KorAP: Find »[drukola/base=sânt & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...174 >

4,350 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915

ȘOIMAR] [CIURBĂ] [DĂMĂCUȘ] [SCENA I] AL[EXANDRU] VODĂ, JURGEA staroste de Suceava. De ce mă tem, Jurgea? De sângele meu mă tem. Dar nu cunoști tu acest sânge fierbinte, plecat spre mânie și spre dezbin din inima neamului Mușatin? Câți ani sânt de când s-a-ntemeiat Moldova? Patruzeci, cincizeci. După Bogdan Vodă Dragoș a urmat Sas, după Sas, Alexandru, după Alexandru, bunu-meu, Bogdan Mușat, după Bogdan, Petru, după Petru, Ștefan, după Ștefan, Roman, apoi iar Ștefan, apoi iar Roman, apoi Iuga... și

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
Moldovei. Nimeni nu știe cine e, nimeni nu-și aduce aminte a-l mai fi văzut. ALEX[ANDRU] Așa-i când se hotărăsc schimbări, se fac minuni multe, mai cu seamă la Moldova, căci la Moldova și la Dumnezeu toate sânt cu putință. Jurgea, // ieși și vezi cine-i și de unde-i. Pune-l la răcoare și vor înceta minunile ca din senin. Vrun pierde-vară, vun amăgitor care, auzind că azi urnim Domnia pe umerii fiului nostru Ilie Vodă, vrea să

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
fi fost odinioară, regina mea, un sprijin pentru Voi e azi un sprijin pentru mine. De ce să-mbătrînească omul când jumătatea sa cea mai frumoasă e în floarea vrîstei...? RINGALA Măria Ta ești bun, dar nu văd înțelesul acestor cuvinte. Eu sânt mai bătrână decât Măria Ta, căci ani de durere mi-au întunecat sufletul, anii mei de singurătate au fost de zece ori mai lungi, Măria Ta, decât anii // Voștri petrecuți în bătălii și fapte. Am trăit de zece ori mai

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
lui. ALEX[ANDRU] Las-o asta, regina mea. O minte de femeie nu cunoaște decât ceea ce inima-i zice. Știți voi ce gândiți sau nu gândiți, ce vreți sau nu vreți, și știți la toate de ce așa și nu altfel? Sânt adâncimi omenești pe cari nicicând nu le va atinge mintea voastră. Voi nu știți nici ce iubiți, nici ce urâți, adesea o toană v-aruncă în brațe pe acela pe care ar trebui să-l urâți, o toană vă zice

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
câteodată mintea // și ochii neamului nostru. Și nu știi nimic despre minunea cu vulturul! RINGALA Tu zici. ALEX[ANDRU] Să vestească crainicii Adunarea Direptății. (s-aud zgomote de trâmbițe. Alexandru iese. {EminescuOpVIII 148} RINGALA (singură) O, Alexandre Vodă! Precum nu sânt nimica pentru tine, astfel nu știu nimic din ce-mă-ntrebi. E o prorocie vulturul acela, o prorocie pusă la cale de inima mea de mamă. În inima mea s-ascunde viitorul lui. (intră Direptatea) [SCENA III] CIURBĂ Azi are să

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
îmblă mie vulturul de azi dimineață prin cap... CIURBĂ Nu te pune-n cârd, bre, cu câte se-ntîmplă. Doi ochi ai și două urechi și numai o gură. Ascultă multe, vezi multe, da' taci. Apoi câte le zice omul toate sânt vorbe. Las' să-și spargă dracul opincile... ce iese de-acolo. O să se vază el în sfârșit ce-i și cum și o să se aleagă într-un fel. Numai vorba ceea, Dămăcuș, de-a bine nu-i ce s-a-ntîmplat azi

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
pe Ștefan cel Tânăr. El e sufletul rămas încă pe pământ a lui Ștefan cel Mare, e suvenirea lui vie încă, e omul ce l-a văzut pe leul murind, i-a strâns mâna eroului în război, e ca un sânt care-n visul tinerețelor lui a văzut pe asprul și bătrânul Dumnezeu. Mândru și mare față cu Domnitorul (Posa-Essex). Desprețuitor sublim față cu curtizanii (Alb). MIRA. Fată palidă și lunatecă, cu inima la început rece ca [a] unei vergine ce-

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
sale, unei raze a ochilor ei. Dar, deși aceste visării sânt palide, dar amorul lui nu e palid, e un amor de arab, arzător, de foc, care contrastă mult cu ființa lui angelică (Blond). PETRU MAJĂ. Pasiune italiană; visurile sale sânt de foc, și când sânt palide sânt ca flacăra ce se stinge, dar amorul lui pentru Mira e contrariul amorului lui Maio, angelic, curat ceresc. Are un mare fond de forță în sufletul lui care-i lipsește lui Maio (Păr

