3,312 matches
-
ÎNVAȚĂ SĂ VEZI! Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului “Să vedem, Doamne, Cerurile, lucrul Mâinilor Tale, împrăștie norul de pe ochii noștri, norul cu care i-ai acoperit...”, îndrăznește să spună în ruga sa unul dintre cei mai mari gânditori creștini, Fericitul Augustin. De asemenea, în una din cărțile sale, Sfântul Augustin surprinde cititorul: “Adevărul este ceea ce se vede!” Și este destul de evident acest lucru, deoarece în afara acestui spațiu limitat se desfășoară plăsmuirile
ÎNVAŢĂ SĂ VEZI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363661_a_364990]
-
vor pieri, dar valoare aurului niciodată! +i aurul îl topea și-l ținea pitit în lada de zestre în odaie, să-i facă zestre fetei cu el. ȘI într-una din zile o chemă pe nevastă în tindă șI o rugă să ia loc pe prag să-I spună o vorbă: -Fă, Mario, zice el, îmbujorat la față, fusei pe la nașu Ghiță Băngoi și uite ce aflai: a venit șatra lui Polizache de la Ruși și din bulgărele de aur pe care
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
dragi trecuți în neființă, apoi am participat la slujba religioasă pentru liniștirea sufletului mamei. Înainte de a părăsi biserica, l-am întrebat pe părinte cât costă serviciul făcut. Preotul m-a privit câteva clipe, apoi mi-a spus: - Dumnezeu să primească ruga noastră pentru sufletul răposatei! ... Pentru asemenea slujbe nu se achită nimic, dar când veți întâlni cerșetori ori oameni amărâți și puteți să-i miluiți, faceți-o! Cu o bucată de pâine, cu o haină veche, dar nu cu bani! Eram
LIGA SCRIITORILOR MARAMUREŞ INTRĂ ÎNTR-O BINEMERITATĂ VACANŢĂ. ARTICOL DE GELU DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363704_a_365033]
-
IARNĂ Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Dor de iarnă Mi-e dor să-ți prind în palmă fulgii Să îi topesc într-un sărut Și să-i adun prin taina rugii La amintiri ce n-au trecut. Mi-e dor de-aleile ascunse De bolta crengilor sub nea, De băncile în alb cuprinse Pe care dragostea zbucnea. Mi-e dor de pletele din sălcii Plecate alb pe albul lac Rămas cu
DE IARNĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363739_a_365068]
-
dezlegi. O lacrimă ascunsă am presărat-o-n vers De te înalți la stele, de clipă să mă legi, Să te urmez spre ceruri, plutind în univers. Potrivnic ne e timpul. La noi nu se închină. Oricât spre el o rugă la ceruri înălțăm, El zboară fără milă uscând din rădăcină Floarea vieții, sfântă, ce-n lacrimi o scăldăm. Te-ai născut din versul răsărit din mare Stânca tu mi-ai fost, lovită de-al ei val. Te-ai înălțat la
LA STEAUA... MINUNATĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363761_a_365090]
-
poezie în „Esențe”/ aprilie, 2009, proza în „Sinteze”/2009, poezie în "Însemne"/2010. Antologie scrisă: proza în "Expresia ideii", vol.II, Ed. Karta.ro, Onești, 2011; proza în "Românii așa cum sunt", Ion N. Oprea, Ed. PIM, Iași, 2011; poezie în "Ruga fără sfârșit - cel mai lung poem colectiv pentru cartea recordurilor", Ed. Națiunea, București, 2012;proza în „Cu prieteni, despre prietenie”, Ion N. Oprea, Ed. PIM, Iași, 2012; poezie în „Cu patria în suflet”, vol. I, Ed. Națiunea, București, 2013, proza
MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364613_a_365942]
-
focu! Oamenii din satul meu Aproape-s de Dumnezeu, C-or ținut tot calea dreaptă, Sfântu Pătru,-n rai i-așteaptă. Doamne, ce rău le-o părut, Că de ei noi ne-am pierdut, Plată când om da la fapte, Ruga lor o ne scape! Referință Bibliografică: Poemul rădăcinilor / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 239, Anul I, 27 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
POEMUL RĂDĂCINILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364672_a_366001]
-
IISUSE, TE-AM UITAT! Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului Nici pietrele nu mușcă din pielea subțiată, Nici cactușii nu-nțeapă călcâiul de rușine Când vorba luminoasă îi este-nmiresmată Cu rugile în lacrimi, și cu urări de bine... Se plimbă-n lumea largă, călare pe-un asin, Cu haine zdrențuite, cu roșcove și pâine... Din apa de fântână , curată face vin Și din secunda veche, uitată face mâine... El are vocea
IISUSE, TE-AM UITAT! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364694_a_366023]
-
PRINDE-MI MÂNA Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 230 din 18 august 2011 Toate Articolele Autorului prinde-mi mâna prinde-mi mâna Nu mai plec, iubito, m-am săturat de himere, inima mea a obosit prea plecată în rugi și durere pentr-un zâmbet coclit... Nu mai plec, vreau să trec în cuvinte, creanga-mi să scuture dor de iubire fierbinte. Prea mult am plecat pe la porți ferecate, mi-e sete de vis, de iubire, de vioara ce cântă
