachetele și obiectele de valoare
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
1853, având forma liniară, cu denumirea localității, iar dedesubt dataăprin trei litere luna și ziua în cifre arabe). După reluarea exploatării serviciului poștal de către stat, în noiembrie 1857, toate oficiile poștale din Moldova au fost dotate cu ștampile de zi rotunde, având denumirea oficiului și al principatului și data la mijloc sub forma unei fracții ordinareănumai ziua și luna). În anii următori s-au confecționat și alte ștampile de zi cu datele necesare, dar atelierele care leau executat nu au fost
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
când am sunat-o. - Gând la gând, Ana. Ai citit? - Pe nerăsuflate. - Îți voi mai da ceva... Te aștept după amiază, la mine. Cu adresa bine întipărită în minte, am ajuns în fața ușii. M-a poftit înăuntru. Pe o măsuță rotundă, în sufragerie, două cești aburinde. - Cum a fost lectura? Ca o poveste. - Chiar așa, Maria (îmi ceruse să-i spun pe nume), cartea este inspirată din propria ta viață? - Da. Îți voi povesti. De fapt, vei citi singură. S-a
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
e prea devreme. Aveau dreptate, sortimentul acesta cu flori catifelate, în formă de pâlnie, așezate în spic pe lujere înalte, elegante, se găsea mai târziu, spre vară. Punct. În vitrină, străluceau galben, solar, câteva lalele. Raze prinse într-un buchet rotund. În clipa aceea a știut că nu mai conta. Găsise mesagerii pentru ceea ce nu mai putea, de o vreme, să mărturisească prin cuvinte. Cicatricile sufletului nu pot fi vindecate cu petale, desigur, dar simțea că trebuie să facă asta. Spera
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
fiu! FLASH 4 (Cuvinte nerostite) Nu veni! Se trezea în fiecare dimineață cu aceste cuvinte sunându-i aspru în urechi. O sentință fără drept de apel. Evident, în afară, în lumea materială, nu se schimbase aproape nimic: pământul era tot rotund, ziua avea tot douăzeci și patru de ore, după iarnă venea primăvara, după duminică, luni... și așa mai departe. Cursul normal al lucrurilor nu fusese perturbat. Acest firesc exterior nu-l mai regăsea însă în lumea ei, cea dinlăuntru: nopțile deveniseră zile
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Lucia primise și ea jucării, bomboane... - Am găsit! Se ridică fuguța și cu gutuia în mână, se îndreptă către fereastră. Duse fructul la buze, ca într-un sărut, apoi îl așează afară, pe pervaz. Privi cerul înghețat, dar senin. Luna rotundă îi trimise, zâmbind, o rază. Mia rosti, zâmbind și ea, dulce: -Te rog să i-o duci tu! 24 decembrie 1956 Iarnă adevărată în micul Paris, zăpada a cucerit orașul, stradă cu stradă, ajungând până în cele mai înghesuite alei. Ajun
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
fi înșelată decât augmentând reverberațiile imaginilor din oglindă). El este obsedat de figurile geometrice perfect închise: sfera, cercul etc.: Zadarnic, zadarnic încerc Numele meu e un fermecat cerc. (Gravitațiuni) Iulie aprins Un cerc îmi aruncă, O sferă perfectă: Rotește-te! (Rotund) Pentru cine vânează imagini, pentru cine își construiește viața în relație cu acestea, geometria nu poate fi o știință indiferentă. Ea este mereu căutată, deși se dovedește fatală, ca orice bun câștigat, care mai devreme sau mai târziu se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
lui, că așa o dezmierda. Avea niște garduri înalte din scândură cioplită de stejar și de o grosime impresionantă. Stâlpii de la porți erau tot din același lemn, ciopliți la pătrat, înalți de doi metri și ceva, terminându-se în formă rotundă, simbolizând capul, gâtul și trunchiul omenesc. Grosimea lor depășea 70 cm. În fiecare stâlp era câte un belciug cu verigă groasă în el de care lega boii la nevoie. Și parii de la gardul împrejmuitor erau tot așa, dar nu ca
