1,828 matches
-
24 februarie 2015. A FI A fi bobul de grâu ce moare-n pâine, A fi idila cotidiană ce de rutină nu se teme, parfum al tinereții veșnice cu buze moi și patul cald, A fi condeiul ce nu se rușinează de-al foii albe ogor, A fi un simplu om, bun și-nțelept, chiar fără diplome de studii, A fi un val de mare îmbietor cu malul dar care se retrage înapoi spre larg mereu același dar întotdeauna altul, A
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
mergând în urma lui sau înaintea lui, pe când el alerga de la un tribunal la altul. Știam că Dădu obișnuia să împingă multora în buzunar câteva bancnote, fără ca acest gest să pară a fi un cadou sau o pomană, ca să nu-i rușineze, ci chipurile că plata pentru serviciile prestate. Aceștia aveau nevoie de sprijin financiar și de înțelegere, ca urmare a situației tulburi și precare în care se aflau după război și după terminarea acestuia, cănd „ședeau pe valize”, în așteptarea autorizației
D A D U de ELY LAZĂR în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372055_a_373384]
-
de ceară căzută întâmplător. A răsărit din întuneric ca o scânteie de o clipă și s-a dizolvat pe pielea fină a Edwinei. După această picătură au urmat altele și altele. Picăturile de ceară au prins curaj. Nu se mai rușinau că provocau arsuri în timp ce se lipeau de o ființă pierdută în ceața nopții. Treptat a început să se obișnuiască. Picătura de ceară și-a lăsat sigiliul. Lumânarea se topea succesiv aruncând picături adânci în viața Edwinei. Încetul cu încetul Edwina
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
fiecare zvâcnet. Cu o mână îi mângâiam sânii și cu cealaltă o ridicam de funduleț, împingând tot mai apăsat. Se descărcă, din nou, în același timp cu mine... Câteva clipe, am rămas ca morți amândoi... Când ne-am revenit, era rușinată de intensitatea dăruirii sale. Îmi vine să te mănânc, îmi spuse la ureche, în timp ce mă mușca de buza superioară. Cine te oprește s-o faci? Abia aștept să văd cum o să procedezi, sunt cam mare și pot deveni sățios. Lasă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379660_a_380989]
-
imposibilul, iar imposbililul m-a încercat pe mine. Acum suntem chit. Tăcerea e dovada că de inimă stă atârnată o piatră. Am prins infinitul de coada ochiului și nu s-a mai zbătut. Ceream apă deșertului, iar soarele s-a rușinat și s-a ascuns în tine. Am vânat vânătoarea ta și m-am ales cu un colț de pădure. Prinsă în jocul luminilor, n-am mai știut ce înseamnă întuneric. Lumea scârțâie viața, precum un afon vioara. Ciripeam și eu
GÂNDURI CIUPITE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374671_a_376000]
-
de la Seneca avea să ceară, de-ar fi trebuit. Zâmbii mefistofelic și-mi încheiai preparativele. Chiar îmi plăcea femeia din oglindă. Podoaba capilară? O minune castanie a la Mireille Mathieu! Ochii? Sub sprâncene frumos arcuite, căpruii mei se tupilau fals rușinați sub gene dese. Obrazul? Ca de adolescentă, natural colorat, tras din linii distinse. Și-aș fi continuat din greu infatuată, de nu mi-ar fi zornăit în cap neașteptată opreliște: Și gâtu-i o minune! Veneră te-aș striga! Dar te
SFÂNTA NICOLE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379162_a_380491]
-
încă de la grădiniță, n-au fost cu mine, cu noi?! Eram sensibilizată în extremis. Auzind numele permanent-prezentelor în preajma lui Nicole, oftai... Ori așa crezui, când de facto, emisesem aproape un mârâit la gândul concesiilor făcute sâcâitoarelor în viața mea. Mă rușinam în mine de gândul trăit, când mama veni cu precizarea: -De-aia nu le-ai suferit pe deplin! Prietenia lor te-au făcut geloasă. Nu mai ascultam vorbele mamei. Nicole avea dreptate, multă dreptate... De ce avea nevoie de o introducere la
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
care și noi ne întărim, lăudându-te: Bucură-te, alergătorule după cele cerești; Bucură-te, însetatule după cele dumnezeiești; Bucură-te, cel care ai descoperit înșelăciunea; Bucură-te, cel care ai călcat peste ea; Bucură-te, care pe satana ai rușinat; Bucură-te, că mintea ți-ai smerit; Bucură-te, că minte de har ai dobândit; Bucură-te, că inima de carne în inimă de Duh ai prefăcut; Bucură-te, că sângele cel trupesc în cel duhovnicesc l-ai schimbat; Bucură
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
celei nemuritoare: Bucură-te, om îngeresc; Bucură-te, înger omenesc; Bucură-te, tăinuitorule al darurilor de sus; Bucură-te, cel ce ai câștigat viața de rai; Bucură-te, slujitorule al dumnezeieștilor petreceri; Bucură-te, că pe șarpele căderii l-ai rușinat; Bucură-te, că în picioare capul lui l-ai călcat; Bucură-te, că prin mântuirea ta și noi ne mântuim; Bucură-te, că, urmându-te, darurile tale primim; Bucură-te, cel ce te-ai unit cu Dumnezeu; Bucură-te, că