PRINDE-MI MÂNA de LEONID IACOB în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364729_a_366058]
-
autori afirmă că poezia lui Coman Șova este senină, echilibrată, plină de bijuterii și de aforisme, de metafore și construcții surprinzătoare, o poezie care aspiră spre clasicitate și reconciliere cu lumea, esențialmente una elegiacă și a smaimelor de cenușiu, o rugă și o nostalgie către un spațiu imaculat, o armonizare superioară la nivelul versului, o poezie de notabilă consistență, care pune în lumină o formulă inconfundabilă, o poezie meditativă, spontană și elegiacă, un îndreptar pentru a înflori planeta încă o mie
COMAN ŞOVA – UN POET AL SPAŢIULUI NEMŢEAN de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364708_a_366037]
-
Acasa > Versuri > Iubire > TRĂDĂRI DE SINE Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 690 din 20 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Iubire neatinsă rugă nerostită forme netezite sfârcuri carbonizate femeie bărbat abundă în păcat avorturi sex calvar colapsuri definite erotism bizar umbre învăluiri plumburii pași ce devin ceață labirint ispită cedări plăceri utopice prin ritualuri sordide mâhnirii în amar trădări de sine învinuim destin
TRĂDĂRI DE SINE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364803_a_366132]
-
până azi. Tu speri să-mi afli chipul când mă strigi pe nume Dar neagră e metastaza în care tu decazi. Parcă-mi bați la ușă c-un deget ce se-abține, Cu pasu măsurai prea lunga înstrăinare, Cu fiecare rugă mă întorc la tine, Iar casei dă târcol o umbră apăsătoare. La ușa grea când am să bat și eu la tine, Nicicând vreo soartă obscură nu ne mai desparte, Și rude-om vizita din astrele străine Iar vieții noastre
RECVIEM -TATĂLUI MEU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364795_a_366124]
-
la azilul de arbori dus de fratele său mai mare românul ce nu-l mai protejează. Vântul și apele se bucură în treacăt dar nu uită să se răzbune într-o zi și nimeni nu va scăpa nepedepsit cu toată ruga îngăimată Domnului. Românul nu mai e frate nici cu el însuși, jusificările din suflet nimic nu spun, se prăbușește crezul ancestral. Arborii privesc și se miră cum fratele lor își taie creanga de sub picioare și nu intervin, nu-l iartă
CODRUL NU MAI E FRATE CU ROMÂNUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349477_a_350806]
-
să se înfrățeacă pentru vecie cu natura, să cânte în răsărit de soare melodii de suflet. Doina, creație magnifică a poporului român („Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin...”), izvorâtă din patimă și dor nestins, iubire, speranță, rugă, deznădejde, bocet disperat, credință în nemurirea sufletului, alean și mângâiere pentru părinții care-și trimit fiii la război; chemare către divinitate să-i aducă pe cei ce au plecat în lumea umbrelor; renunțare la cele pământești, care-s lucruri deșarte
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
scriu Pentru că nu am forță să lupt ca să fiu veșnic viu. Iartă-mă pentru că nu am lucrat doar pentru-a zidi Indiferență, ura am pus unde aș fi putut doar iubi. Ești bun, primește-mi lacrima, grăbita și puțină mea ruga Pe care o fac când am un necaz și atunci doar pe fugă. Iarta-mă, iarta-mă Doamne că pe desfrânata și ca pe tâlhar Și dă-mi să gust măcar o picătură din divinul Tău Hâr.( de Dorina Stoica
RUGĂCIUNE DE IERTARE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349548_a_350877]
-
să se înfrățeacă pentru vecie cu natura, să cânte în răsărit de soare melodii de suflet. Doina, creație magnifică a poporului român (Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin.), izvorâtă din patimă și dor nestins, iubire, speranță, rugă, deznădejde, bocet disperat, credință în nemurirea sufletului, alean și mângâiere pentru părinții care-și trimit fiii la război; chemare către divinitate să-i aducă pe cei ce au plecat în lumea umbrelor; renunțare la cele pământești, care-s lucruri deșarte
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
Publicat în: Ediția nr. 130 din 10 mai 2011 Toate Articolele Autorului Mi-e gândul acum obosit de Câmpie, Nici nu mai știu dacă tu mă asculți, Din Poemul acesta care mă scrie Sufletul meu e acolo în Munți... Ce Rugă înaltă, fierbinte mă leagă De toate altarele neamului meu- Ardealul, Muntenia, Moldova întreagă, De tot ce-a lăsat aici Dumnezeu! Ce-i oare, Doamne, vraja nebună De nu mai am liniște? Oriunde mă sunt Pământul nașterii mele mi-adună Tăcerile
