3,819 matches
-
cabinet de dormit, garnisit cu același gust ca și camerele pe care le-am văzut. - Dumnezeu știe, zise contele, mai că-mi pare că ai avea dreptate; cu aste camere și cu aste mobile nu știu a îmbla, căci adesea sânt locuința și mobilele cunoștințele noastre cele mai de aproape, și adeseori un scaun, o masă, o sofa sânt amicii noștri cei mai intimi. Pe urmă venirăm în două camere mici, ce păreau a fi fost locuite mai târziu și erau
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
contele, mai că-mi pare că ai avea dreptate; cu aste camere și cu aste mobile nu știu a îmbla, căci adesea sânt locuința și mobilele cunoștințele noastre cele mai de aproape, și adeseori un scaun, o masă, o sofa sânt amicii noștri cei mai intimi. Pe urmă venirăm în două camere mici, ce păreau a fi fost locuite mai târziu și erau mai simplu mobilate. - Aici îmi așez cortul, zise contele; nu prea e după moda nouă, dar cel puțin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
răposata...... domnule conte, dați-mi vița de păr. El o primi și eu, ca beat, mă sculai de la masă și mă îndreptai cătră ușă... Nu știam de nemica, încă Caldero mă urmă: - Iertați, domnule conte, purtarea mea posomorâtă, însă azi sânt tocmai douăzeci de ani de la ziua de când împărții cu Maria hostia! Eu am ținut jurământul meu... noapte bună, domnule conte, nu uita pe amicul domniei-tale. Alergai acasă; neciodată în viața mea decât atuncea n-am auzit o voace mai clară
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
narațiunea. El se sculase și îmbla cu pași mari prin cameră. Orologiul bătu unsprezece. - Ești aici, Iulia? strigă contele și ochii săi se învîrteau sălbatec, vină!... vină la mine!... El deschise ușa camerei alăturate și strigă prin întunerec: Iulia, aici sânt eu... eu, Iulia! Numai un aer rece suflă din cealaltă casă și un murmur se auzi. Ea a trecut, zise contele, închise ușa și căzu pe-un jeț, ea nu va să vină... Dumnezeul meu! Lasă-mă să mă duc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
la conte el părea adâncit în cetirea unei epistole. - Așa, ești domnia-ta, zise el când mă văzu, domnia-ta vii să predici sufletului meu pace?... atunci începe, domnule, va fi interesant de-a te asculta! haha! hahaha! acuma abia sânt cu minte... hahaha!... Mă retrăsei dinaintea privirei schinteietoare și mînei ridicate carea mă amerința... era nebun; buzele sale cele palide tremurau cu furoare și părul lui negru sta în dezordine pe fruntea sa, de pe care curgea o sudoare rece pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
peste el, ceriul, ce se numește în limba cultă atmosferă, aer... ei, acuma n-o înțelegeți?... e clar ca ziua. Vezi domnia-ta, continuă el, oamenii sânt un feli de animale răpitoare care, și îmblînzite, nu lasă natura lor; ei sânt mai răi decât fiarele, căci chiar tigrul iubește copiii!... iubește soția sa... însă vedeți omul el o omoară. El puse mâna înaintea feței sale și plânse cu hohot! - Eu nu știu, șopti servitoriul, ce o fi cuprinzând epistola. Contele o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ascuns epistola nenorocoasă. Era de la don Caldero și suna astfeli: Domnule conte! Când va ajunge epistola aceasta la domnia-voastră, eu nu voi mai fi, ea stă scrisă gata în portofoliul meu, spre a vă fi trămisă după moartea mea. Vă sânt datori c-o lămurire spre a vă deduce de la ideile false despre o altă lume. Eu de mult n-am crezut în aceasta, dară era unul din amusamintele mele favorite de a vedea cum cred visătorii, și-mi petreceam când
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sa, căci râdeam în sufletul meu de o astfeli de rătăcire. Eu v-am dus pe această cale, ați fost un obiept dorit pentru observațiunile mele. Eu sânt catolic. Am văzut din juneță madone plîngînde, am auzit narîndu-se despre miraculele sânților, am fost silit să cred tot și am finit necrezând în nemica. Toată religia are de fundament convicțiunea despre esistința și eternitatea sufletului omenesc, pentru aceasta esistă însă așa de puține arguminte ca și pentru adevărul legendelor. Omul e un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sale, și care nu se abate măcar un pas de la calea ei. Am văzut cum au rămas jurămintele călcate nepedepsite...; eu am împărțit cu o copilă, pe care o iubeam mai mult decât viața mea, o hostie sînțită, cel mai sânt lucru pe care-l cunoșteam atuncea...; ea