985 matches
-
cu un buchet de lalele stacojii, arzătoare, între ei. Un bărbat se lovi de spatele meu, își ceru scuze și merse mai departe, dar eram deodată conștient de prezența altor trecători. Se uitau la mine, apoi repede în altă parte, rușinați, dar nu surprinși. Suntem la o aruncătură de băț de casa Annei Frank. Turiștii care plâng nu sunt o raritate. Dar eu nu plângeam pentru ceva din casa aceea. Plângeam pentru inocența acelui tată care mergea spre casă în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de-a lungul anilor se Înfiripase și se consolidase o legătură tainică Între ceea ce li se făcea dedesubt trupurilor femeiești folosind forcepsuri de inox și melancolia sunetelor violoncelului de deasupra. Văzându-l pe Fima, durduliu, șleampăt, zâmbind ca un copil rușinat, cu genunchii și mâinile pline de noroi, doctorul Wahrhaftig se simți cuprins de o bucurie amestecată cu afecțiune și de o dorință aprigă de a-l dojeni. Era un om blând, puțin timid, din cauza sensibilității excesive ochii i se umpleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sale puse la uscat În fața căminului. Respirația i se acceleră, buzele i se desfăcură și Începură să tremure. Nina observă și spuse: Numai o clipă, Fima. Lasă-mă să termin țigara. Nu durează mai mult de un minut-două. Dar Fima, rușinat și arzând de dorință și de milă, nu luă În seamă cuvintele ei, Îngenunche și Începu s-o tragă de picior până reuși să o așeze lângă el, pe covor. La picioarele mesei se declanșă o luptă stângace cu hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
datoria lui să se scuze pentru comportamentul său. Sau cel puțin s-o Întrebe ce face. Cine știe, poate soțul ei se plictisise deja de opereta sa italiană și se Întorsese pe neașteptate după miezul nopții, trăgând cele două valize, rușinat, vinovat, căzându-i la picioare și sărutându-i-le. Era oare posibil ca ea să-i fi mărturisit ce se Întâmplase Între ei? Era oare posibil ca el să apară aici cu un pistol În mână? Din obișnuință și din cauză că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un sânge Întunecat. În timp ce se lupta În zadar cu el Însuși să alunge imaginea, să nu vadă, să nu audă, să nu ghicească, Tamar Îi spuse Încet: —Ajunge. Liniștește-te. S-a terminat deja. Dar Fima Începu să se simtă rușinat. Fără să Înțeleagă de ce, avea totuși senzația că nici el nu era chiar nevinovat. Că era și el responsabil pentru suferința din spatele ușii Închise. Că exista o legătură Între umilința pe care i-o provocase Annettei azi-dimineață, apoi Ninei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
colecția de timbre a tatălui său și din atlasul german greoi prin care naviga ore și ore În șir, Întins pe covorul din salon, mai ales În serile de iarnă. Răspunsul ăsta l-a făcut pe domnul Danzig să zâmbească rușinat și să mormăie ceva În germană, care se termina cu cuvintele mein Kind1. Dintr-un motiv necunoscut ochii mamei sale i s-au umplut de lacrimi, i-a prins deodată capul În mâini, l-a strâns la piept și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Fără să simtă nici un fel de dorință, dar ce conta? Mai era oare vorba despre dorință? Dar despre ce e vorba, În fond? Cele trei femei dispărură după colț, dar Fima continuă să stea În același loc, nemișcat, excitat și rușinat. Adevărul era că azi-dimineață nu avusese nici un chef de trupul slab al Yaelei, ci simțise nevoia vagă a unei altfel de uniri, nu sexuală, nici maternă, poate nici măcar unire, ci de ceva pe care nu era În stare să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mai era o fabrică unde să fi existat hale de turnătorie și ateliere, o sală a cuptoarelor și un laminor. Ea nu mai consta decât dintr-o casă țărănească într-o rână, și eu am aruncat o privire fugitivă, puțin rușinat, înspre fosta casă cu acoperiș de paie când coboram cu Felix până la ștrand. Era așezată între peri și meri, acoperișul, acum din țiglă, era mult lăsat și umbrea partea odinioară locuibilă, în spatele uneia dintre ferestre avea să lucreze tata. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mai ceva decât ditamai sănioiul cu care se fălea tatăl lui Felix, ăla cu pârghii cromate de împins. Mașinile americane erau totuși mai sigure, asta îi dădea senzația că ar avea mult material în jurul lui, chiar dacă avea dezavantajul, după cum recunoștea rușinat, că n-ar putea să treacă prin fața nici unui șantier cu acel Studebaker. Cu așa ceva nu ar face o impresie bună, dimpotrivă, ar lăsa senzația de aroganță, și își parca mașina cu o stradă mai devreme de destinație, așa își mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