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
originar Din cele mai temute vremuri Și până azi nu s-a schimbat Nimic din marile îndemnuri: Iubiți tot ce ați venerat! La început admirăm cerul, Fiind atât de-apropiat De omul ce-ascundea misterul Căderii sale în păcat. Dar rușinat de a lui fapte Cerul s-a-ndepărtat ușor Spre Calea unde curge Lapte Și e sălașul sfinților, Lăsând pământul agoniei În mână omului pervers Născut din patimă mândriei, Iubind numai din interes. Și-a construit meschine chipuri De idoli
PACATUL ORIGINAR de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369182_a_370511]
-
Acu au ce și-au dorit... La ce le mai trebuie și o mamă bătrână pe capu' lor? Au revenit cei doi jandarmi care ieșiseră și, imediat după ei, Florica și Eugen. Au cerut scuze judecătorului și au înșfăcat-o rușinați pe femeie. Au scos-o mai mult pe brațe, încercând să se justifice că au uitat-o în sală. Ajunși în stradă, și-au luat rămas bun unii de la alții. Din vârful buzelor și doar câteva strângeri de mâini. Au
PARTAJUL (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369263_a_370592]
-
Au privit-o cu atenție, încercând să-i înțeleagă vorbele, să le pătrundă sensul. Fiecare a interpretat în felul său și a socotit că nu are ce comenta. Și-au ferit privirile și au păstrat momente îndelungate de tăcere, oarecum rușinați de unele gânduri ascunse și de momentele în care și ei au avut pretenții mai mari ori nu au fost suficient de atenți cu mama lor în anumite situații, până ce femeia i-a îndemnat să meargă. Au sprijinit-o din
PARTAJUL (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369264_a_370593]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ÎNFRIGURĂRI Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului nu mi-au plăcut niciodată iernile zăpada spaima cireșilor dezbrăcați din curte care par că-și acoperă rușinați părțile intime câinii care stau ghemuiți ca niște covrigi uscați în vitrină pe care nu-i cumpără nimeni pisicile în călduri care fac dragoste-n pod și care scot țipăte viscerale nimeni nu se dă-n vânt după iarnă în afară de
ÎNFRIGURĂRI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374216_a_375545]
-
păreau ei așa mai contemplativi, dar în creier făceau niște planuri de să le stea în gât americanilor... Mai erau și copiii, fericiți că soldații le dăduseră gumă de mestecat cu care făceau baloane spre disperarea unei doamne învățătoare extrem de rușinată de modul de comportament al micilor bestii care păreau că atâta așteptaseră. Să vină soldații să le dea ceva! Doamne, iartă-ne, mai rău ca ultimii cerșetori... Un reporter ia un interviu maicii stareță, cea care avea terenul în grijă
AU VENIT AMERICANII de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374224_a_375553]
-
pe urme, încă din Metania. Alaiul acesta ca de nuntă se agățase cu cerbicie de persoana Mântuitorului încă de la episodul învierii lui Lazăr, cel mort de patru zile. Ca și în alte dăți, Iisus înfruntă moartea altora, arătându-i neputința, rușinând-o. Așa avea să se întâmple și cu propria Lui moarte... (Giovanni Papini - „Viața lui Iisus”) Explicarea, interpretarea și tâlcuirea icoanei Intrării Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim Este zugrăvită ca icoană prasnicală, singura pusă pe tetrapopodul obișnuit pentru închinarea
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362091_a_363420]
-
pe urme, încă din Metania. Alaiul acesta ca de nuntă se agățase cu cerbicie de persoana Mântuitorului încă de la episodul învierii lui Lazăr, cel mort de patru zile. Ca și în alte dăți, Iisus înfruntă moartea altora, arătându-i neputința, rușinând-o. Așa avea să se întâmple și cu propria Lui moarte... (Giovanni Papini - „Viața lui Iisus”) Introducere În fața Ierusalimului, în acea duminică de aprilie a anului 33 de la Nașterea Sa, Dumnezeu - Fiul, Domnul Iisus Hristos întrupat într-un om încă
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
VULCAN. Și, se pare că Artemie nu intervenise în nici un fel pentru ea, după cum spuneau bunicul și Marieta. Dar, cum a încheiat cu pregătirea pentru profesie, cum n-a mai pus mâna pe vreo carte, fapt pentru care nu se rușina, dimpotrivă, se considera o rebelă originală ce-și refuza șlefuirea celor învățate până la majorat și, mai cu seamă, amplificarea volumului celor știute. Fusese auzită mereu, după ’89, cum își motiva profilul intelectual incomplet prin incapacitatea sistemului de învățământ trecut, lipsit
