1,007 matches
-
scriitor din alte timpuri, ce par deja imemoriale). În autobuz, dialoghez cu o doamnă din comitetul de organizare belarus, o profesoară universitară, foarte cultivată. Nu cred că e spioană, sinceritatea ei e contagioasă, se manifestă fără opreliști în acest univers rustic, departe de atmosfera de lagăr de la Minsk. Apoi, știe că îmi poate vorbi fără teamă. Discutăm despre avatarurile identității belaruse, care păruse să se învioreze imediat după destrămarea URSS-ului, iar stema națională se confunda, practic, cu simbolul național al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
înfățișându-l pe Nasrallah, mai exact bustul acestuia cu mâna dreaptă ridicată, pe ziduri și la intrarea în localități. De partea israeliană monumente improvizate în memoria celor căzuți, sub panouri cu fotografiile soldaților morți în luptă ca, de exemplu, această rustică stea a lui David desenată chiar pe sol cu borcane de sticlă așezate acolo de camarazii lor, pe locul unde o rachetă Hezbollah a secerat o patrulă. De-a lungul zonei neutre, drapelele se înfruntă față în față pe câmpuri
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Samarkand, Trebizonda sau Izmir: niște semne ale promisiunii de a savura de departe frumusețile din Țara Făgăduinței. Ele ne parvin odată cu decorul și cu persoanele. Fiecare orășel, fiecare proeminență a solului galileean înaintează înspre pelerin cu aspectul intimidant, maiestuos și rustic al personajelor din catehism: căsuțe de cărămidă arsă cu șarpanta din lemn, acoperiș plat de argilă năpădit de verdeață, băncuța înzidită în perete, apostoli în ținuta tradițională (barbă scurtă, tunică de lână până la genunchi, sandale cu curele). Fără a mă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mod irezistibil în memorie bravii primari francezi din Algeria așa cum apăreau ei în jurnalele de actualități din 1958. "Să ne facă una ca asta, după toate câte le-am făcut pentru ei! Vedeți și dumneavoastră, nu e drept!" Este versiunea rustică și aproape emoționantă a maladiei coloniale, pe care n-aș numi-o colonialistă pentru că-i o mentalitate și nu o izbucnire răutăcioasă. Acești oameni nu vor nici să exploateze nici să facă pe cineva să sufere. Dimpotrivă. Noi eram drăguți
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu colinzi, în versiuni textuale și muzicale pe care le-am cântat pentru prima dată în România, acum 40 de ani. M-am amuzat citind primele cronici la volumul meu de debut de cei care m-au etichetat ca poet rustic: dacă faci referiri la simboluri ale civilizațiilor din Egipt, Grecia, sau Tibet, nu cred că poți fi considerat un poet agrar. În mod paradoxal, cunoscând formele arhetipale de viață și artă în care s-a structurat civilizația Maramureșului, am avut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ani), Nicot, ca un bun diplomat nu s-a întors la Paris "cu mâna goală", ci cu tutun, căruia avea să-i facă reclamă pentru pro-prietățile sale medicale. "Nicotiana tabacum" se pare că își are originea din "Nicotiana silvestre" "Nicotiana rustica varianta sălbatică, ruda sa nobilă cubaneză fiind "Nicotiana havanensis"! Plantă anuală, cu o înălțime de 2 metri, tulpina dreaptă, cu frunze numeroa-se și mari, lungi de până la 30 cm și lanceolate, cu flori purpurii sau roz, tutunul din Cuba avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
fără să o uniformizeze, individualizând-o extrem, făcând-o inconfundabila. Opera lui Creangă evocă un om românesc teluric, ferit de civilizația orașului, lăsat sub conducerea instinctelor naturale. Creangă exprimă un stadiu de sensibilitate mai apropiat de structură fixă a omului rustic și a satului ca mediu social. Dacă este, totuși, să găsim cu adevărat un precursor al operei lui Creangă, acesta nu poate fi altul decât povestitorul popular, creatorul anonim al folclorului românesc. Din simplitatea savana a basmului popular, din suculenta
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
artist individual. „Poveștile și Amintirile” sunt ale unui artist, care a voit să fie țăran. Prin el ne vorbește un om al poporului, dar nu un exemplar impersonal și anonim. Mulțimea expresiilor tipice în scrisul lui Creangă zugrăvește o natură rustica și joviala, un stil abundent, folosind formele oralității. MOȘ ION ROATĂ ȘI UNIREA -dramatizare Prof. înv.peșc. Casapu Maria Școala Gimnazială Nr. 1 Cordun Povestitorul: Au chemat la sfat boierii, Pe țăranii mai fruntași Și-au văzut ei cu uimire
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