iar Kieran intră în panică atunci când mă văzu. — Stai liniștit, Kieran, nu am venit să arunc cu verigheta în monitoarele calculatoarelor. Am venit doar să aduc corespondența lui Mark. Ușurarea lui s-a văzut clar, dar imediat s-a simțit rușinat pentru că se trădase. —E-n regulă. N-o să fie plecat mult timp. Tu cum mai ești? —Bine, bine. De ce nu aș fi bine? Ce era mai rău a trecut și am supraviețuit. Nimic nu s-a schimbat. Nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
prăjituri de-alea cu răvaș de cincisprezece ani și nimeni nu a găsit vreodată o surpriză, doar mesajul ăla în toate! Toată lumea s-a tăvălit de râs ca semn de apreciere unanimă a umorului taximetriștilor pe seama pasagerilor nefericiți. Am coborât rușinată, încântată că puteam acum adăuga la lista de realizări din ultimele două luni bătaia de joc la înmormântarea unui taximetrist. Pun pariu că nici o prăjitură cu răvaș din lumea asta nu ar fi putut să o prezică pe asta. Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
În care era un rol atât de potrivit pentru Ellen Terry, Încât avu nevoie de toată forța sa morală ca să nu se așeze la masa de lucru și să o aștearnă nestăpânit pe hârtie. În schimb, Își notă pe scurt, rușinat, ideea și Își Îndrumă sever gândurile către proză. Răsfoind paginile carnetului, această prețioasă mină de idei neprelucrate și neexploatate, ca vinele de metal rar, se trezi cu precădere atras de două idei de roman - una despre un tată văduv și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și pe mâini, ca un cățel pe patru labe! Părinții râdeau și au strigat tare la mine că, daca tot m-am udat, să mă întorc, că nu se întâmplă nimic rău acolo unde este apa mică. Încurajat și destul de rușinat, m-am întors exact când un alt val a venit vijelios către mine și s-a săltat până la genunchi. Eu, cuprins de teamă, iar am țipat și am fugit. Mai apoi, după ce am observat atent mișcarea valurilor, am încercat să
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
nu sesiza, nici aspiratorul nu muncea. Așa că se putea ca sticlele goale de vodcă să doarmă în pace sub pat și să rămână nederanjate și nedescoperite timp de secole. Cu toate astea, am decis totuși să le arunc. Mă simțeam rușinată în ultimul hal de felul în care mă comportasem. Eram egoistă și iresponsabilă. —Ești egoistă și iresponsabilă, a zis tata. —Știu, am bolborosit eu. Îmi venea să vomit din cauza sentimentului de vină. Și ce fel de mamă eram pentru Kate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
numai ca să-și mai amâne responsabilitățile măcar cu doi ani. Nu pentru c-ar fi extrem de interesați de învățătură. Sau pentru că sunt pasionați de materiile pe care le studiază. Eu și Laura am avut bunul-simț să ne luăm niște figuri rușinate în timp ce Adam ne dădea respectiva explicație. Eu, Laura, Judy fuseserăm niște exemplare de primă mână de studente leneșe și lălăite, care nu prea aveau dor de muncă; eram răsfățate și foarte indulgente cu noi înșine. Exact genul descris de Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și inconfortabilă. Am ajuns la sală, iar Adam m-a înscris folosind doar un minimum de cuvinte. M-am dus la vestiarul femeilor. Într-un final, am reapărut. Îmbrăcată în body și cu pantalonii aia strânși pe picior eram la fel de rușinată ca o virgină. Îmi venea să mă târăsc cu spatele la zid de teamă ca vreo persoană să nu-mi vadă fundul în toată splendoarea lui. Dar n-ar fi trebuit să-mi fac nici o problemă. Adam abia dacă mi-a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Nu vreau să mă machiez, prostuțule. Atunci de ce ai nevoie? Mă tachina. —Claire, relaxează-te, te rog, mi-a spus el exasperat rostogolindu-mă cu fața în sus. Presupun că te referi la prezervative. —Ăăăă, da, am zis eu nițel rușinată. —Ei, nu-i nevoie să-ți faci griji. Am eu câteva aici. A! Nu știam ce altceva aș fi putut spune. Exprimarea lui directă îmi cam tăiase elanul. Sigur că avea dreptate. De ce-ar fi trebuit să mă jenez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
