1,013 matches
-
Multă vreme apoi mi-au revenit în vis enormele caroserii trecând deasupra mea cu un huruit apocaliptic. Cel mai adesea săream însă în pat, în spatele mamei, mă uitam pe cărțile de la Păcălici cu costumele naționale ale popoarelor socialiste: rusul și rusoaica, sârbul și sârboaica, maghiarul și maghiara, chinezul și chinezoaica, bulgarul și bulgăroaica, pe care-i lipeam unul peste altul, "să se pupe", sau mă chinuiam zadarnic cu jocul de răbdare, o spirală de plastic pe care trebuia suită o biluță
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fetele sculpturale, prea multe ca să mai poți alege, așa cum te surprinzi câteodată, după ce-ai văzut pogoane de pânză pictată într-un mare muzeu cu pictură barocă (vietnameze cu părul țeapă și ca sculptat în lemn, negrese cu fundul proeminent, rusoaice cu buzele unsuroase și aproape fără pubis, nordice cu pieptul larg ca de bărbat, irlandeze cu ochi capii între pleoape cu conjunctivită, indience elefantine umplând întreaga fereastră, togoleze cu inel de alamă în buza de jos), că-ți odihnești privirile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
n-a fost vorba ca eu să mă amestec în treburile lui personale, că nu erau probleme de interes național. S-a legat apoi de experiența mea de viață, și chiar de tine, Mina, auzi cîtă nedreptate, ce dacă erai rusoaică? Că nu înțelegeai o iotă românește, tu vrei să-i faci omului un bine, să-l pui în gardă cu un pericol iminent, și el te și trece pe lista dușmanilor fără să se gîndească de două ori. Mi-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai zice și zic ei multe după ce scoate vinarsul. Zic de Lixandru, care a murit la Cotul Donului În război, că n-a murit, că dacă n-a murit și-o fi prin Siberia și s-a luat cu o rusoaică și a lăsat-o pe Virica acasă cu copila mică și orfană, că așa zice lumea În sat că pe el l-o călcat tancul și copila-i fără tată, no, Îi orfană, minunea lu Dumnezo’, ce să mai zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bate cu palmele. Și strigă: Bine taie cuțâtu’ / Că l-am ascuțât amu /. TU tropăi alături de el. Te bucuri și bucuria e lină. Înfuleci tort și mandarine. Pe urmă vine mătușa și un unchi care tocmai a divorțat de o rusoaică. Înfulecă și ei piftie, salată de beuf și sarmale. Le arde de chef. Beau șpriț și cântă romanțe. Mână birjar. În timpul romanței Îi sorcovești. Câștigi trei lei. Exact cât Îți trebuie ca să vezi „Pe Donul liniștit”, ambele serii, film În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
asta nu-l face mai puțin oribil. Adevărat, dar numai războiul îi permite să intre în cotidian. Într-o seară, ocupasem poziție cu plutonul într-un grajd, la marginea unui sătuc minuscul. Nu știu de unde, apăruse printre noi o tânără rusoaică. Spre surpriza mea, vorbea foarte bine românește și așa am aflat că era româncă din Herța, ocupată de Armata Roșie în 1940, când cu Ultimatumul 29. O chema Ana și toată familia ei fusese masacrata la Fântâna Albă30. Ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trimis după sublocotenentul Tiberiu Carp, preotul batalionului nostru, un băiat blând, cu vorba frumoasă, capabil să ofere muribunzilor ultima mângâiere duhovnicească chiar sub cel mai cumplit bombardament. Conduși de Ana, am ajuns la casa simplă, acoperită cu paie, a tinerei rusoaice. După ce a încercat apa din cristelniță, Tibi a început să oficieze slujba cu o voce atât de caldă și vibrantă încât cred că și îngerii din cer s-au oprit să-l asculte! Naș, nimeni altul decât eu. Pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se află o masă mică, obișnuită, pe care se vede o mașină de scris nemțească, un teanc de foi albe și o ceașcă de cafea. Scaunul cu spetează din lemn vopsit maro, în ton cu restul mobilierului, scârțâie încet atunci când rusoaica se așează și începe să dactilografieze indiferentă niște documente fără să stea cu ochii pe claviatură, dovadă a unei experiențe îndelungate. Un timp, locotenentul continuă să stea lângă ușă. Pare că nimeni nu îl bagă în seamă. Pornește către biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Te conduce tovarășa Duniașa! Epuizat ca după un efort uriaș, locotenentul depune tocul pe masă. Se ridică greu, precum o păpușă umplută cu plumb. La ieșire, ca niciodată, femeia-sergent îi întinde mâna. Dasvidania, tovarisci leitenant.169 Atunci când strânge ușor degetele rusoaicei, simte