nu spun inexistente, ale subsemnatului. Și totuși, un grăunte de adevăr era în ce spusese Fănuș Neagu, dar numai un grăunte. În stu denție,într-adevăr, cu alți colegi, nu lăsaserăm chiar necercetate prestigioase instituții de cultură precum Dunărea, Berlin, Rustica, Albina (cea dinaintea neinspiratei renovări, cu pereții căptușiți, până la jumătate, cu lemn maroniu și fru moasele oglinzi ovale), Pescarul, Mercur și altele din zona Universității, mai făcând și câte o incursiune la Carul cu bere sau câte un popas, în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
făcută în primele mele zile de studenție. Venise de la Brăila nu știu dacă plin de bani, cum se aștepta prietenul său devenit și al meu, dar cu destui, oricum, pentru a cheltui cu larghețe, în zilele următoare, la Dunărea, la Rustica, la Pescarul, la Carul cu bere, pe unde ne lua cu el, plătind totul. Mi-a fost simpatic din prima clipă acest vlăjgan guraliv, nu neapărat pentru că risipea cu atâta ușurință, dar pentru că îmi dădea sentimentul că de nimic nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
părinteasca și adeseori sara, la gura sobei, ne istoriseau ei de bătăliele sângeroase dintre Bem, comandantul ungurilor și Puchner, comandantul austriacilor. Aceste strășnicii auzite din gura lor care le văzuseră aevea și spuse cum le spuneau ei într-un limbaj rustic, figurat, mă mișcau așa de puternic, încât multe nopți după aceea nu auzeam prin somn decât bubuitul tunurilor, iar chipul celor doi țărani transilvăneni e și astăzi fotografiat în memoria mea. Nu mulți ani după acela se stârni un război
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și a moștenitorilor lui. Firește, ținînd cont de controlul nobilimii asupra administrației locale, ambele grupuri erau la cheremul clasei dominante. Pămîntul seniorial era împărțit în două categorii: alodial (liber de obligații față de senior n.t.), sau domenical, și urbarial, sau rustic. Cel din prima categorie era deținut de senior în deplină proprietate, putînd să-l lucreze el însuși sau să-l închirieze arendașilor. Munca la cîmp era prestată de șerbi ca trudă propriu-zisă sau corvezi, obligații numite în imperiu robot (cuvînt
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
iar eu cred că aveam patru ani și jumătate când am primit primele responsabilități în acest sens. Nu era mare lucru ceea ce făceam, însă mă solicita ca și prezență, Adi trebuia doar atent supravegheat. Mama îl așeza într-un landou rustic în care crescusem și eu până pe la doi ani și care era prevăzut cu două obloane ușor vălurite ce puteau fi închise atunci când copilul dormea. Lateral erau două geamuri mici prin care puteai vizualiza mișcările acestuia. Doar că ochișorii mei
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
femeie, jumătate pește, de vițelul cu două capete și de dama tatuată. Acest București al nostru, al zilelor noastre de acum, În atâtea privințe anacronic, metacronic și paracronic, mai purtând Încă unele rămășițe din trecut, amintiri și Îndătinări patriarhale și rustice, chiar astăzi, [În] toamna lui 1949, când pe bulevardele cu semnalizări electrice de semafoare roșii, verzi și galbene trec, după miezul nopții, scârțâind greoi, chervanele Înalte ale rogojinarilor din Puchenii Mari, cu papura lor adusă, ca acum o sută de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fost rețeta de viață. L-am dus fără să știe unde, pe potecile Întortocheate cunoscute numai mie și În absența preatinerei gazde domnind peste inima mea, peste divanul nostru Înflorat, peste pianul Biedermayer cu suspine din Cho pin, peste colțul rustic cu naive icoane ardelenești pe sticlă. A rămas Împietrit locului Bucuța cu ochii la fotografiile de pe noptieră ale amanților, În conflict și ei, desigur, cu unele rân duieli ale acestei lumi, dar nu cu cele ale propriei noastre firi și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
toride, când nimeni nu îndrăznea să iasă din casă, tot pentru prima oară se întorcea și din drum, din pură curiozitate. În fundul unei curți, sub niște umbrele mari, adunați la mese de lemn cu un design mai degrabă neinspirat decât rustic, o mulțime de băieți și fete, niciunul trecut de treizeci de ani, beau bere și conversau gălăgios. Nu făceau nimic altceva decât să bea bere, să vorbească și să se simtă bine, să se simtă perfectă cu tinerețea lor. Domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
