1,007 matches
-
prin a o săruta îndelung pe buze. Vai ei, se lamentează Marie, tânărul se ferește din răsputeri s-o ceară în căsătorie. Nu spune nimic clar". Se pierde în "fraze fugare despre lucruri fără însemnătate". În prezența lui Pietro, tânăra rusoaică se simte "iritată", "mâniată" și "agitată". Ce fel de iubire e asta? se întreabă ea. Pietro ăsta nu face nimic pentru mine. Nu mișcă nici măcar un deget. Mă lasă pe mine să fac totul. E ridicol. N-am mai auzit
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Clara Malraux și flirtul experimental Clara Malraux, o altă maestră avangardistă a flirtului din perioada Belle Époque, se aseamănă la fel de mult pe cât se deosebește de această Marie Bashkirtseff, cu un destin atât de tragic. Se aseamănă deoarece, ca și tânăra rusoaică, provine dintr-o familie de străini, de evrei și germani. Numele ei de fată era Clara Goldschmidt, și se născuse în 189741, în plină desfășurare a afacerii Dreyfus, primind o educație bilingvă ca urmare a frecventelor deplasări între Paris și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tinere provenite dintr-un mediu privilegiat care își permit înainte de căsătorie câteva adevărate necuviințe: sărutări, mici mângâieri. Însă și în aceasta constă deosebirea față de Marie Bashkirtseff Clara experimentează aceste flirturi într-o cu totul altă stare de spirit decât tânăra rusoaică. Clara nu este disperată, neliniștită, chinuită cum era Marie. Chiar dacă are un tată care trebuie să muncească pentru a-și câștiga existența, familia ei se află la adăpost de orice griji materiale și nu a fost compromisă de nici un scandal
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mai visez la asta vreme de câțiva ani..." După cum vedem, tânăra Clara Goldschmidt nu se aventurează atât de departe ca Marie Bashkirtseff pe "harta iubirii". Nu joacă un joc la fel de periculos ca acela pe care acceptă să-l practice tânăra rusoaică. Asta nu împiedică flirturile sale să se evidențieze astăzi ca o prefigurare exactă a ceea ce avea să devină jocul erotic în secolul XX: o abordare experimentală și progresivă a iubirii și totodată un joc de grup, o etapă obligatorie pentru
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pierdute. Mă întreba cu cine am fost la Moscova și rămase aproape blocat când i-am răspuns: - Singură. Absolut singură. Nu uitați că vorbesc rusește, la fel de bine ca românește. În plus, sunt blondă, așa că am trecut destul de bine drept o rusoaica adevărată. N-am avut niciun fel de probleme, nimeni nu și-a dat seama că sunt străină. - O să dai la Facultate la rusă? - Nicidecum.Vreau ceva nou, ceva ce nu știu.. Trebuie să-și fi dat seama că eram nedumerita
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
se apropiau noul val de ruși, vocea șefului se ridică, într-o expresie ce-mi suna a înjurătură, când am întors capul rusul îi apropia tatei pistolul de cap. Cred că am țipat, căci imediat am auzit vocea ridicată a rusoaicei, după care pistolul se îndepărtă de capul tatei, iar eu, plângând, l-am apucat pe Tata cu amândouă mâinile de picioare, într-un fel de îmbrățișare. După mai mulți ani, când învățasem, la liceu, limba rusă, i-am povestit tatei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
repetând cuvântul "cartoșki", Tata i-a răspuns, firește în românește. "vorbiți degeaba, că eu nu știu rusește", rusul care nici el nu înțelesese ce a zis tata, s-a înfuriat și l-a amenințat cu arma. Atenționată de țipetele mele rusoaica a intervenit, oprindu-l la timp pe ocupantul violent. Explicându-i, probabil, femeii cauza neînțelegerii, rusul a pronunțat cuvântul "cartofel". Tata a priceput Vreți cartofi ?, întrebă el Da, da, confirmă femeia. Tata le arătă holda unde erau cartofii și plecă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
acolo. Se întoarse, în câteva minute, cu un pumn de bomboane, pe care mi le puse în brațe Na, derji. L-am înțeles pe "na", suna ca în românește. Nu voiam să mănânc, n-am pus mâna pe nici una, dar rusoaica insistentă își trase un scaun în fața mea, desfăcu o bomboană și aproape cu forța mi-o puse în gură. Era bună și am mâncat-o. Cât timp tata le-a fiert cartofii, într-un tuci, rușii se adunaseră în "casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
într-un tuci, rușii se adunaseră în "casa mare", unde vorbeau tare, chiar răstit. Mi se părea că se certau. După ce au terminat de mâncat, spre surprinderea noastră, și-au luat lucrurile, le-au dus în mașini și au plecat. Rusoaica a fost singura care i-a zis ceva tatei, probabil un soi de mulțumire, căci avea o voce calmă, liniștită, în timp ce pe mine mă mângâia pe cap, deși mie nu-mi făcea plăcere. Au plecat și nu au mai venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
