1,048 matches
-
mai repede decât mine din haremul de tranzit în cel de încercări. N-aveam, ce-i drept, ochi verzi, dar Coranul îl știam ca pe Tatăl nostru, la gimnastică nu mă-ntrecea decât o grecoaică din Fanar care-a și murit, săraca, după unii la bârnă, după alții la sol, iar în privința originii n-aveam probleme, că atunci când a văzut viziriul cum mă mișc la aparate, mi-a spus s-o țin eu tot așa, că de origine turcă îmi face el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pat ca lumea, că dormim ca iepurii. N-ar strica să fie și mai mult femeiet, să ai de unde alege, când ești tânăr. Că pe femeia asta a mea am luat-o de nevastă când au venit apele mari. Stătea, săraca agățată de-un lemn și striga după ajutor. Am tras lemnul la mal și până au scăzut apele, am avut un copil. — Bine, frate - zise Barzovie - dar dacă nu-ți place aici în stufărișul ăsta, de ce nu pleci? — Aș pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să spun exact ce. —Și ce încerca să-ți spună? Ai ajuns la vreo concluzie? Am dat din cap. Am sunat-o pe fata lui să văd dacă ei îi spusese ceva, dar nu a ajuns la timp la spital. Săraca. Poate că de fapt nu era nimic. Nu sunt așa de sigură. Dar am vorbit despre asta cu o prietenă și ea a construit imediat o poveste banală, care să fie logică în raport cu ceea ce spusese. Nu voiam să-i dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
trebuie să le conducă pe fetele-mici acasă. Că chiar dacă are mai mulți ani decât mine, eu sunt băiatul, cel cu-forță nu ca ea, fată-mică și fără-forță. Așa că băieții-mari să facă tot ce-i roagă fetițele: și triste și orfane, săracele... Când vede că mă uit la ea, zice că ea Îmi dă mie păpușa ei cea mijlocie; atunci cartea-mare pe care tocmai o citește... Cum, care carte-mare - capodopera! Nu știe ce-i aceea, dar așa i-a spus mamițica ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
asta nu m-am gândit, zice Tuza, după o vreme. În cazul ăsta, să-mi găsesc gazdă - dar convenabilă. Până să se mute la gazda convenabilă... Eu țin la ea. O găsesc frumoasă și când e urâtă, adică toată vremea. Săraca de ea, pe lumină i se vede rău obrazul bine buburos. Și merge ca un bărbătoi. Și-i tare slabă, picioarele i-s ca fusele, Încolo curu’ i-i destul de lărguț. Și are, cum se spune, un ochi la slănină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
scoate fata, că de nu... Zice: Da-ți spui curat, i-am dat drumu de-asară, de-alaltasară, de când o căzut - că drept În brață mi-o chicat, am dat agiutori’ la deshămat, i-am dat ceva de băut, că era nemâncată, săraca, am dus-o păn-la marginea pădurii și i-am zis: Amu, davai! Du-te un’-ei vidè cu ochii-naintea ochilor!... Îi mai dau on dos di mână: Cum era-mbrăcată?, zic. Zice: Nu prè era è-mbrăcățâcă, c-adica nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
rochia pe care i-a dat-o mama o strânge tare, de peste tot, gata-gata să pocnească la cusături, copcile de deasupra șoldului nu s-au putut Închide, n-o ajung, i se vede pielea: rozovă. O fi umflată de țânțari, săraca, o Înțeleg: așa am pățit și eu pe timpul refugiului. De asta o fi arătând atât de mare. Bine: obrazul, să zicem; dar trupul? Are părul ud, acum se piaptănă. I-i bine. Râde la noi. Obrazul i-i mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o luați de-aici, zice mama. Nu vreau să-mi pună piciorul În casă porcul de Grabenko. Devușca cușește - dar nu chiar așa de harașo ca tunșii. - Să mai caut ceva de-mbrăcat, zice mama. Ceva călduros, căse-apropie toamna, vine iarna, săraca de ea, În lagăr... Iese din salon, noi rămânem. Eu mă uit numai la ea - și ea: numai la mine; Îmi râde lătăreț, proaspăt spălat: o simt, miroase a săpunul mamei. Numai mie-mi râde devușca. Din toată lumea. Mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
