1,319 matches
-
ce păreau înșiruite fără noimă. Acum își dădu seama Bătrânul că acest amalgam de obiecte putea fi citit de la stânga la dreapta, rând după rând, ca o filă de cronică. Prima casetă avea o ușiță închisă cu un mic lacăt ruginit, lăsând în întuneric geneza. A doua conținea o meșă de păr moțul copilului împletită împreună cu un fir de lână roșie, un ban de botez și o mică linguriță argintată. Urma apoi o fotografie veche a unei femei simple și muncite
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de tablă, un blacheu îndoit, un nasture de manta, o brichetă neîndemânatic meșterită dintr-un cartuș, un pachețel aproape gol de hârtie "LUX" pentru țigarete, un ban găurit pe care era scris "Bun pentru un leu", un ac de siguranță ruginit, un mic magnet, o bucată arsă de tămâie, un cărăbuș cu elitre verzi cu reflexe aurii. Mai era în cutie un calendar mic de carton, pe spatele căruia scria: "ParfumØe avec «Fleur de lilas» Albert Dubois Nancy". Hârtia păstra încă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nunta. Compartimentul vecin îi desemna meseria prin câteva modele de costume și rochii decupate din reviste de modă și o acarniță din catifea verde, uzată, cu o curelușă pentru a putea fi purtată la încheietura mâinii stângi, plină cu ace ruginite, ca un arici. Valiza avea douăsprezece compartimente și probabil că gornistul și-o amenajase astfel după armată, pentru a păstra în ea nasturi, diverse ace, mosoare cu ață și alte mărunțișuri de croitorie. Penultima casetă era cea a bătrâneții gornistului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ce păreau înșiruite fără noimă. Acum își dădu seama Bătrânul că acest amalgam de obiecte putea fi citit de la stânga la dreapta, rând după rând, ca o filă de cronică. Prima casetă avea o ușiță închisă cu un mic lacăt ruginit, lăsând în întuneric geneza." Urmează descrierea tuturor celorlalte despărțituri ale cutiei ce conțin "un asamblaj cronologic de obiecte". Autorul are grijă să ne prezinte și rostul cutiei, de fapt o pledoarie pro domo: "False și convenționale, biografiile conțin anul nașterii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Marinoiu, profesorul de istorie cel mai bătrân din oraș, tovarășu’ Căpuștean avea dovezi „de netăgăduit”. Coborând într-o zi în pivnița din spatele casei (nu se știe exact pentru ce), a descoperit resturile unui harnașament și un mâner de sabie destul de ruginit, care semăna perfect cu unul văzut de el la Muzeul regional și atribuit sfătosului cronicar. Alții, și trebuie numit aici Dan Protopopescu, marele profesor de română, era convins că ciotul acela de armă aparținuse chiar negustorului, fost luptător în garda
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
fotbal nu aveau o părere întemeiată... Că se mirau dumnealor, dascălii lipsiți de „cunoștințe cultural-sportive”, cum de se poate ca vreo douăzeci de oameni maturi să alerge ca turbații după o bucată de gumă rotundă și umflată cu aer... Bătrâni ruginiți! Nu-i mai poți învăța să gândească după cum cere „actualitatea stringentă”. „ - Bă, Mircea! De ce nu te faci tu scriitor? Că le vezi ale dracului, ca la carte!” Așa l-a luat într o zi „secretarul unu al regiunii de partid
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Era a treia noapte când se repeta totul. Lucirile stelelor înfipte-n geam îi răneau ochii. Încăperea sărăcăcioasă, cu moblă puțină și de proastă calitate, dar curată, mirosea a somn, a ziduri vechi uscate de arșiță, a acoperiș de tablă ruginită sub care șoarecii își întemeiaseră colonii și-a încă ceva, desnădăjduit și enigmatic. Din copilărie, fratele ei mai mare văzând cât de năbădăios crește în frumusețea și neastâmpărul ei sălbatec, o desmerdase în derâdere strigând-o Cerboaica și Cerboaica îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Măgarule! izbucni Cerboaica și-i întoarse spatele rupând-o la fugă îndărăt. "Bine. Prea bine" își spuse Miluță și păși, hotărât, înainte. CAPITOLUL 4 Se strecură pe la bisericuță, prin spatele haznalei, prin spărtura din gardul liceului. Se agăță de burlanul ruginit și-ncepu să se cațere ca mâțele. Inima-i bătea cu putere. Nu simțea nici urmă de frică. Numai grijă să nu fie zărit și să nu cadă. Vântul subțire, încărcat de parfumuri de iarbă uscată și cenușă, îi trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de poimâine. Junimea de azi, ahotnică de socializare pe Facebook, va veni oricum la nebuniile astea. Am văzut o fetiță de vreo cinci ani, rugându și tatăl să-i explice caricatura lui Ion Barbu, delicioasă de altminteri, cu un bărbos ruginit șoptind în barbă la 4 XII 2046: „Nu vă fie frică, Iliescu pică!“ Firește că puștoaica a rămas meduzată, iar eu am trecut, umilit și amuțit, pe lângă ei. Ei bine, pentru ăștia mici trebuie făcut cel mai mult. Trag nădejde