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
EminescuOpVIII 153} [ȘTEFAN] prin lege eu duc lumea la fericire! [ARBORE] - Vis ......... nu fericită..... mare. * [ȘTEFAN] [2Părinte! [ARBORE] Doamne... Fiul meu! Te numesc fiul meu! Nu te-am crescut eu? Nu te-a purtat brațele ce te strîng? [ȘTEFAN] Părinte, sânt pe calea mărirei. Astăzi Cîrje]2 * [ȘTEFAN] [2Aici, portare? [ARBORE] Nu mă așteptați, Doamne. [ȘTEFAN] Nu știam... ]2 [ARBORE] Mă-nchin M(ăriei] Tale! [ȘTEFAN] O, vornice, aici! [ARBORE] Nu trebui să-l urmeze pe cel mare cei mici? [ȘTEFAN

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
cel cu minte Cu leșii, cu maghiarii vă țese legăminte. Și toate astea, Doamne, duc țara la sicriu. Eu... nu trebuie s-o apăr... eu nu trebui s-o știu. * {EminescuOpVIII 155} [ȘTEFAN] am ridicat biserica... mă lupt pentru Cruce... sânt creștin și până când voi domni Crucea va fi mireasa și doamna mea - ei i-am închinat faptele mele și isteția minței, tăria brațului meu. [ARBORE] Numai iubirea inimei nu! - Dovedește asta viața voastră fără frâu, bețiile voastre fără margine, slugile

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
rnătasea pot fi veșmintele unui corp mort ca și a unui suflet mort - nu stă mărirea lui Dumnezeu în biserici mari și mândre, ci în mulțimea inimelor și-n fericirea oamenilor peste cari el domnește. Cu cât mai multe suflete sânt ale lui cu-atîta mai mare este el - el, izvorul sufletelor, izvorul vieței. Ce-i folosește cerului că apărați, cercați a apăra de pieire oameni și legi ce se numesc, numai se numesc, creștine, cât faptele lor nu cunosc frăția, nu

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
nevoie de aur și avere! O inimă el cată, un suflet el vă cere, Și voi îi dați biserici, dați aur și mătase Când de al vostru aur lui prea puțin îi pasă, Și mintea cea curată și cugetul cel sânt E tot ce cere Domnul la oameni pe pământ. În inimi șade crucea, îi inimi Dumnezeu Și cumcă-al vostru suflet nu-l pot numi al său Dovadă e viața cea fără frâu și țintă. Noaptea voastră vă râde, ziua voastră

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
voi dați mâna Ca să zdrobiți pe turcul cu dânșii împreună. Creștini își zic aciia, dar, mai păgâni ca turcii, Vând robi pe bieții oameni - și pun în vârful furcii Pe orcine din oameni care le-ar spune: stați, Acești sărmani sânt oameni, ca oameni vă sânt frați. Astfel stă scris în legea cea sînt-a lui Cristos? Turcu-i mult mai detreabă, mai blând, mai omenos, Litvanul este lacom... Maghiarul e avan Tătaru-i făr' de lege, polonul e viclean. Turcul e drept

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
de moșie pentru de-a fi periculos. ȘT[EFAN] Acoperi focul cu cenușă, portare. ARB[ORE] Acopăr cenușa cu pământ, care singur astupă ura și gura lumei. ȘT[EFAN] Portare, te congediez. Cu toate că m-ai certat și cu toate că, nenduplecat cum sânt nu pot să fiu amicul cugetărilor voastre, sânt însă amicul vostru. Îmi va face plăcere să te văd la ospățul meu... arborul bătrân între arborii tineri! (Arb[ore] se-nchină și iese) SCENA III ȘTEFAN (singur ) 2257 Arbore e un

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
EFAN] Acoperi focul cu cenușă, portare. ARB[ORE] Acopăr cenușa cu pământ, care singur astupă ura și gura lumei. ȘT[EFAN] Portare, te congediez. Cu toate că m-ai certat și cu toate că, nenduplecat cum sânt nu pot să fiu amicul cugetărilor voastre, sânt însă amicul vostru. Îmi va face plăcere să te văd la ospățul meu... arborul bătrân între arborii tineri! (Arb[ore] se-nchină și iese) SCENA III ȘTEFAN (singur ) 2257 Arbore e un brad putred, dar e un brad bătrân, Când

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
iese) SCENA III ȘTEFAN (singur ) 2257 Arbore e un brad putred, dar e un brad bătrân, Când arborele-i tânăr l-apleci și se îndoaie, Dar când bătrân e bradul el gâtul nu-și înmoaie. 2254 O! el are dreptate! Sânt mic, sânt [un] mișel... Ștefan din ceri aruncă o umbră pe pământ Și acea umbră pală, stafia lui, eu sînt! {EminescuOpVIII 163} Ce mare!... Și cu toate astea daca asta n-ar fi decât masca trădărei ce mă pîndește!... Acel