oleacă de-articol de-aista... Măcar știu la ce slujește și cum se pune, articolu’! O văd, o simt pe devușca tresărind. O aud cum Începe să tremure mărunt-mărunt. O miros, o simt: atât de mare și i-i frică, săraca de ea. Nimeni de la noi din salon nu-și dă seama ce se petrece cu Rusoaica. Nici măcar mama - care-i, totuși, lângă ea; și-i femeie; Îi tot dă niște lucruri de Îmbrăcat, dar fata-dragă nu le ia, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ăsta», zic. - Sper că nu l-ai bătut. - Nu. Și-mi pare rău. Și ce-mi răspunde nenorocitul?! Eu Îl Întreb: «De ce-ai spus că m-ai văzut mort, când nu mă știai nici de viu?» Și el: «Venise, săraca, tocmai de la Mana, pe jos, cu plocoane - cum s-o las să plece cu mâinile goale? Trebuia să-i spun ceva...» Și i-ai spus o minciună - de ce nu i-ai spus o minciună bună?» «Dacă-i spuneam o minciună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
N-are nimic latin, numele - cert este Însă că seamănă cu altenume țânțărești: Goga, Goja, Goșe, Joja, Boga, Loga, Moga... - Țânțărești, dar mai ales ciobănești, zice tata. Se pare că noi am venit Încoace... - adică Încolo, acolo a rămas Basarabia, săraca... - nu călări, ci la coada oii; nu cu lănci - cu bâte... Drumul Oilor... - Dar Drumul Oilor nu trecea prin ținutul Orheiului, ci mult mai jos, prin Bugeac. - Mai treceau oile și pe-aici, după cum treceau și mai sus, pe la Soroca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și tămâie și coajă de măr pe plită; când prin ceață de tot fierbinte din pricină de adiere de geruleț și de vântuleț de sanie cu zurgălăi. Aud glasurile oamenilor mari, groase, dar Înmuiate, zicând de maici și de surori, săracele, că n-au mai rămas decât vreo zece, colo, vreo douăsprezece dincolo, săracele, că, la Ocupație, le-au ridicat Rușii, după ce le-au dezbrăcat și le-au tuns și și-au făcut râs de ele, săracele și le-au trimăs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fierbinte din pricină de adiere de geruleț și de vântuleț de sanie cu zurgălăi. Aud glasurile oamenilor mari, groase, dar Înmuiate, zicând de maici și de surori, săracele, că n-au mai rămas decât vreo zece, colo, vreo douăsprezece dincolo, săracele, că, la Ocupație, le-au ridicat Rușii, după ce le-au dezbrăcat și le-au tuns și și-au făcut râs de ele, săracele și le-au trimăs la pohodit siberiile; și tot așa, de săracii călugări de la Curchi: unul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
maici și de surori, săracele, că n-au mai rămas decât vreo zece, colo, vreo douăsprezece dincolo, săracele, că, la Ocupație, le-au ridicat Rușii, după ce le-au dezbrăcat și le-au tuns și și-au făcut râs de ele, săracele și le-au trimăs la pohodit siberiile; și tot așa, de săracii călugări de la Curchi: unul nu s-a mai Întors din cei tunși și rași și dezbrăcați și bătuți cu nagaica și cu tocul naganului și pohodiți na sibir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai Întors din cei tunși și rași și dezbrăcați și bătuți cu nagaica și cu tocul naganului și pohodiți na sibir - cei pe care i-am colindat, sunt ascunșii și fugiții și trecuții dincolo de Prut. Și mai aud că ce sărace au mai rămas mănăstirile noastre bogate, după ce le-au jăcuit și stricat și pângărit Tătarii de ruși, acum trei ani, la Ocupație - și Încă mai aud: «Las’, că ’ncetul cu-ncetul...» Moș Iacob a rămas acasă, În Mana, el e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că ’ncetul cu-ncetul...» Moș Iacob a rămas acasă, În Mana, el e premare, mereu la datorie, să păzească satul de tal’ari. A doua zi mă Întreabă cum a fost colindatul pe la mănăstiri. Îi spun ce-am auzit: - Ce sărace, mănăstirile noastre, săracele, Moș Iacob! Și ce sărace săracele maici și săracii călugări - că Tătarii de ruși știi mătale ce le-au făcut? ... Moș Iacob dă repede din mână, că știe, nu-i nevoie să-i mai spun și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-ncetul...» Moș Iacob a rămas acasă, În Mana, el e premare, mereu la datorie, să păzească satul de tal’ari. A doua zi mă Întreabă cum a fost colindatul pe la mănăstiri. Îi spun ce-am auzit: - Ce sărace, mănăstirile noastre, săracele, Moș Iacob! Și ce sărace săracele maici și săracii călugări - că Tătarii de ruși știi mătale ce le-au făcut? ... Moș Iacob dă repede din mână, că știe, nu-i nevoie să-i mai spun și eu - așa că trec mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
