1,007 matches
-
o condiție, dacă te-ai obișnuit cu ea, trebuie să te obișnuiești și cu Ippolit. Și apropo de Subotin, nu Înțeleg de ce nu Încăpeți de el? Ce, alții sunt mai breji!? - Lumea vorbește fel de fel, răspunse Mașa, lăsându-și rușinată privirea În jos. - Lasă-o să vorbească, zise musafirul, cu aceeași răceală În glas. Ce știu ei despre Ippolit? Câți l-au cunoscut Îndeaproape? Vorbesc ca să se afle În treabă. De altfel, nici eu nu-l cunosc prea bine. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
apare În curând și un țap ispășitor prin preajmă... - N-am nevoie de așa ceva, se precipită gazda. Pute de la o poștă... - Uneori la casa omului e nevoie și de câte un țap, spuse Extraterestrul cu subînțeles. Stăpâna casei Își plecă rușinată privirea, spre pantofii de lac galbeni ai vizitatorului, Împodobiți cu catarame strălucitoare și pinteni de alamă ce zdrăngăneau la fiecare mișcare a sa. Pantofii contrastau cu pantalonii negri, călcați la dungă, și cu ciorapii de mătase roșii, pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
răspundea Vasile, ca reprezentant mai vârstnic și pe deasupra și romancier. Dar matale, coane Iancule, când după conițe, când după fetițe, zi că nu-i așa?! Ia mai tăceți măi băieți că mă faceți chiar să vă cred, făcând viclean pe rușinatul. Nu-i adevărat, coane Iancule, nu-i adevărat? Dar aseară cine stătea colo, în parcul de pe malul Ialpugului cu fetița aia-n alb și cine o strângea în brațe iar ea îl săruta de mama focului, noi sau matale? Duceți
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mare. Asta se putea citi pe chipul său. -Și eu mă bucur să te văd, spuse Radu zâmbind. -îmi pare rău de ce ți s-a întâmplat, și eu am fost destul de băut, nu rețin cum ne-am despărțit, zise Andrei rușinat. -A trecut și asta Andrei, sper să n-o mai facem altă dată. -Naiba să mă ia dacă eu am mai pățit așa ceva, se enervă Andrei. -Cred că vinul cel cald ne-a pus pe chituci, Radu. -Vinul... muzica, și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
împreună dormitorul și chiar patul, care era singurul, fapt pe care mai târziu îl va regreta. în zori când s-au trezit, Angela, foarte veselă fredonând o melodie, pregăti cafeaua, la care Radu n-ar fi rămas, dar se simți rușinat și pus în încurcătură. El își sorbi cafeaua în tăcere, fumând două țigări una după alta, cu un fel de nervozitate, ascultând trăncănelile Angelei despre fratele ei, care acum nu vroia să se trezească, deși azi noapte cerea să fie
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ce i se cuvine din averea tatălui său. La aflarea acestei vești Radu nu știu ce să zică, ci doar îl privi lung și încruntat pe Eugen, pentru moment nedându-și seama de expresia feței lui. Oana își lăsă capul în jos rușinată, ea cunoscând intenția soțului ei, care de mai multă vreme i-o descoperise și nu era de acord ca el să strice relația cu sora lui vitregă și mama acesteia care s-au dovedit atât de omenoase cu ei. Ea
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
buzelor, conturîndu-le În tăcere cu arătătorul și cu inelarul. Degetele Îi miroseau a scorțișoară. Am Înghițit În sec, simțind cum pulsul mi-o luase la sănătoasa și mulțumind divinei providențe că nu existau martori oculari care să asiste la aprinderea rușinată a feței mele, care ar fi fost Îndeajuns pentru a aprinde o havană de la o palmă distanță. 3 În după-amiaza aceea cu ceață și burniță, Clara Barceló mi-a furat inima, răsuflarea și somnul. La adăpostul luminii fermecate din Ateneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
capul aplecat Într-o parte, Îmi inspira o viziune cerească. Mă pregăteam să-mi dreg glasul pentru a-mi anunța prezența, Însă efluviile de Varón Dandy m-au dat de gol. Clara puse capăt concertului de Îndată și un zîmbet rușinat i se schiță pe chip. — Pentru o clipă am crezut că e unchiul meu, Îmi zise. Mi-a interzis să-l cînt pe Mompou, fiindcă spune că ce fac eu cu el e un sacrilegiu. Singurul Mompou pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