aburi care se destrămă în raza de soare, ridicând între ele o perdea mișcătoare. Doamna Dunin se ridică să servească ceaiul. Ea își rostea numele Dounine, în forma originară ca pe malurile Senei, dar rămânea credincioasă samovarului: pariziană prin opțiune, rusoaică în inimă. Gabriela asculta clinchetul inelelor ei, amestecându-se cu șuierul apei date în clocot, și privirea îi rătăcea prin mica încăpere unde nobila doamnă venise, de bună voie sau nu, să-și sfârșească viața. Care viață? Mobilele acestea prețioase
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Și cu cât Parisul real se îndepărtează mai mult în spațiu și timp, cu atât Parisul lăuntric, cu alte cuvinte, o opțiune intelectuală, se consolidează; realitatea dispare, ideea crește și dă pe dinafară, gata să-i subjuge spiritul. Această biată rusoaică e o posedată. E posedată de utopia ei! Aventurieră, curtezană sau femeie întreținută în Orașul Lumină, oricând depunându-și votul de celibat profan, ea a devenit în al doilea exil călugăriță, asceta unei idei." Pussy își miji ochiul mai mare
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dobândită spre a-l impune atenției și pe Gib I. Mihăiescu. Proceda cu maximă scrupulozitate, cum constat din corespondența acelei perioade. Îmi scria la 23 februarie 1997: "...sunt într-o situație de mare urgență. A trebuit să traduc val vârtej Rusoaica, pe care editoarea mea, ridicată după o boală foarte grea, a hotărât pe nepusă masă să o publice în mai. (Mi-a spus asta în ianuarie.) Am făcut ce-am putut și am terminat traducerea. Dar trebuie să scriu și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
strîmb în aceleași pete. Constat îmi scrii că și tu trăiești ca un împărat. Ne permitem un extravagant lux nerod! Cerul e cu alții! Dacă scot în '86 "Biblioteca din Nord", plec al Moscova! Așa, să văd și eu dacă rusoaicele au coate. Mi-e ciudă pe tine cu "ștergerea" examenelor! Chiar dacă nu ne folosesc la nimic nouă personal! Poate ieși și tu cu carte! E tot ce-ți doresc! Îmi închipui că ești la capătul așteptărilor. Nu ceda! Și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
susținătorii lor. Complementaritatea generațiilor, literar vorbind, e fenomen normal. În 1933 (anul nașterii lui Nichita Stănescu), intrau în librării: Creanga de aur de Mihail Sadoveanu, Patul lui Procust de Camil Petrescu, Drumul ascuns de Hortensia Papadat-Bengescu, Adela de G. Ibrăileanu, Rusoaica de Gib I. Mihăilescu, Maitrey de Mircea Eliade, Golia de Ionel Teodoreanu, Oraș patriarhal de Cezar Petrescu, Europolis de Jean Bart, Cartea nunții de G. Călinescu, Velerim și Veler Doamne de Victor Ion Popa, plus alte proze care, deși neperformante
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
amprenta autorului. Nici un colaborator, nici o corespondență, cu nume atras, ci totul... Ieremia Nechita. Dacă vroia, cititorul afla de la proprietarul Almanahului și „Cum iubesc diferite femei: Românca - Din toată inima, Italianca - Cu foc, Engleza - Igienic, Spaniola - cu pasiune, Germana - cu senzualitate, Rusoaica - cu patimă, Americanca - cu socoteală, Evreica cu interes, Franceza din curiozitate, Polona - după întâmplare, Țiganca - în continuu, Unguroaica - iute, Sârboaica - din când în când și vecinic cântând, Elinela (din Grecia) - Nu pot iubi.” * Împrumutând cronologia datelor istorice din „Calendarul poporului
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
în ’30 Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, iar în ’33 Patul lui Procust. Același an în care Mircea Eliade are un succes formidabil cu al său Maitreyi, George Călinescu scoate Cartea nunții, Garabet Ibrăileanu Adela, Gib Mihăescu Rusoaica, iar Sadoveanu Creanga de aur. Mihail Sebastian este și el în centrul atenției, cu Fragmente dintr-un carnet găsit și Femei, publicate în ’32, și avea să pregătească Orașul cu salcâmi și scandalosul De două mii de ani trei ani mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu grijă, pe criterii sociale și politice bine definite) au fost trimiși să se formeze În patria comunismului. Acolo, ei deprindeau tot ce le trebuia: specializare, convingeri politice și, firește, limba rusă. Nu puțini s-au Întors și cu soții rusoaice. Le-au fost atribuite posturile-cheie În toate sectoarele de activitate. În așteptarea zilei când toată lumea avea să vorbească și să citească rusește, traducerile din rusă au invadat piața. Se traducea orice, de la marii clasici, până la broșuri de propagandă, cărți pentru