cum i se strecoară în palmă un bilet. Surprins, ridică privirea dar ușa se închide repede în urma lui. Strânge hârtia în pumn și pornește pe culoar sub privirile celorlalți ofițeri care continuă să aștepte. Când ajunge în curte, grăbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Kitty erau sincere și fățișe, cele ale lui Desert Rose erau adesea ascunse. Kitty ieșise de sub vraja visului american, pe când Desert Rose reprezenta, pentru Kitty, visul american Însuși. Pe când avionul zbura pe deasupra deșertului roșu, Kitty conversa cu vecina ei, o rusoaică drăguță și inocentă de douăzeci și trei de ani. Olga se Întorcea de la un interviu pentru o slujbă În New York. Era logodită cu un bărbat care o culesese dintr-un orășel din Siberia și Îi găsise de lucru Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
avea telefon mobil, deci nu o putea suna pe Desert Rose ca să vadă ce se Întâmplase. Asta era tot? Aventura ei se termina lamentabil În aeroport? Se Întoarse În zona În care se recuperau bagajele, căutând-o pe Olga, dar rusoaica plecase. Alergă afară, sperând să o găsească În parcare. Nimic. Intră din nou În terminalul de sosiri. Se hotărî să sune de la un telefon public. Nu mergea. Încercă altul, apoi altul. Nici unul nu funcționa. Își jură ca avea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cameră, În fața laptopului, desenând niște planuri pentru o parcare. Antonio era din Chile, tocmai absolvise Universitatea Cornell și Își căuta de lucru ca arhitect. De cealaltă parte a mesei, tot În fața unui laptop, stătea Olga, noua ei colegă de cameră, rusoaica cu care se Întâlnise În aeroportul din L.A. Era ultima zi a lui Antonio și prima zi a Olgăi. În mijloc tronau cutiile, iar bagajele lor nedesfăcute stăteau lângă perete. Camera mai avea puțin și exploda. — Bună, cum a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
spuse pe tonul unui om de afaceri. După câteva clipe de gândire, făcu o concesie: Voiam să am un copil, să fiu o mamă tânără. Dar cred că mai bine Încep să iau anticoncepționale, fără să-i spun, desigur. Tânăra rusoaică Își Încrucișă mâinile pe genunchi și o privi inocent pe Kitty. Părea un Înger, cu ochii ei mari, albaștri, plini de căldură. Kitty se holbă la fața dulce a fetei, mută de uimire, văzând cât de repede se mulase Olga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
slăbește-o și tu, zise Kitty. A venit acum un an din Rusia, a locuit Într-un orășel de la mama naibii, cred că se descurcă foarte bine În aceste condiții. Giulia se așeză lângă Kitty, studiind-o cu răceală pe rusoaică. — Mai vine cineva? — Da, Încă o prietenă, Carmen. — Cine e? — E unguroaică. — Singură? — Cam așa ceva. Locuiește cu tatăl copilului ei de doi ani. Nu sunt căsătoriți. Când stătea la Budapesta, niște prieteni i-au prezentat un domn american, Mick, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Olga, imediat ce Carmen se Întoarse la masă. Mai văzuse fotografiile În apartamentul lui Kitty, dar se prefăcea curioasă ca să schimbe subiectul plictisitor despre religie. Kitty scose albumul foto din geantă și le arătă pozele cu Matthew. — E cam bătrân... zise rusoaica. Cred că poți găsi ceva mai bun de-atât... dar pari foarte fericită alături de el. Giulia studie pozele nerăbdătoare și gânditoare. Medită puțin, apoi zise: Faceți un cuplu reușit, Înțeleg de ce Îl placi atât de mult. Carmen se uită neimpresionată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Giulia continua să soarbă În liniște din martini, uitându-se pe furiș la Olga, care stătea de partea cealaltă a mesei. Nu e machiată cum trebuie, Îi șopti ea lui Kitty. Într-un acces de bunătate, o luă pe tânăra rusoaică la toaletă să-i corecteze machiajul și să-i arate ce produse ar trebui să folosească. — Carmen, tu și Jack ce mai faceți, cum vă mai merge? Întrebă Kitty. Care mai e temperatura Între voi? — Sub zero, răspunse autoironic Carmen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Olga reveni de la baie cu o „strălucire naturală“ uimitoare, anunțându-și intenția de-a le lăsa pe Kitty și pe Giulia să o transforme Într-o femeie stilată din New York. Un italo-american chel, Între două vârste, se apropie imediat de rusoaică și-i oferi ceva de băut. Era atât de lipicios și de agresiv, Încât ar fi dezgustat orice femeie, dar Olga era nerăbdătoare să experimenteze primul ei flirt newyorkez. — Ce părere ți-a făcut tipul ăsta? o Întrebă ea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să nu mă simt În largul meu, dar cu tine nu mi se Întâmplă așa. Simt că În preajma ta pot fi eu Însumi, Îi mărturisi el. — Dar... Îndrăzni ea. E ceva ce te macină. — Fratele meu e căsătorit cu o rusoaică, nevastă-sa i-a făcut viața un iad. Știu că tu nu ești din Rusia... dar tot estul Europei e. — Înțeleg. Căsnicia lui ratată m-a făcut să fug așa În toți anii ăștia. Ce ciudat. Mie căsătoria reușită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