i-am răspuns clătinând din cap cu înțelepciune. Subtextul fiind desigur: „Dac-ai fi fost prin preajmă, ticălosule, ai fi văzut-o crescând.“ Dar n-am spus nimic. Nu era nevoie. James știa. Se vedea pe fața lui spășită și rușinată. —Și o cheamă Kate? m-a întrebat. Valul de furie care a urcat în mine a fost așa de puternic, c-am crezut c-o să-l omor. Nici măcar nu aflase cum o cheamă. Erau atâția oameni pe care putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ea. Am liniștit-o și Kate s-a oprit din plâns. Pentru o clipă, am simțit o satisfacție amară la gândul că fiică-mea îmi ținuse partea mie, și nu lui taică-su. După care m-am simțit tristă și rușinată. James era tatăl lui Kate. Ar fi trebuit să fac tot ce-mi stătea în putere ca să se placă unul pe celălalt. Eu aveam să-mi găsesc un alt bărbat pe care să-l iubesc. Dar Kate nu avea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bine rolul, afișând un chip palid și mâhnit. O clipă m-am simțit vinovată. Dumnezeule, nu aveam nici o șansă să câștig. —Relaxează-te, James, i-am zis cu răceală. N-o să fac o scenă. James a avut bunul-simț să pară rușinat. — Nu de asta îmi fac griji, mi-a răspuns el. Chiar așa? am rânjit la el. — Chiar așa, mi-a răspuns el ceva mai răbdător. Uite ce e Claire! Trebuie să vorbim. Nu mai e nimic de spus, am replicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de drăguț cu mine. Pentru că mă făcuse să mă simt așa de frumoasă, de dorită, de interesantă și de specială. A lăsat vreun număr de telefon? am întrebat plină de speranță. —Ăăăă, nu, a zis ea privind în altă parte rușinată. —Poate c-o să mai sune, am spus ușor agitată. — Poate, a zis mama neconvinsă. Oare ce-i spusese lui Adam? Dacă sună, să știi că vreau să vorbesc cu el. Ai auzit? am întrebat-o. Nu-i nevoie să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
întrebat. Dar nu pe un ton urâcios și agresiv. Dar de ce crezi aș fi avut nevoie de-o momeală ca să vreau să fiu cu tine? m-a întrebat Adam. Ești minunată! N-am spus nimic. Am stat acolo, pe jumătate rușinată, pe jumătate încântată. —Vorbesc serios, a continuat Adam. Trebuie să mă crezi. Ce fel de respect de sine ai tu? Ești extraordinară! Să nu-mi spui că n-ai știut chestia asta! Ei, n-ai știut? m-a întrebat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe care ea n-avusese fericirea să-i audieze și nici măcar să-i vadă cum arătau și, până la urmă, toate întrebările ei, semănând prea mult a sentimentalism desuet, erau doar penibile și ridicole, încât n-a făcut decât să mulțumească, rușinată, și să plece în grabă. O experiență din aceasta îi era destul, nu mai voia să mai afle cine va mai fi lucrând încă la Hôtel des Bergues. Când i-a povestit astea nu fiicei sale, ci lui Andrei Vlădescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
al celui exterior, fiindu-i interzisă de destin, interzisă de zei speranța celui lipsit de îndrumător, speranța în ramura de aur luminoasă în hățișul pereților de carceră, cine a cunoscut toate acestea, cine cunoaște toate acestea, acela este încă mai rușinat, este plin de groază deoarece își dă seama că pentru cei din cer tot ceea ce se întâmplă se desfășoară în concomitență, că tocmai de aceea voința lui Jupiter și aceea a destinului au putut deveni una, revelându-se pământescului într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
deja ocupat de Shirley, îmbrăcată doar cu furoul și dând să-și pună cămașa de noapte. Kenneth spuse: — Hei, ce căutați în camera mea? — Nu e camera dumneavoastră, spuse Shirley. Uitați, astea nu-s bagajele dumneavoastră, nu? Și își strânse rușinată cămașa de noapte la piept. Kenneth spuse: — Ei, fir-ar să fie! Nu. Dar ia stați puțin. Nu e nici patul meu. Înseamnă că m-am rătăcit. Scuzați-mă. Am șters-o. Dădu să iasă, dar se opri după doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]