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu Doamna Lucreția, așa cum îmi place mie să-i spun și m a invitat acasă, să văd bustul părintelui stareț Iachint, cel care a slujit mulți ani la Mănăstirea Putna. Modelat în lut, bustul monumental era așezat pe o masă rotundă în sufragerie și ne privea cu resemnare. Îl cunoșteam pe părintele Iachint din povestirile detailate ale profesorului Claudiu Paradaiser care a petrecut luni de zile în preajma acestuia, la mănăstire, pregătind cartea Comori ale spiritualității romaneaști la Putna. L-am văzut
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
ca un cor de cer. Lasă-le măcar acum să mă caute, nici bucata de pâine aruncată n-a mai fost apucată. E nevoie de aer în lumea de văduve, de liniște în plasmă de măduve, de subiect împletit și rotund. Timpul probabil Azi ce s-a întâmplat cu vremea? S-a întors pe cealaltă parte, ziua e mai mică și noi ne măsurăm pasul de furnică. Mâine soarele își va aprinde răsuflarea? Apele au crescut cât marea! În copilărie, Mureșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
întors la arat. Murim de două ori? În amintirea familiei Marin Ghiță din Bușteni Ce mult a trecut de când am ciocnit un pahar cu prietenul meu, bătrânul sticlar. Erau artă: vasele și țoiul cu acel gât subțire de mire! Sticlele rotunde, ovale, mai mari și mai mici se jucau în mâna lui ca niște pitici. Era un fel de Dumnezeu înfierbântat, în lumea lui de slavă, strălucitoare și suavă. Azi la cimitir eu și Minel am fost întâmpinați de iarba crescută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
rupt, pianine pe care stau dansatoare de argint, ce încă ne mai mint. Oglinzile stăpânesc universul de jos. Cu taină, cresc primejdia în risipa lumii himerice, îmi sângera clipa. În atâta felurime de forme ne-am născut noi în cercuri rotunde și moi? Statuile În ritm de vals, citesc imaginile întocmite fals pe sticla înghețată și rece. Statuile mor sufocate de obiectele din jur: ca lumânările stinse ușor de o mână nevăzută dispărută și ea, undeva, cândva, vărsată în aerul apăsător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de stele și de nebănuitele iele, care au țesut un destin; amețite de atâta joc în balans de gheață și foc au crucificat un noroc. * * * Cum să integrezi partea într-un întreg? Fără să-i distrugi imaginea șlefuită cu migală, rotundă ca o portocală. Mai la dreapta, mai la stânga, mai sus, puțin mai jos, încercarea ar fi cu folos. Ai perceput fiecare semn din piatra ieșită din lemn. Cum a fost întregul tău, când l-ai chemat pe Dumnezeu? Era mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
chist hidatic străin și rece în pojghița de calciu așteaptă să fie chemat afară de câinele sau de pisica ce își mai spală o gheară. În lumea lui din spațiul acvatic devine apatic, astmatic, dramatic, dacă îl scoți din găoacea lui rotundă înecată în calciu ca un flăcău tomnatic și muieratic. A seară l-am spart în gând, voiam să mor de tot, fără bucurii venite de sus, venite de jos, frumos trec pe lângă mine cromatic, culorile sunt vesele ca-ntr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Marea iubire nici nu cred că ar greși, ținta scurtă va poposi un timp și ce minune se va împlini! În rest, nuanțe de frig și de cald pe piatra obosită de smarald din inel, o minciună și el. În rotundul lui a rămas un gol, ce plictis, după atâta ocol! N-a înțeles nici fata mea. Ce modele să caut în cărțile pe care le tot laud? Ele nu se mai potrivesc, nu încap în sunetul nostru buimac. Am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cu Doamna Lucreția, așa cum îmi place mie să-i spun și m a invitat acasă, să văd bustul părintelui stareț Iachint, cel care a slujit mulți ani la Mănăstirea Putna. Modelat în lut, bustul monumental era așezat pe o masă rotundă în sufragerie și ne privea cu resemnare. Îl cunoșteam pe părintele Iachint din povestirile detailate ale profesorului Claudiu Paradaiser care a petrecut luni de zile în preajma acestuia, la mănăstire, pregătind cartea Comori ale spiritualității romaneaști la Putna. L-am văzut
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]