COPCHILUL FLĂMÂND... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349613_a_350942]
-
să se înfrățeacă pentru vecie cu natura, să cânte în răsărit de soare melodii de suflet. Doina, creație magnifică a poporului român (Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin.), izvorâtă din patimă și dor nestins, iubire, speranță, rugă, deznădejde, bocet disperat, credință în nemurirea sufletului, alean și mângâiere pentru părinții care-și trimit fiii la război; chemare către divinitate să-i aducă pe cei ce au plecat în lumea umbrelor; renunțare la cele pământești, care-s lucruri deșarte
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
m-ai scos, țipând în disperări cu voce spartă. de-ndepărtări mi-e chipul ros și-atât mai văd; cum plec din poartă. Icoana în perete se destramă; plângând subțire-ntr-un ungher, în fiecare noapte treci o vamă cu ruga ta, urcându-te la cer. Fiecare clipă e o șoaptă rece, stelele ciobite așchii de durere; un zeu de fum printre luceferi trece, te văd acolo mamă,învinsă de tăcere. 6 iulie 2009 Amintiri despre menestrel Purta-n chitară-mpăturit abis
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
eram devotat Sfântului Anton, într-o zi rugându-mă, i-am cerut „făcătorului de minuni” să-l văd pe Elvis la televizor. Ținând seama că majoritatea emisiunile din acea vreme erau dedicate propagandei comuniste era destul de greu să se îndeplinească ruga mea. Și totuși... în duminica ce a urmat, faimosul cântăreț american, Elvis Presley, a avut o apariție la... televiziunea română. L-am văzut pe micul ecran!!! Nu-mi venea să cred. Desigur, pentru mine a fost un semn! Desigur, în
INTERVIU CU PĂRINTELE ANTONIU PETRESCU ALIAS DON ELVIS de GEORGE ROCA în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349606_a_350935]
-
pune în cârcă Creatorului toate acestea... Am să-mi spun rugăciunile și am să alerg la Dannot, confesorul meu, poarta mea către imuabil, către sfințirea eului și uciderea josniciei umane. * Au trecut luni chinuitoare, aride. Nici spovedaniile către Dannot, nici ruga fierbinte, nici creația nu m-au vindecat. Am început să mă văd ca pe un călău, ca pe un Iuda, am început să mă simt culpabil de toate morțile nevinovate, de toate atrocitățile care aveau loc, de tot machiavelismul contemporan
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
apa de băut de la mari distanțe. De aceea, o spun cu durere, că suferința cea mai mare a Bărăganului este suferința apei. Și pentru pământ și pentru vietăți și pentru oameni.Și de aceea fântânile Bărăganului se roagă: Primește, Doamne, ruga fântânilor! Tot mai puține, tot mai bătrâne...unele fără ciuturi...altele fără cumpene...rupte, putrezite...altele cu izvoarele secate, ori astupate... Și dă-i, Doamne, Bărăganului însetat, apa vie cea de toate zilele! Altfel...altfel, va plânge amarnic, cu lacrimi
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
secate, ori astupate... Și dă-i, Doamne, Bărăganului însetat, apa vie cea de toate zilele! Altfel...altfel, va plânge amarnic, cu lacrimi de nisip... bântuit de fantomele „codurilor” roșii și portocalii. Din acest motiv am intitulat imaginea cu fântâna Bărăganului „Rugă pentru apă”. Și, pentru că o consider un simbol caracteristic acestor meleaguri românești... din „vremea aceea”. Imagine pe care am privit-o în adâncul Timpului și am „văzut-o”...in illo tempore, cum zicea Mircea Eliade. Text și foto, Năstase Marin
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
râvnind la fericire, Suflet pereche, omul minunat. Plin de speranță și de dor de bine, Zbătându-se-n tăcere, solitar, De ce nu vii ca să pășești cu mine, Pe un meleag curat și plin de har. Te-aștept și sper că rugile-mi fierbinți, Rodi-vor muguri noi de fericire, Cu lacrimi calde, pline de dorinți, Mereu te voi scălda doar în iubire. Andrada era complet pierdută de emoție. O romantică incurabilă, dacă doreai să o cucerești nu trebuia decât să-i
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
ca într-o îmbrățișare și lași crucea să prindă singură conturul unui om foaia de hârtie e albă simplă se mișcă singură printre rafturile de cărți în care oameni-origami primesc salutul timid al crucii în mișcare foaia de hârtie devine rugă într-un dans printre rafturile de cărți pline de oameni-origami în care Tu Doamne ai înălțat lumina ca într-un salut plin de bucuria profundă a iubirii de viu Referință Bibliografică: origami-om / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ORIGAMI-OM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350398_a_351727]