gură cu bulbuci. Frigul și vîntul Îmi cuprinseră hainele umede, mușcîndu-mă. Tăietura de pe față mă ardea. — Vă simțiți bine? Întrebă un glas din umbră. Era cerșetorul pe care refuzasem să-l ajut, cu cîteva clipe Înainte. Am Încuviințat, evitîndu-i privirea, rușinat. Am Început să umblu. — Așteptați puțin, măcar pînă se mai potolește ploaia, sugeră cerșetorul. Mă luă de braț și mă conduse pînă Într-un ungher de sub arcade unde avea o boccea și o geantă cu haine vechi și murdare. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și nedreaptă. — Eu sînt cel care trebuie să-ți ceară iertare, fiindcă m-am luat de soră-ta, am zis eu. Aș fi făcut-o atunci, Însă mi-ai spart gura Înainte să pot vorbi. Tomás și-a coborît privirea, rușinat. L-am observat pe acel uriaș timid și tăcut care rătăcea prin sălile de clasă și pe coridoarele colegiului ca un suflet fără stăpîn. Toți ceilalți băieți - eu În primul rînd - se temeau de el și nimeni nu-i vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
venea să-i pupi de entuziasm. Rareori, bărbatul ascuns în disconfortul fetid din hasnaua dedesubt a closetului, mai rezista să nu iasă la iveală, de bună voie și nesilit de nimeni, în aerul geros de afară, pufnind, scuipând și înjurând rușinat și fără adresă. Ptiu, ptiu, ptiu! că tare mai pute, mărturisi, încurcat, Marin Tărniceru, leat din aceeași companie cu Nicanor, într-un rând, pe când ieșea, pe brânci, în hohotele găzarilor, de sub cabina de scânduri. Miroase tot așa de rău, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu întrebarea-i specifică și care devenise obsesie pentru el: Sa-lut, Vladi-mire! Când pornim la Ierusalim, măi Vladi-mire? În vremea aceasta, contabila se ridicase cu o tresărire vizibilă, salutând: S'trăiți, tov secretar!... Imediat, roși pentru gafa făcută, corectându-se rușinată: S'trăiți, domnule Calaican! Mă scuzați! mai adăugă ea, rămânând în picioare. Calaican, care, de pe când fusese secretar de partid în unitate, știa că i se spune, primejdios de flatant, Tartorul, se răsti la ea amenințător, în poticnitele-i silabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Cu alte cuvinte, bietul „Șărban” a rămas călugăr fără voia lui - cu acte în regulă. „Așa este. Și o spun cu strângere de inimă, fiule.” Îl privesc pe călugăr cu părere de rău, pentru că îl văd cum își ferește privirea, rușinat de parcă el ar fi făcut acea nedreptate lui Șerban Cantacuzino...Privește pe fereastra din fața lui undeva fără țintă. Rămân tăcut, pentru că nu sunt obișnuit cu asemenea stări din partea bătrânului... La un moment dat, mi se pare sau e adevărat, dar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
un fel de rușine și regret inundându-le inimile. După ce a plecat toată lumea, Gaston a rămas nemișcat, exact în aceeași poziție. Așa l-au găsit Takamori și polițistul. — Gas! strigă Takamori, apucându-l de mână. Gaston zâmbi ca un băiețel rușinat. Takamori îi văzu pantalonii sfâșiați și pătați de sânge. S-au dus la secția de poliție și, o oră mai târziu, după ce au răspuns la întrebările polițistului, au pornit spre casă. — Te doare, Gas? — Nu, n-am nimic. Takamori n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
În patru labe; chipul ei se schimba cu repeziciune; putea fi Keiko Kataoka, Reiko sau la fel de bine putea fi una din prostituatele caucaziene pe care le plătisem la New York. Putea fi chiar mama mea. Femeia Își sumețea fundul, cu privirile rușinate pironite În pământ, cu un zâmbet În colțul buzelor. Era Întoarsă cu spatele la cineva, oferindu-i o priveliște asupra crăpăturii dintre fese. În cadrul scenariului, femeia mărturisea că rușinea era sursa plăcerii ei. Mărturisirea nu se făcea prin cuvinte, ci prin semnalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lui Robespierre, nici când i-au înfipt gheara în gât. Ei au fost totdeauna gata să-i sanctifice pe cei atotputernici pentru ca apoi să-i poată răstigni. Au tăcut atunci când trebuiau să vorbească și au vorbit atunci când trebuiau să tacă rușinați. E enorm astfel răul pe care l-au făcut. Și dintr-un rău trebuie măcar să înveți. Dar cum să înveți când înțelepciunea pufnește în râs și își freacă mâinile mulțumită că "a trăit"? Înțelepții sânt totdeauna gata să pactizeze cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mi-am pierdut fiul. Tăcură câteva momente. Mma Ramotswe aruncă o privire spre Mma Makutsi, care stătea în picioare lângă chiuvetă și observă că secretara ei se uită cu atenție la doamna Curtin. Când surprinse privirea șefei, Mma Makutsi păru rușinată și se reîntoarse la ceainic. Mma Ramotswe întrerupse tăcerea. — Îmi pare tare rău. Știu ce înseamnă să pierzi un copil. — Știți, Mma? Nu era sigură dacă întrebarea n-avea un substrat, dacă nu era cumva o provocare, dar răspunse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