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
așa hal cu ciuperci halucinogene încât nici nu mai e în stare să-și localizeze propriul vagin. Însă dincolo de aceste excese revoltătoare, el se confruntă cu o fostă iubită care consumase atât de multă cocaină încât i se surpase fața („Rusoaică stricată!“ Mike urlă la ea, disperat) sunt descrise încăperi pline de flori moarte, apoi Mike pierde întreaga moștenire la Hard Rock Casino în Las Vegas, după care ia parte la altă orgie (de data asta în Williamsburg - Brooklyn, nu fosta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a plăcut deloc. Verner ne spune că nu cunoaște scriitori ruși care să nu fie șovini, mai ales după ce se îmbată. Ne povestește cum a recitat la Madrid din Pușkin, la o reuniune în fața bustului acestuia, și avea o translatoare rusoaică, angajată de organizatorii spanioli. „Când am terminat cu declamatul, am spus că aceste versuri le-am învățat în 1965, pentru că eram ahtiat după poezia rusă. În 1968, cu trei ani mai târziu, tancurile sovietice intrau în Praga și ne zdrobeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am spus că aceste versuri le-am învățat în 1965, pentru că eram ahtiat după poezia rusă. În 1968, cu trei ani mai târziu, tancurile sovietice intrau în Praga și ne zdrobeau mișcarea pentru reforme. Cu aceste cuvinte i-am luat rusoaicei piuitul.” Tot Verner ne avertizează, înainte de a se ridica de la masă: „Nu coborâți, vă rog, din trenul Europei!” O metaforă cât se poate de adecvată în conținutul ei și potrivită ca formă pentru niște călători ai Expresului Literar, cum suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Mont-Noir, cuprinzând textele scriitorilor care au petrecut aici sejururi literare în ’98-’99, consemnează, pe lângă prezența a doi colegi de-ai noștri din Trenul Literaturii - albanezul Fatos Kongoli și franțuzoaica Annie Saumont -, un cubanez galicizat, un belgian, o englezoaică, o rusoaică, doi polonezi, o daneză, un finlandez, o italiancă și un ungur. Așadar, totul e posibil. Dorința celor de aici e ca Analele de la Mont-Noir să devină cronica unei Republici a Literelor, resuscitând, după 500 de ani, căminul umanist al lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
militarii - o forță de muncă ieftină, aproape gratuită. „Marca” unei lumi ce nu a dispărut definitiv, imprimată în vorbirea, gesturile cotidiene, procedurile de lucru. Până la „spiritul protestant” e cale lungă... În autobuzul care ne duce la hotel ne „reperează” o rusoaică blondă, destul de vorbăreață. Se recomandă drept jurnalistă de la Kaliningrad, sosită aici să vadă cum se descurcă polonezii cu noi, pentru a transmite alor săi, care ne vor găzdui după, prețioasele informații. Îi răspundem monosilabic la întrebări, deloc încântați de întâlnire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
rus. Peisaj cunoscut, pe care îl revăd, după câteva săptămâni de Occident, cu o strângere de inimă. Au dispărut parcelele bine cultivate, ca în Germania sau ca în Polonia, le-au luat locul câmpiile părăginite. Uneori, mai zărești câte o rusoaică melancolică, în costum de baie, plivind într-o semănătură cu ceapă - un artefact pe o placă fotografică năpădită de albeața omogenă a pustietății. La stația de frontieră Mamonovo, ne întâmpină o fanfară. Urmează o mică și radioasă cuvântare a șefului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sunt luate la dans de tinerii ruși în costume populare. „Petrecerea” ține vreo 15 minute, mai mult decât era programat. Apoi urcă în tren câteva grupuri de studenți, care ne fac cunoscut programul de la Kaliningrad. În compartimentul nostru se instalează rusoaica pe care am întâlnit-o la Malbork. E la fel de entuziastă și curioasă cum o știam, se bucură că suntem iz Moldavii (din Moldova) și vorbește neîntrerupt. Mă obosește... Știe tot, merge des în Polonia, în țările baltice, în Germania, are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
intru în apă, să nu mă îndepărtez mult de mal, că s-ar putea să dau de epava vreunui submarin atomic. Vorba lui Giorgi s-ar putea să fie doar pe jumătate o glumă. Kaliningradul este o regiune foarte militarizată. Rusoaica din tren, după momentele de tatonare și suspiciunea pe care i-am arătat-o, mi-a mărturisit că regiunea este împânzită de agenți speciali și că pe durata sejurului nostru vom fi supravegheați cu strictețe... Meciul cu Italia este un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]