călcă jurământul și fu fericită și eu, care-l ținui, am fost nefericit. Am început atuncea a crede într-o soartă, și nu într-o providență, și am învățat a desprețui pe oameni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o tentațiune n-o pusese în lumina-i adevărată. Atunci se deșteptară pentru un moment vechile mele visuri de un amor fidel și escuzam pe maica din cauza fiicei; pe maica ei o iertam, care lovise așa de adânc cel mai sânt din toate simțămintele, dacă esistă într-adevăr ceva sânt în scurt, d-le conte, eu mă visam înapoi în juneța mea poetică, uitai principiele mele logice și credința în Maria înflori din nou în sufletul meu, ca și florile ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trase de celalalt, și mă văzui în corabie într-un chip cu mult mai puțin triumfător decât cum sărisem în apă; însă, după nepăsarea și negrija cu care se uita arabii la mine, văzui că se vede treaba că nu sânt nici într-o primejdie de viață; dar vream să aflu pricina, cel puțin să mă păzesc de aici înainte. Mohamed îmi spuse că în Nil se află mulțime de pești buni de mâncat și foarte curioși a se studia; dar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
gentilomi și lazaroni în amestec își da coate și se îndesa pe ulițe și în piețele publice; toate ferestrele scânteia de diamante, așternute cu bogate stofe și strălucitoare tualete ale frumoaselor și oacheșelor napolitane. Era 19 sept., ziua aniversară a Sântului Ianuarie. Vezuv era în liniște, golful de Ischia se colora de fețe pe jumătate senine, pe jumătate purpură, ce se răsfrângea fugind de razele cele din urmă ale soarelui; adierile vântului îmbălsămite, dulci și răcoroase, urma după aburii cei arzători
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
refuze fără păcat, unui nenorocit. Da, voi merge la Sorrenta, însă nu-i voi vorbi!! Să-l văz numai, după o lipsă de trei luni, și voi fi foarte fericită! Of! da, foarte fericită - Vai! dar voi avea puterea... trebuie... Sânt datoare. {EminescuOpVIII 581} În seara acestei strălucite zile către un ceas după miezul nopții, paznicul strejii portului zări o mică barcă care, cu doi oameni într-însa, ieșa pe furiș și se îndrepta către Sorrenta... După ce îi strigă fără să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
suiră până la nori, cu toate că fu cea mai urâcioasă și ticăloasă partiție din câte am scris de când am cutezat să mâzgălesc la hârtie cu linii. {EminescuOpVIII 582} - Ce fel, astfel te judeci tu! N-ai dreptate, scumpul meu Duni, sânt frumoase și bune lucrări în opera ta... Și Pergoleze îi cântă barcarola pescarului Sorrentei. Duni îl sărută mulțumindu-i de îndatoritoarea lui ținere de minte, și amândoi prietenii luară drumul cătră casa Ninei. Noaptea înaintase, și biata mumă tremura să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Trupul, pipăit pe dinafară, nu era tocmai cald, nici se arăta palid, ci roșietic sau vinețiu, c-un exantem de bășicuțe și de bube. Dar înăuntru fierbințeala era atât de cumplită încît cel bolnav nu putea Histo[r]iografii medicinei sânt la îndoială dacă epidemia descrisă de Thucydides a fost ciumă sau tifos petechial. În tot cazul, descrierea renumitului istoric antic este, mai ales astăzi, de cel mai mare interes. {EminescuOpVIII 586} suferi nici hainele cele mai subțiri măcar, nici să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lipseau de mai mulți ani. Aceasta îngrozi mult pe vecini. Ei deteră de știre poliției, care trimise câțiva sergenți. Care nu fu mirarea ăstor militari auzind zăngănitul paharelor amestecat CU hohote de râs ascuțite! Mai întîi s-a crezut că sânt niscaiva falsificatori de monede cari fac chief și, judecând că sânt foarte mulți după intensitatea zgomotului, cerură ajutoare. Nici un sergent însă n-avea curajul să-și conducă soldații în această vizuină unde părea că se aude gură și zgomot de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