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-mi viața, să râd și să nu gem, Să nu privesc în lume, un ochi fără lumină, Un osândit ce-l duce la moarte fără vină, O liră fără sunet, un aer de mormânt, Un vânt ce se întreabă: Eu sânt sau eu nu sînt? Cum m-am pierdut, o Doamne! Din junele de foc Pe care lumea largă nu-l cercuia în loc, Ce-și arunca în stele, în cer, în nor, în lună Dorința lui regală, visarea lui nebună; Azi

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
lăsați-mi viața... Să rîd! Să nu blestem... Să nu privesc în lume un ochi fără lumină Un osândit ce-l duce la moarte fără vină, O liră fără sunet, un aer în mormânt, Un vânt ce se întreabă: Eu sânt sau eu nu sînt? (pauză) Cum m-am pierdut, o Doamne! Din junele de foc Pe care lumea largă nu-l încăpea în loc, Ce-și arunca în stele, în cer, în nor, în lună Dorința lui regală, visarea lui nebună

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
și arunca în stele, în cer, în nor, în lună Dorința lui regală, visarea lui nebună, Azi vezi o umbră pală, un om fără putere Ce de la moartea-avară un an, o zi mai cere, Din mări cu munți de viață, sânt aruncat pe vad, Din ceruri de lumină m-am coborât în iad, Unde alerg ca spaima nebun, bolnav, tăcut, Cu fruntea înfierată, ca îngerul căzut. Să mă întorc!... De-acuma?... Acum e prea târziu, În inima mea stearpă nimic nu

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
fericit pe voi.. Moldova, da! ȘT[EFAN] Moldova! Da? Nu cred. Nu ești sincer sau nu știi... (mîngîindu-i fruntea) Nu! Tu nu știi ce va să zică a iubi... O, copilul meu, de-ai ști... ce nenorocit face pe om... ce nenorocit sânt eu, copilul meu! M[AIO] Iubești, M[ăria], Ta! {EminescuOpVIII 166} ȘT[EFAN] Eu? Cine ți-a spus-o? MAIO Cine? Voi! ȘT[EFAN] Ei bine! (se scoală) Iubesc! Iubesc astfel încît simt c-aș muri daca nu voi avea

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
Noptosul cimitiriu ce doarme sub coline, Purtând în pieptu-i pacinic atâtea mii lumine Ce s-a stins mie lumea... Bisericuța sântă În care nu preoții, ci vânt și cobe cântă, E sufletu-mi. În el icoane șterse cu fețele pătate Sânt visurile mândre ce le-am avut odată... Cari ca vechi icoane din zilele bătrâne Arătau visuri mândre doară din ceri venite, Ci-n sufletu-mi acuma stau stinse și urâte, Coprind încă ca mumii iconostasul lor Până ce vîntul-moarte le-a

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
suris Și inima-i bătrână din nou o mai inspiră, De cugetă lumi nouă cum cugetă o liră Dulci melodii și visuri. O, lume, cer și fire, Au cîntecu-i, visarea-i, o lacrimă, -o privire. Și-n lumea asta-ntreagă sânt eu și numai eu, Ce n-am neci o atomă din tot cugetul său Și tocmai de-asta mintea îmi seacă de turbare, Căci n-am neci o privire, fie omorâtoare, Căci nu am neci un atom din însu-i diafan

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
o patimă atee, De-acea blăstem pe mama, fiindc-a fost femeie, Femeie ca și Mira. Și-n furie îmi vine Ca să mă rump în două, ca să mă smulg din mine Și eu să nu mai fiu eu. De ce nu sânt eu lumea, Ce nalță în tămâie durerea, rugăciunea, Că mi-aș uita și stele și cer și Dumnezeu, Să plec mări, munți și câmpuri sub negru ochiul său, Și, ca-n Eternitate s-o pot ca s-o ador, La

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
inima-i bătrână din nou o mai inspiră, De cugetă lumi nouă - cum cugetă o liră Dulci melodii și doruri... O lume, cer și fire {EminescuOpVIII 170} Au cîntecu-i, visarea-i, o lacrim', - o privire? Și-n lumea asta-ntreagă sânt eu și numai eu Ce n-am neci o atomă din tot cugetul său, Și tocmai de-asta mintea îmi seacă de turbare, Căci n-am neci o privire, fie omorâtoare, Căci nu am neci un atom din însu-i diafan

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
despartă, Și când cu capul iesta sufletul vor tăia, Când vânturile iernei prin groapă-or șuiera, Atunci vor putea scrie pe osu-mi risipit Că de pe fața lumei Moldova a pierit!... MAIO Eu am să șed de-a dreapta M[ăriei] Sale. Sânt ca Maria cea din Evanghelie, care și-a ales partea cea bună, la picioarele lui Isus. ARBORE (urmează ) Să vie dar boierii cei noi, slugile linse A unui suflet rece, a unei inimi stinse, Și să privească-n fața leului

Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]