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a clujeanului neîmpăcat cu persistența postceaușistă a vocabulei „Napoca“, agresivele abordări pro paranormal și pro-fantasy, incriminările specifice caracudei etern nemulțumite, doamna cu manuscrisul pierdut în chip magic („pesemne este o jertfă cerută de Dumnezeu“, am conchis eu) și nici măcar trompeta ruginită a lui Paul Daian... Am înregistrat cu plăcut frison doar mulțimea micilor alinări de vanitate... Ca să vezi ce face exasperarea din noi! Din cât e mai urât împrejur, dintr-atât nevoia de comuniune pe cale li vrescă devine mai acută. Și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
celor trei „cărți albe“ editate de ICR în 2009, 2010, 2011. Și nu atât problema demiterii/înlocuirii nominale contează acum, cât aberația procedurii de urgență și, mai ales, branșarea cât se poate de contraproductivă la panoul senatorial de comandă. Unul ruginit, mărginit și vizibil procustian. Cine cunoaște cât de cât varietatea extraordinară a politicilor culturale și a evenimentelor organizate de ICR 223 EPILOG în acești ani, în țară și în lume, acțiuni cât mai atent, deliberat, eficient și strategic pliate pe
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
săi poartă reflexele melancolic-năstrușnice ale unei nebunii bine documentate în literatura rusă, iar coloana sonoră, de la partiturile lui Prokofiev și Musorgski la muzica de acordeon filtrată prin vocile minunate ale gemenilor siamezi sau muzica de operă ieșită spectral din floarea ruginită a patefoanelor, înnobilează printr-un contrast visceral scenele concupiscente. Frumusețea înflorește maladiv în mijlocul trivialității, fiecare scenă „pornografică" este coruptă estetic, catartic, însă ironia subiacentă este modulată liric, iar trivialul dobândește o demnitate tragică. Filmul respiră atmosfera simfonică a unei opere
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
îmbrățișeze și să-mi spună să am grijă să nu mă îmbolnăvesc: „De ce îmi spui asta?”, „Păi cum, mamă, ce poezie tristă!”, „De ce crezi matale că e tristă?”, „Păi nu zici tu că amintirile sunt ca un ghem de sârme ruginite? Se vede, mamă, că suferi mult!”, pentru că atunci când i-am povestit că al doilea etaj al Turnului Eiffel e mare cam cât curtea casei, bunicul Victor a spus: „Adică cum, mă!? Vrei să spui că dacă urc carul cu boi
Niște bunici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13117_a_14442]
-
Afară de aceasta, în cotețe bine fasonate, patru porci G. Călinescu obezi și gușați grohăiau profund, priviți de afară de câțiva iepuri albi ce circulau în libertate. Și - ca un paradox - aproape de intrare, încolăcit ca un șarpe, se vedea un lanț puțin ruginit, terminat cu o ancoră moderată de iaht sau de barcă cu motor. Toate aceste obiecte aveau epica lor, în discordanță cu purtarea obișnuită a lui Gulimănescu în societate. Oamenii au secrete neprevăzute, și adesea podul ori pivnița spun mai mult
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vile cu garduri vii din mălin negru, pe lîngă o termocentrală ce zumzăia în spatele unor plopi, pe lîngă straturi de lăptuci ca niște trandafiri verzi și sere care străluceau în lumina amurgului tîrziu. Trecură printr-o poartă dintr-un gard ruginit și urcară pe o cărare de zgură, printr-o junglă de urzici. Aerul duhnea a verdeață iar băiețeii gîfîiau opintindu-se să tragă căruciorul; un tunet jos cutremură pămîntul sub tălpile lor; în vîrful pantei ajunseră pe buza unei rîpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-ȘI PUNE NICIODATĂ O PROBLEMĂ PE CARE N-O POATE REZOLVA PÎNA LA URMĂ. Marx Thaw aprinse focul, strînse covorul, mătură podeaua, duse cutii cu resturi la gunoi, scutură carpete pe fereastră și spălă geamurile. Marjory curăță mașina de gătit ruginită, apoi spălă tigăi și ustensile și pe jos. Cînd au terminat, se făcuse ora șase. încăperea arăta extraordinar de curată și de ordonată. — Spală-te, și apoi o să luăm ceaiul, spuse Thaw. După aceea, scoase cîteva pachete din dulap. Cotlete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lăsînd biata figură în urmă, sau rămînea în spate și se ținea la distanță. La colțuri reapărea, apropiindu-și ciocul de urechea lui pentru a șopti: ia-o pe aici, ia-o pe acolo. La capătul unei străzi, o poartă ruginită era închisă cu un lanț și învăluită în tulpini de volbură, dar