au cerul în vene. Petre, mă tem pentru ei, mă tem pentru mine, nu plec. Nene, carnea bradului scrijelit cu briceagul lacrimă tămâie cerul se bucură de fiecare rană săpată în inimă; carnea bradului sigilează durerea sub scutece verzi cerul, rușinat, caută victime în tocul ferestrelor. Nene Matei, Dumnezeu contabilizează intenții, așteptările pun virgulă după fiecare eșec, Dumnezeu arde registre. Ce atâta frică?! Cenușa lemnului nerodit îngrașă burțile viermilor. Nu ai voință, nene Matei! Este atât de simplu, îl facem! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
luna plină nu era câtuși de puțin vinovată. — Oh, sunt doar niște maimuțe, se simți Sampath obligat să le apere. Ce să știe ele? Când restul casei doarme, copilul pufăie din pipa tatălui său. — Așa e, spuseră unii, în timp ce alții, rușinați că se descoperise alcool în curte, doar chicotiră. Nu e vina maimuțelor. Oamenii sunt întotdeauna cei degenerați. E foarte trist, dar într-un loc ca ăsta, cu așa mulți vizitatori, trebuie să accepți și binele și răul laolaltă. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
lăsându-l măcinat și gol pe dinăuntru. Doar gaura neagră a premoniției pe care o simțise în ultimele săptămâni rămăsese intactă. Când, în cele din urmă, vizitatorii fură siliți să plece de domnul Chawla, se retraseră, nu tăcuți sau aparent rușinați, ci strigând chiar mai tare și pretinzând că indigestia lui Baba era vina celor care se certau cu ei. Sampath își aminti de extazul său timpuriu din livadă. Fusese o poveste de dragoste: cum înfrunzise și înflorise, cum îi străluceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
a-l domoli cum se cuvine. Iată însă că, de patru zile, eu și fiul nostru n-am dat de capătul firului care ne trebuie. Mai avem trei zile și, cu ajutorul sfetnicilor și al altora, trag nădejde să-l lăsăm rușinat și de astă dată pe Zarvă-Împărat. (Intră cei trei Sfetnici.) SFETNICII (se înclină): Bine-ai venit, Măria Ta! GÂND: Bine v-am găsit! Vrednicilor ai mei sfetnici, veți binevoi să vă gândiți la dezlegarea unei cimilituri care o să vi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
drept al Lianei și ca unul care te-ai socotit ocărât prin bucatele aduse în fața ta. BOLOVAN: Hă, hă, dacă mă punea pe mine să fac judecata, îndată porunceam să-ți taie capul, frate Pricină! PRICINĂ: Mă aflu întru totul rușinat, și mărturisesc asta fără sfială la toți aici de față. Fata mea cea mai mică, Liana, a dovedit cumințenie, răbdare și minte, iară eu n-am știut-o prețui cum se cuvine, după cum n-am cunoscut-o când am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ei. Ca să le sperii. Poate că aveți dreptate, domnule, am zis eu pe un ton nefericit. Dar nu e la latitudinea mea. Eu doar respect ordinele. Asta era scuza germană tipică pentru toate în vremurile alea și m-am simțit rușinat să o folosesc. Becker își scoase capul de după ușa bucătăriei: — Aș putea să vă spun o vorbă, domnule? Era rândul meu să fiu bucuros că plec din cameră: Ce s-a întâmplat? i-am zis pe un ton amar. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
solidă, puțin bruscă, cu o senzualitate directă, fără rafinamente, de un erotism popular. Să trecem și aici la lista cuvintelor cu frecvența unu. Iată, de exemplu: verdețuri, fecioare, rușinai, rușinându-se, (a se ) rușina, (să te) rușinezi, (să se ) rușineze, rușinată, rușina, rușini, (ne vom) rușina, rușinezi, (mă) rușinez, (a se) verifica, vermut...* — Ați văzut? E vorba de un sentiment clar de vinovăție! Un indiciu prețios: cercetarea critică poate pleca de aici, propunându-și ipoteze de lucru... Ce vă spuneam? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mari și frumoși. Dar pielea! murmură femeia. Tenul unui înger. Ei da, așa mai mergea. Adriana se pomeni că afișează pentru a doua oară în seara aceea zâmbetul ei de premiantă. — Mulțumesc! Ce drăguț din partea ta! Încerca să facă pe rușinata sau cel puțin pe umila, dar nu era sigură că-i reușește. — Catherine... , o avertiză Toby. — Scuze, știu...fără afaceri la petrecere. Promit să nu o mai deranjez în seara asta, dar de luni nu mai garantez. Femeia ridică privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]