897 matches
-
spre casa noastră din Vira, treptele de piatră În dreapta, speteaza sculptată a unei bănci În stânga, aleea de stejari tineri din spatele tufelor de caprifoi și o potcoavă recent lepădată, un obiect de colecție (mult mai mare și mai strălucitoare decât cele ruginite pe care le găseam pe țărmul mării), sclipind În praful roșiatic al aleii. Amintirea acelei amintiri este cu șaizeci de ani mai veche decât cea de-a doua, dar mult mai puțin obișnuită. Odată, prin 1908 sau 1909, unchiul Ruka
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Max și cu el discutau probleme politice sau familiare, Într-un șuvoi neîntrerupt de poloneză șuierătoare. Îl văd pe tata Într-o zi de vară, la țară, făcând cu Max concurs de tir - perforând cu gloanțe de pistol o plăcuță ruginită din pădurile noastre, pe care scria „Vânătoarea interzisă“. Acest Max era un tip plăcut și viguros și de aceea eram surprins când Îl auzeam plângându-se de migrenă și, cuprins de moleșeală, refuza să vină să bată mingea cu mine
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de ploaie, Încât părea uns cu o alifie Închisă la culoare și, Într-un sens, magică. Din punct de vedere etimologic, „pavilion“ și „papilio“ sunt strâns Înrudite. Înăuntru nu era nici o mobilă, În afară de o masă rabatabilă prinsă cu niște balamale ruginite de peretele de sub fereastra de la răsărit, prin ale cărei despărțituri, două sau trei, unele fără geam, altele cu geamuri palide, printre nuanțele de albastru afumat și de roșu beat, puteai zări râul. Pe o scândură a pardoselii, zăcea pe spate
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vină taman bine să ne cânte "Veșnica pomenire", fornăie popește Stanciu. M-am dumirit unde stă viclenia. De luni și luni îi chem! Strig! Îi rog! De luni și luni, se tot adună, plimbă sabia ceea prin iarmaroace de-a ruginit cu sângele de găină pe ea. Și iată: 25 iulie! În schimb, adaugă Duma, "Rex" bate toba! Trage clopotele! Zăngăne armele! Să se audă zăngăneala hăt în hotarele Europei: Că el, "Sabia Creștinătății", s-a ridicat și a pornit crunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cel puțin, a știut să pună asta într-un sistem grație talentului poetic, însă eu trebuie să mă mulțumesc cu o biată articulație verbală! Am reluat gimnastica matinală. E un semn că n-am intenția să las corpul meu să ruginească de tot: vreau să mă servească încă zece ani, cel puțin. Ai râde sigur de mine dacă m-ai vedea în fiecare dimineață gesticulând ca un puritan suedez. Prietenul meu polonez, căruia i-am povestit odată despre veleitățile mele sportive
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Ne amuzăm când ne amintim, de parcă a fost ieri, cum un coleg mai norocos făcuse rost, el știa cum, de câteva grăunțe, pe care le împărțea cu duioșie tuturor celor din jur, fiecăruia câte puțină Acestea, coapte pe o tablă ruginită în pădurea prietenoasă a școlii, ori chiar, uneori, câteva ghinde prăjite pe jăratec, aflate din belșug la poalele falnicilor stejari ce ne înconjurau și (aș adăuga astăzi nostalgic) de parcă ne ocroteau, ne astâmparau foamea.Astăzi, după mai mulți ani, cele
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
text apare în Suceava, Anuarul Muzeului județean, XI-XII, 1984-1985, p. 343350. De notat nostalgia cu care Ștrulică amintește de foștii colegi, de limba țării din care plecase și de natura de la Fălticeni unde, în septembrie când îi scria lui Labiș, ruginesc frunzele și copacii își pierd podoaba. Luată de Ștrulică, inițiativa corespondenței evidențiază prestigiul de care se bucura Labiș între colegi. Multă vreme editorii corespondenței lui N. Labiș n-au cunoscut cine este acea enigmatică „Lucica” căreia, din Văleni, poetul îi
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
retras, vedetă în rezervă. De vină sînt și accidentările, izvorîte din duritatea campionatului englez, dar parcă Henry, Van Nistelrooy, Reyes, Cristiano Ronaldo și alți stranieri implantați în părți mai puțin rusificate ale Marii Britanii nu scîrțîie la fiecare contact și nu ruginesc la prima picătură consumată după lăsarea serii. Timpul nu e, însă, pierdut. Fotbalul e universal și se joacă peste tot, nu numai în cartierul aristocratic al lui Stamford Bridge. Londra toacă fotbaliștii veniți din patru zări, așa cum Bucureștiul mistuie fătucile
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
fi un spirit critico-creator. Un lucru este sigur: junimiștii n-au fost împotriva transplantării civilizației apusene pentru toată lumea. Ei, pentru dânșii, au fost pentru transplantarea în mare; au fost împotriva acestei transplantări pentru majoritatea țării. Junimiștii n-au fost niște "ruginiți". În viața lor personală au adus pe malurile Bahluiului și ale Dâmboviței felul de trai din marile capitale ale Europei și chiar limba acelor capitale. N-au renunțat, pentru dânșii, la nici una din achizițiile civilizației europene, în domeniul politic n-