el se strecură printre două gratii strîmbe. Văzu planeta sîngerie între niște tufișuri în formă de pagodă din ale căror tulpini cărnoase și sfărămicioase se prelingea un sirop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark își pierduse de mult conștiința, cînd ceva îi tăie genunchiul. Clipi și, în albeața din față, văzu o formă imensă și înclinată. Scoase lanterna și o îndreptă în jos. Genunchiul lui se lovise de marginea unei roți de fier ruginite, care zăcea răsturnată pe-o parte și bloca drumul. O ajută pe Rima să se urce pe ea, o conduse de-a lungul unei spițe, urcă peste ax și ridică lanterna spre obiectul care atîrna deasupra lor. Se așteptase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la cuvinte, încercînd să nu-și creadă ochilor. — Dă-mi să mănînc ceva, zise Rima. — Dar... dar... dar e imposibil! Imposibil! — Ne-ai dus în jurul carelor și înapoi de-a lungul drumului. Sînt sigur că e altă ușă. E mai ruginită. — Are același număr. Dă-mi rucsacul. — Dar Munro spunea că drumul are marcaj clar! — Ești surd? Mor de foame! Dă-mi rucsacul ăla nenorocit! Se așeză și puse rucsacul între ei. Rima îl deschise și începu să mănînce printre lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O încrengătură de ciuperci mari creștea pe linia galbenă, astfel încît jumătate din pălării erau înclinate spre stînga și celelalte spre dreapta. Lanark se aplecă și privi printre piciorușe. Aveau rădăcinile prinse într-o grămadă de pînză putrezită, cu catarame ruginite și un cilindru albastru cu bășici pe el. — Uită-te, termosul! Grămada aia de haine vechi probabil că-i rucsacul tău! — Nu pune mîna! E oribil! Cum de-au ajuns aici? Le-am lăsat lîngă carele acelea. N-aveau cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mine. Lanark era fascinat. Uitîndu-se îndeaproape, merse în jurul ciorchinelui și simți cum încheieturile îi sînt atinse scurt de ceva ușor. — Rima, sînt ferigi și iarbă. Ce găsești tu frumos la iarbă? — E mai bună decît un deșert plin de roți ruginite. Haide, e o pantă. S-o urcăm. — De ce? Mă doare spatele, și ziceai că ești obosit. Dincolo de ciuperci, drumul se pierdea sub un taluz excesiv de înalt. Lanark se cățără și Rima îl urmă bodogănind. Urcară printre grozamă, rugi și ferigi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și de tot tânără. Îndeosebi astăzi nu avem nici un interes particular de a susține această dinastie; o susținem numai pentru ca soarta țării noastre e legată de dânsa. 306 {EminescuOpXIII 307} Nu ni se poate dar zice c-am fost reacționari, "ruginiți " ori pasionați în cestiunea metropoliei catolice; aspri am fost numai față cu noi înșine și-am cerut prin câteva articole de-a rândul ca episcopatul nostru să combată propaganda anticreștină, să ia măsuri severe contra fețelor bisericești cu purtări scandaloase
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
terasele încălecate unele peste altele. Cofrajele de placaj și fier forjat, neregulate și precare, schelele pe care suiau muncitorii, mașinile de turnat asfalt scoțând valuri de fum, noii stâlpi electrici de beton, depozitați în stive, și care aveau să înlocuiască ruginitele crucifixe metalice, toate păreau părțile vizibile ale unei conspirații menite să mă despartă de București, de mine însumi, de cei cincisprezece ani în care, așezat pe ladă și cu tălpile pe calorifer, trăsesem perdeaua și privisem cerurile vaste ale orașului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
doar în chiloți negri de murdărie și-n maieuri rupte. Între bălăriile care tiveau golurile căscate, duhnitoare, ale ferestrelor, unde tencuiala se mâncase până la cărămizi, am zărit ceva lucind auriu. Am pătruns printre gunoaie și ciulini, pătîndu-mi pantalonii de bidoane ruginite și țevi unsuroase, până lângă zidul casei. Fecale omenești, uscate și pline de muște, erau risipite peste tot, în colțurile odăilor goale, pe iarbă, între mărăcini... Am ridicat banda de alamă, ca un semicerc strâmb și așa de-ncins de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
insecticid, cu vopseaua jupuită de pe pereți în coji late, am ieșit iarăși și am înaintat, somnambulic, spre curtea de beton. Un singur bec chior, portocaliu-roșiatic, lumina spectral curtea. Totul a fost ca în vis. Am văzut tronul cu acel vas ruginit deasupra, groapa, micul pod de ciment de peste ea, dând spre intrarea zidită. Totul strimt, cenușiu, apăsător, cu umbre nete și ascuțite, în tăcere și-ntr-un fel de putere ascunsă, latentă, mitică. O scară de incendiu prinsă în inele de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]