moașa supraveghea somnul lehuzei și al pruncului nou-născut, în timp ce nana Floare se dusese acasă pentru a-i pregăti mamei o supă caldă, să mai prindă puteri. Slujba se terminase și Mircea adusese cârdul de frățiori teafăr și nevătămat la "Villa rustica". În momentul când am intrat noi în cămăruță, mama, întinsă pe salteaua de paie, tocmai ațipise, încercând să recupereze din energia consumată la cea mai problematică naștere din câte avusese până atunci și care, literalmente, o sleiseră de puteri întocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de pământ, fiecare crâmpei de drum sau de văiugă, are numele său după care poate fi identificat, nume dat de chiar locuitorii satului de-a lungul veacurilor, păstrate cu sfințenie, completate și adăugite apoi de fiecare generație, plastic, pline de rustică poezie, spre ușoară recunoaștere, în grai cântat, cald, molcom, specific acestei părți de țară românească. Dispunem dela bătrânii satului, Bucurenci P. Gheorghe și Roman Budac, dispăruți de-acuma, de decenii, dintre noi, de liste complete, bine amănunțite a denumirilor aproape
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de holde (Corvus frugileus L.), Ceuca (Corvus monedula L.) Țarca (Pica caudata K.Bl.) Gaița de pădure(Garrulus glandarius Vieill), Alunarița de munte (Nucifraga caryoctactes L.), Gaița de brădet (Nucifraga caryocatactes machrorhynticus), Berbecel (Lanius excubitor L.), Rândunica (Lanius collurio L., Hirundo rustica L.) Strălunț (Chelidon urbica Boie) Pițigoiul mare, Țicleanul (Parus major L.), Pițigoiul vânăt (Parus coeruleus L.), Pițigoiul mic (Parus ater L.) Pițigoiul cu moț (Parus cristatus L.), Scorțariul ( Parus caudatus L., Sitta europaea L.), Scorțariul mic (Certhia familiaris L.), Pupăza
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
țigările astea, la practică agricolă, în vie, după ce trăsese primul fum, a căzut mai întîi poc ! în fund și dup-aia s-a lăsat moale, cu fața ca varul ; desi gur, n-a murit din asta ; Popularele, scurte și îndesate, rustice de-a dreptul, ca niște țărăncuțe cu pulpele groase, cu hîrtia dulce, din trestie de zahăr, și tari de-ți dădeau lacrimile ; H. Upmann, dragele de ele, venite parcă dintr-o altă lume, din lumea mor ților, desigur, fiindcă aveau
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și căutare, de ciripitul păsărelelor adăpostite în copacii rămuroși, de țârâitul invariabil al greierilor, de cântecul îndepărtat al unui cocoș, cu care își gratulează iubitele, de aerul încărcat de arome plăcute și nedefinite. Toate acestea, reunite ca într-o simfonie rustică orchestrată de Mama Natură, alcătuiesc fondul sonor care îi stimulează și susțin profesorului septuagenar gândurile și trăirile cu care își încheagă lucrarea. Pentru liniștea îndelung dorită și căutată, pentru amintirile ce îl asaltează și îi încălzesc sufletul, pentru aerul inconfundabil
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
lui pentru arta cuvântului. În scrierile sale poetul evocă adesea teiul falnic ce-i domină ograda și care a fost martorul bucuriilor și al întristărilor ce s-au petrecut în preajma lui. Sub coroana largă și umbroasă a teiului, la masa rustică improvizată, se desfășurau șuetele literare ale poetului cu vizitatorii, întotdeauna bine primiți. Când floarea teiului, puternic parfumată, atingea stadiul optim de maturizare, pe care poetul îl aprecia fără greș, culegerea ei era transformată într-un adevărat ceremonial sărbătoresc la care
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
palid, paleta încărcată de aur, de galben, de purpură, de carmin, de violet... Din Păcurari, din Toma-Cozma, din diverse puncte înalte ale cetății, același tablou apare în variante superbe. Din Tătărași, spre centru, peste grădini, zăplazuri și case de aspect rustic, orașul ia o înfățișare superbă și de un colorit încântător, căci nimic din mizeriile, din urâciunile, din rănile sale nu se mai vede printre zidurile, clădirile, turnurile, cupolele, care-i fixează fizionomia proprie, frumusețea sa. Cunosc un loc pe creasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
deosebire pe cea exercitată de prietenia cu Creangă (așa de ciudată și neexplicabilă totuși după unii). Căci pentru Eminescu, Ioan Creangă era incarnația poporului român, cu poveștile, cu cântecele, cu satele, cu apele, cu munții lui, era toată viața noastră rustică, era tot geniul național. În fața lui Creangă, Eminescu trebuie să fi avut același sentiment pe care-l avea în fața Naturei... Dacă unele dintre lucrurile de care am vorbit pornesc din voința unui geniu bun, a unei zâne protectoare, a uneia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pe marele povestitor și din când în când pe Eminescu. Anotimpul, lumina, distanța și toate celelalte condițiuni particulare în care obiectivul aparatului (ajutat de ochiul ager și sigur al operatorului) a surprins această imagine, atmosfera de poezie calmă și de rustică frumusețe, pe care a reușit să i-o conserve, fac din fotografia reprodusă aici dacă nu cea mai adevărată și mai reușită, apoi cu siguranță una din cele mai fericite. Căci există fotografii ale Bojdeucei, răspândite în cărți poștale și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]