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
atunci, încă nu era reacționarism, era moderantism. Vom vedea mai jos că C. Negruzzi se declară "moderat". Mai târziu, după introducerea constituției liberale, moderantismul acesta va fi reacționarism: acum constituția liberală nu mai e de câștigat, e câștigată. Nu e "ruginit", apreciază toate bunurile lumii civilizate, se-mbracă nemțește, gustă teatrul și opera franceză și italiană, citește pe Victor Hugo, călătorește pe la stațiunile balneare din Europa, e duelgiu, e, în sfârșit, "european". Dar e împotriva "civilizației" pentru masa cea mare a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
BILIG (tradus scrofește, scrofește DE IEFTIN), discountere care-ți SPAMEAZĂ OCHII cu reclamele lor idiotice de cel puțin 200 de ori pe zi la toate posturile de televiziune, ca doar, doar să alergi repede să le cumperi chinezismele no-name care ruginesc pe rafturi. (discuție pe un forum, www.hi-fi.ro, 12.II.2008) Acolo, în inima vulcanului, se va derula o caldă călătorie muzicală spre tinerețea veșnică a tuturor, în timp ce Sir Mick va rânji motănește, pitind în buzunar bikinii aruncați din
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
parnasianism. Vibrații intime, peisaje sufletești sunt absorbite de decoruri, fenomenalități obiective, nu mai puțin de reminiscențe livrești. Unele dintre cele mai reprezentative piese fixează priveliști culese în cursul unor călătorii, bunăoară cele din Bruges: „Lagune-adânci își mișcă tentaculul fluid / Lent ruginind zăvoare și înverzind pereții / Și poduri gri de piatră arcadele-i închid / Sub pâcla violetă a nordicei Veneții”. Nu fără a comunica și impresii stârnite fie de mișcarea materiei (Plop în viscol), fie de realizări omenești extraordinare, pe pământ și
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
V.A. Urechia, mai vechi colaborator al lui Mihail Kogălniceanu, va deveni către anii 1880 membru al grupului liberal rosettist. Din enumerare, dacă ne referim numai la figurile politice centrale ale vremii, ar mai lipsi: Grigore Sturdza, șef al conservatorilor „ruginiți“ din Iași, junimistul Th. Rosetti, liberalul moderat D.A. Sturdza, liberalul Ion Câmpineanu ș.a. 29. Petre Grădișteanu a debutat în politică la conservatori, pentru a deveni apoi liberalrosettist; ceilalți trei tineri erau liberali; printre liberalii care începeau să se afirme în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
simultan, în toate domeniile de activitate, cu câte 30-40%, a avut urmări catastrofale asupra calității. Câteva exemple concrete: Nu se mai admite construirea de șarpante metalice lângă atelierele de debitare și, în felul acesta, semifabricatele stau în aer liber și ruginesc. Strungarul sau frezorul nu mai primește lichidul de răcire și ungere necesar în procesul de așchiere și folosește apă obișnuită sau apă cu detergent. Urmarea: calitatea suprafețelor strunjite sau frezate lasă de dorit, piesele prelucrate ruginesc, cuțitele de strung sau
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în aer liber și ruginesc. Strungarul sau frezorul nu mai primește lichidul de răcire și ungere necesar în procesul de așchiere și folosește apă obișnuită sau apă cu detergent. Urmarea: calitatea suprafețelor strunjite sau frezate lasă de dorit, piesele prelucrate ruginesc, cuțitele de strung sau frezele se uzează mai repede. Turnătorul de fontă sau de aliaje neferoase nu dispune de aparatură de control pentru verificarea calității șarjei. Pe de altă parte, el este nevoit să muncească în funcție de restricțiile de energie electrică
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
altă palmă” a cotidianului? „E obiceiul acestui ciudat teritoriu al sinelui/ să se-ngrijească de niciodată ultimul drum”, Îmi repeta Poeta. Niciodată ultimul, Într-adevăr, pentru cei aleși de destin. Nu, al Marianei Marin nu era ultimul. Zestrea ei nu ruginește. New York, ianuarie 2004 (Familia, nr. 4/2004) Înainte și dupătc "Înainte și după" „Virgil Duda este unul dintre cei mai buni romancieri ai noștri”, scria Paul Georgescu, el Însuși un extraordinar om de litere, critic și prozator de primă mână
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