deteră de știre poliției, care trimise câțiva sergenți. Care nu fu mirarea ăstor militari auzind zăngănitul paharelor amestecat CU hohote de râs ascuțite! Mai întîi s-a crezut că sânt niscaiva falsificatori de monede cari fac chief și, judecând că sânt foarte mulți după intensitatea zgomotului, cerură ajutoare. Nici un sergent însă n-avea curajul să-și conducă soldații în această vizuină unde părea că se aude gură și zgomot de o întreagă armată. Sosi în sfârșit spre dimineață un corp de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fi sărac n-ar băga nimenea-n seamă ceea ce zice. C-un glas de argint se cântă bine și cu-n bot de aur se vorbește și mai bine. - Acum, d-lor, urmă șarlatanul, să se ducă domnii cari nu sânt vulturi la inteligență; ei n-au ce căuta aici. Cum așa? Nimeni nu se duce? Toți stau pe loc? {EminescuOpVIII 594} În adevăr nimeni nu se duse, căci nimeni nu voia să aibă atâta minte de a recunoaște că nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui. Dar șarlatanul ieși din nou la maidan și promise o altă minune, și mai mare. - Acuma, zise el, nu veți vedea nimic mai mult, nimic mai puțin decât un uriaș vestit în toată lumea pe lângă care cei mai mari uriași sânt pitici. Cată să observ însă [că] oricine i-o zice" uriașule" l-a bătut norocul: [î]i va ajuta s-ajungă la onori, vă grămădi averi asupră-i, [î]i va da mii, ba zeci de mii de lei pensie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
neființa de față schimbă opinia! Ce mare e depărtarea între: deasupra capului nostru și sub picioarele noastre! Dar înșelătoriile acelui Sinon modern nu erau pe sfârșit. El întoarse foaia i aduse acum oameni escelenți, adevărați uriași, de cari pretindea că sânt pitici, că nu sânt buni de nimic, că sânt mai puțin decât nimic chiar. Și toți ziceam da! Și aceia trebuiau să-și poarte ponosul, să treacă de ceea ce {EminescuOpVIII 596} nu erau, fără ca oamenii cu judecată și critică să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
opinia! Ce mare e depărtarea între: deasupra capului nostru și sub picioarele noastre! Dar înșelătoriile acelui Sinon modern nu erau pe sfârșit. El întoarse foaia i aduse acum oameni escelenți, adevărați uriași, de cari pretindea că sânt pitici, că nu sânt buni de nimic, că sânt mai puțin decât nimic chiar. Și toți ziceam da! Și aceia trebuiau să-și poarte ponosul, să treacă de ceea ce {EminescuOpVIII 596} nu erau, fără ca oamenii cu judecată și critică să-ndrăznească a crâcni Ba
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
între: deasupra capului nostru și sub picioarele noastre! Dar înșelătoriile acelui Sinon modern nu erau pe sfârșit. El întoarse foaia i aduse acum oameni escelenți, adevărați uriași, de cari pretindea că sânt pitici, că nu sânt buni de nimic, că sânt mai puțin decât nimic chiar. Și toți ziceam da! Și aceia trebuiau să-și poarte ponosul, să treacă de ceea ce {EminescuOpVIII 596} nu erau, fără ca oamenii cu judecată și critică să-ndrăznească a crâcni Ba au adus pe Phoenix nainte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
purtarea războiului, ceea ce se va dovedi cu atât mai limpede la cea dintâi ciocnire, cu cât romeii, bătuți pururea și pretutindene de noi și neputîndu-se făli c-un singur succes, au scăzut mult în privirea curajului ș-a încrederii și sânt mult mai moi decât înainte. Afară de aceea mai atârnă deasupra lor și blestemul lui Dumnezeu, pentru că cu viclenie au răsturnat din scaun pe Isaac Angelos, care-i scăpase de cumplita tiranie a lui Andronic Komnen. Cu asemenea cuvinte Asan știu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu apă a delfinilor, plăcerile băilor, fâlfâirea în zig-zag a rândunelelor ce se giugiulesc, murmurul șerpuitor al izvoarelor limpezi ca cristalul, cântecul farmecător al privighetorilor, șuierul ciocârliilor ce sfârâie zburând sprinten, gungurirea și cântecul celorlalte păsări în dumbravă și rediuri sânt desigur atracții îndestul de puternice și ademeniri irezistibile, pe cari nu trebuie să le respingi de dragul unui folos mic sau poate numai fictiv. Idilice s-ar părea asemenea cuvinte de înduplecare în mijlocul războiului și totuși fură ascultate pe deplin de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
când începură a submina mai primejdios tronul din Constantinopole. Deci în an[ul] 1240 ordinul predicanților din Ungaria primi poruncă să propovăduiască cruciata contra lui Vatatzes, ce e și dușmanul lui Dumnezeu și al bisericii, pentru că grecii din capul locului sânt mai vrăjmași latinilor decât păgânilor chiar și, căpătând în puterea lor împărăția bizantină, vor închide fără îndoială calea spre Sfântul Mormânt. Pentru campania contra grecilor să se dea aceeași absoluțiune ca și pentru cruciată-n Palestina. Privirea Scaunului roman rămase
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]