acasă, În Mana, el e premare, mereu la datorie, să păzească satul de tal’ari. A doua zi mă Întreabă cum a fost colindatul pe la mănăstiri. Îi spun ce-am auzit: - Ce sărace, mănăstirile noastre, săracele, Moș Iacob! Și ce sărace săracele maici și săracii călugări - că Tătarii de ruși știi mătale ce le-au făcut? ... Moș Iacob dă repede din mână, că știe, nu-i nevoie să-i mai spun și eu - așa că trec mai departe: - Dar las’, că, ’ncetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
gândise la o variantă decorativă mai deosebită... Extraterestrul ei i-a făcut o scenă teribilă și a doua zi a părăsit-o fără drept de apel. Vă dați seama că înainte de asta a inaugurat și noul bust, măgarul. Și ea, săraca, i se dăruise cu gândul la împăcare... Cât despre vinovatul principal, vânzătorul din piață, a scăpat fără pedeapsă, la fel ca în cazul meu. Îl durea gura s-o întrebe ce face cu un buchet de canari? Tot la piață
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
ia. Dar nu, îi spune să înregistreze Coronation Street. De necrezut! Debbie se întoarce la locul ei, dar acum vântul bate din spate, așa că probabil o să aterizăm devreme și nu are nici cea mai mică șansă să vorbească cu Adam. Săraca de ea. Sper să nu-i ceară vreun autograf sau ceva de genul. Mă duc în spate și arunc brioșe nemâncate într-o pungă mare de plastic și strâng bani în plicuri albe de la irlandezi generoși, ca să îi pun în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Nici soț, nici copii, nimic. Părinții ei trebuie să fie supărați, totuși. — Da. Și avea o soră care a dat un interviu pentru Sunday World în legătură cu tragedia. O fată foarte drăguță. Ruth cred că o chema. Părea înnebunită de durere, săraca! Doamne, Katie, încetează! — Nici măcar nu mă asculți. Mike îmi atinge genunchiul când ne oprim la semafor. —Scuze. Revin imediat în lumea celor vii. Mă las dusă de val uneori. — Te întrebam dacă vezi ceva în viitorul meu. Mă uit atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
era, ca și el, visătoare, sensibilă la poezie și mai ales la muzică. Era fata unor oameni cu stare din Cernăuți, crescuse cu guvernantă, cu franceză, cu pian... Odată cu comunismul și mai ales cu necazurile care au dat peste tata, săraca de ea a trebuit să se rupă de toate "reminiscențele burgheze" și a suferit mult. Eu eram mai tot timpul pe lângă tata, la vedere sau pitulat pe unde puteam, încercam să îi fiu mereu în preajmă. Când am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
erau urâți, cenușii, nici vorbă de grația și frumusețea fluturilor care pot fi văzuți pe afară. Sunt molii, m-a lămurit bătrâna, am lăsat plapuma asta aici ani de zile, e plapuma în care a murit mama, a avut dizenterie, săraca și toată lumea mi-a spus să ard salteaua și învelitoarea. M-a privit, probabil că arătam consternată, cămăruța era plină de fluturii care lovindu-se de pereți stârniseră praful, aveam impresia că mă aflu pe cealaltă lume. Da, las-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Din spatele ei, fotografiile de pe pereți, imobile în ramele lor, țintuite sub sticle, îi strigau, deschide, deschide fereastra, ai aburit cu respirația geamul, nu mai vezi nimic, hai repede, repede, trage de mâner, cât încă nu e prea târziu. Abia așteptau, săracele, ca ea să-și isprăvească cercetarea și să le lămurească, gesticulând a lehamite: Nu v-am spus eu? Cu foanfele din ziua de azi nu-i șagă, ce, mai există credință, ce, mai există bun simț? Zboară din floare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
al fiecărui ochi Îi liniștea pe toți cei care o priveau, făcându-i să simtă că, atât timp cât bunica Shushan continua să Împletească, nu aveau de ce să se teamă și că, În cele din urmă, totul va fi bine. — Ai dreptate. Săraca Armanoush, a spus unchiul Dikran. Ca de obicei, lua partea bunicii Shushan În orice dispută familială, știind că nu era bine să se pună cu atotputernica mater familia. — Ce se va alege de acest mielușel nevinovat? a Întrebat unchiul Dikran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]