despre mama sa”, scria Sebastian În 1941... Trecuseră mai mult de cincizeci de ani, era sâmbăta seara, nu dimineața, dar adâncul rănit cerea, parcă, și acum, descărcarea, „ca și cum l-ar fi apăsat, ca și cum s-ar fi Înăbușit”. Taina identității incerte, ruginită de timp și Încă sângerândă, „lepra asta scumpă”, cum spusese Sebastian? Chipul părea marcat: dezolarea Înțelegerii realității umane. „Încrederea” În capacitatea omului de a se salva, În pofida ororilor pe care el Însuși le produce, nu rezultase, se vedea bine, din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cadavrul uriaș al unui animal preistoric. Buruienile prinseseră rădăcini printre fisurile scării de piatră care făcuse cândva legătura între mal și albie, ajungând la dimensiuni inimaginabile. Ici-colo își scotea capul, prin mâlul întărit, câte o sticlă goală sau o piesă ruginită de la mai știu eu ce mașinărie, iar la câțiva pași de noi se vedea o barcă al cărei lemn putrezise complet. De-a lungul apei se întindeau fabrici părăsite. Aveau porțile închise, le lipseau geamurile, balustradele scărilor de evacuare în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
N-ai văzut niște obiecte din metal? Întunegrii nu le pot suferi, așa că nu se apropie cincisprezece sau douăzeci de minute. — Clamele? am întrebat. — Da, clamele acelea pentru prins hârtii. Sunt cei mai mari dușmani ai nemernicilor. Sunt ieftine, nu ruginesc, se magnetizează imediat, pot să fac din el un lanț și să-l pun la gât... Sunt absolut grozave! Am scos un pumn de clame din buzunarul canadienei și i le-am întins Profesorului. — Ajung? Ești grozav! exclamă Profesorul surprins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Aici sunt. Pe pereții dormitorului erau aliniate mai multe tipuri de instrumente muzicale. Erau vechi de parcă le luase pe toate de la un magazin de antichități. Cea mai mare parte, instrumente cu coarde: mandolină, chitară, violoncel, o harpă mică. Coardele erau ruginite, sau rupte, sau lipseau. Nu cred că am cum să găsesc piese de schimb în oraș. Printre ele se aflau și instrumente pe care nu le văzusem în viața mea. Unul arăta ca o scândură de spălat rufe cu proeminențe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-o și eu ca să văd dacă reușesc să o folosesc. — E foarte bună, mi-a șoptit el de parcă-mi spunea un secret. E marca Henkel, vă ține toată viața. E comod să aveți așa ceva mai cu seamă când călătoriți. Nu ruginește, taie rotund. Puteți tăia și gheare de câine. Am scos două mii opt sute de yeni și am plătit unghiera. Era așezată frumos într-o cutiuță de piele neagră. După ce mi-a dat restul, s-a întors la mixerul lui. M-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în periodice din Ana Ahmatova, Aleksandr Blok, Valeri Briusov, Evgheni Evtușenko. În versurile din prima sa carte, poetul, bântuit de angoase, proiectează un univers morbid, un univers în descompunere, unde, „de-atâta ploaie și ploaie, îți pot crește gheare și ruginește iarba în gura morților”. Ca laitmotive apar ploaia, zăpada, gerul, cu aceeași semnificație: izolarea totală. Pe bună dreptate, Mircea Scarlat l-a numit pe G. „avatarul lui Bacovia” și nu simplu urmaș, fiindcă apropierile ce se pot face dovedesc „nu
GRIGORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287355_a_288684]
-
dimpotrivă, din porțelan fin, având pe o latură un blazon încântător"438 , ușile, unele din stejar sculptate sau tăiate cu toporul în lemn de castan, patul cu baldachin, mâncat de molii, prăfuit, capetele de căpriori, vechiul corn de vânătoare, pușca ruginită pe culoar, toate acestea atestă mai mult decât dezordinea, atestă o rătăcire. În acest loc aspru și mucegăit "simțeai [în fiecare obiect] o anumită mirare, era să spun o rătăcire". Acest termen de rătăcire revine de altfel adesea pentru a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Obosesc și eu cum obosesc și șefii de poliție ai lui Blaga. Mihai-Răzvan Ungureanu: Da. Reprezintă o parte a istoriei acestui minister. Eu nu judec aceste chestiuni în speță morală. Nu cer decât să deblochez niște mecanisme ancrasate, care au ruginit în primul rând din cauza unei influențe politice și în al doilea rând a unei comodități. Dar vreau însă să spun o chestiune și vreau s-o spun apăsat: să știți că nu am avut până acum presiuni, nu am avut
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
timp, ai uitat-o. Lucru care se poate întîmpla, în vălătucii izbiți unii de alții, prin viață: ,și ce dragoste zăpăcită prin mori de apă, de vînt/ pe care nu o găsesc niciodată întreagă". Totuși, după ce cureți și alungi ,uitări ruginite prin cărnuri de vioară", ataci un acord, lăsînd falsetul ultima din temeri. În iubire, așa o fi. Dar în literatură, bunăoară, trebuie îndrăzneală (care nu promite nici un succes...) să cînți pe două strune, din care una ruptă. Aria guturală, chiar
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]