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
patrioți când nu mai au altă resursă, și astăzi, după cinci ani de jaf nerușinat, stropesc lumea cu echipagiurile lor, [î]și reparează casele din banii statului dîndu-le cu chirii enorme la cutare sau cutare administrațiune publică (cum nu se rușinează a o face însuși d-l ministru de finanțe), creează posturi lucrative cu lefuri întreite decât acele ministeriale și mai joacă și comedia dezinteresării politice, depunând niște portofoluri ministeriale cari au ajuns într-adevăr niște posturi secundare în privința lefei. Astfel
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pardon, consoarta porcului, care-i moartă-n coteț. Să nu ne trezim din nou cu piticul de la Propagandă și agitație (ce dulce suna secția, nu?) că mă pune să fac iar coperta. Oricum, de va fi să fie, mă retrag rușinat de propriu-mi trecut și-l propun pe vecinul meu de atelier, pictorul "tradiționalist", cel care în ziua tragediei americane țopăia pe culoar: Bine le-a făcut! Bine le-a făcut! 21 septembrie Sub înaltul patronaj... Formulă subțire la origini
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de sculptor într-un text din ajun.) • uitîndu-mi portmoneul cu acte (și ceva bani) la toneta cu ziare din Tîrgu Cucului și întorcîndu-mă tîrziu, mai mult decît sceptic, la locul neglijenței, doamna vînzătoare (pentru că doamnă e) îmi înmînează băftosul obiect; rușinat de refuzul propriului meu gest de a-i oferi ceva din portmoneu, revin la rarissima doamnă cu o involtă gladiolă. • ce refrișante sînt, din cînd în cînd, chiar și "gîlcevile din Chioggia" locală, știind, nu?, că și Voltaire, "candidul", făcea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vineri, cînd părăsind stadionul, unde zece mii de oameni au explodat în clipa golului victorios, am ajuns imediat în venerabila sală gotică, realmente zguduită de tumultul aplauzelor din finalul pianului rahmaninovian pe o temă de Paganini! Nu m-am simțit defel rușinat de... frivolul transfer. Și un irepresibil post scriptum. Ca să atenuez nota gravă a Retrospectivei mele din noiembrie, de la Palatul Culturii, am așezat pe șevaletele din preajma microfonului de vernisaj lucrări cu personaje vivante, lejere, ar spune francezul. Și asta pentru a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a fost „singurul om politic al acelor ani”, iar profesoara BÂRZU IRINA, din Craiova, este de părere că în roman „ANTONESCU este prins într-o lumină de mare patriot, apreciat exact așa cum a fost și că istoria n-o să se rușineze de faptele lui, urmând a fi reconsiderat ca și GOGA, REBREANU și alții”. ARDELEANU VIRGIL, secretar general de redacție la revista „Steaua” din Cluj-Napoca, susține că din roman se desprinde concluzia potrivit căreia ION ANTONESCU ar fi fost „un adevărat
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
față cu alte persoane, atât timp cât alergarea nu este o activitate de care să ne fie rușine, iar dacă sunt persoane care, prin comportamentul lor, se pot manifesta negativ sau dezagreabil față de joggeri, nu practicanți de jogging ar trebui să se rușineze, ci dimpotrivă, ei ar trebui să aibă motive de mândrie). posibilitatea efectuării ședinței de alergare la ore la care este mai dificil de alergat în aer liber (seara târziu, după amiaza etc.); posibilitatea efectuării ședinței de alergare fără a mai
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
public și mediatizat pe măsură: trebuia dat un exemplu limpede că NIMĂNUI nu i se va mai permite raptul intelectual.1 Prin urmare, celebrul personaj fu introdus în boxa acuzaților, asemenea ultimului criminal. Numai că profesorul nu părea defel neliniștit, rușinat în niciun caz. Mai degrabă privea cu interes în jur și, din când în când, zâmbea pe sub mustață. Ceea ce nu-i făcea situația cu nimic mai bună, toți cei de față precum și milioanele de telespectatori considerându-i atitudinea drept provocatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
aibă semnificație. Cred cu tărie în judecata morală. Lucidă, asumată, rațională. Fără călăi și fără victime. Aceasta ne-ar duce de unde am plecat. Dar cu vinovați capabili să-și recunoască ticăloșiile mai mici sau mai mari și să-și trăiască rușinați insomniile. Dacă le au. Acest spectacol nu este o penitență. Nici o acuză. Acest spectacol se vrea a fi o oglindă în care să ne privim pe noi înșine, înainte de a ne face necesara toaletă a conștiinței cotidiene. Atât. Aceste rînduri
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]