la ureche, i-au scos ochelarii și-au încercat să-l sărute, dar tipul s-a ținut tare până la capăt. In fine, le-au trimis să se-mbrace cu cât mai multe țoale unele peste altele, încît arătau ca niște rusoaice bașoldine. S-au dezbrăcat apoi, dansând, până au rămas iar în costumele de baie. De la un timp râdeam, cântam și fluieram și eu o dată cu toți ceilalți. Conștiința mea se topise ca zahărul și se amestecase în năclăiala generală. Niciodată nu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Grușenka din Karamazovi. În altă rochie, cu talie foarte `naltă, pornind chiar de sub sâni, cu decolteu frumos desenat, și cu o pălărie largă, legată sub bărbie cu o panglică lată de un albastru decolorat, Gina aducea cu Adela. Dar în rusoaică îi stătea cel mai bine, din cauza râsului ei viclean și-a ochilor dulci fără dulceață, dulci la un mod aproape cerebral. Ne amețiserăm bine când ea a trecut după ușa șifonierului ca să-și pună un furou adus "de la Paris" de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-a, din Botoșani, și a căzut prizonier când rușii au rupt frontul la Iași. Cu mult noroc, a scăpat de soluția finală a rușilor, un glonț tras cu revolverul în ceafă, sau de epidemiile de ciumă și holeră. Pentru fetele rusoaice, neconsolate de tinerii autohtoni căzuți pe front, Vladimir era un „harașo celavec”, înalt de 1,80 m, constituție robustă și păr măsliniu. O siberiancă focoasă, care l-a vrut numai pentru ea, l-a ocrotit o bună parte din acei
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
relațiile dintre elementele creației. Nuanțând distincția lui Thibaudet, Manolescu identifică trei vârste ale romanului pe care le etichetează convențional printr-o terminologie din stilistica arhitecturală. Doricul analizează creații interbelice - Ion și Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu, Baltagul de Mihail Sadoveanu, Rusoaica de Gib. Mihăescu, romane care includ analiza schimbărilor interioare ale eroilor, dar realizate prin mijloace artistice care țin de tradiția realistă. Ionicul este exemplificat de proza Hortensiei Papadat- Bengescu, Camil Petrescu, Garabet Ibrăileanu, Anton Holban, Mircea Eliade și se continuă
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
îmi era milă de ei... Într-un fel îi iubeam. Porțile de fier ale impunătoarei case albe erau deschise. Werner Noth în persoană stătea lângă ele, cu mâinile în șold. Privea un detașament de muncă format din prizoniere poloneze și rusoaice. Femeile scoteau din casă cufere și piese de mobilier, târându-le până la trei furgoane cu cai aflate în așteptare. Căruțașii erau un fel de mongoli aurii, mici de statură, trofee de la începutul campaniei rusești. Supraveghetorul femeilor era un olandez gras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Am dus câinele în livadă, l-am pus pe zăpadă, mi-am scos pistolul. Mă priveau trei persoane. Una era Resi, care stătea acum la fereastra camerei de muzică. O alta era bătrânul soldat care trebuia să păzească polonezele și rusoaicele. A treia era soacra mea, Eva Noth. Eva Noth stătea la o fereastră la etajul al doilea. Ca și câinele Resei, Eva Noth se buhăise cu hrană de război. Biata femeie, transformată de niște vremuri nemiloase într-un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
era foarte bine făcut. Westlake, un englez, prizonier de război eliberat, văzuse scena spânzurării la scurt timp după ce îl eliberaseră rușii. Fotografiile îi aparțineau. Noth, susținea el, fusese spânzurat de propriul său măr de către niște muncitoare prizoniere, majoritatea poloneze și rusoaice, încartiruite în apropiere. Nu Westlake l-a numit pe socrul meu „călăul din Berlin“. Westlake a depus oarecare strădanii să afle ce crime comisese Noth, și a tras concluzia că nu fusese nici mai bun și nici mai rău decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]