6,771 matches
-
are viața?! Smaranda Nicula, clasa a V-a C Poveste despre viață Nu voi renunța la sărutul primăvăratec. Știu că e iarnă. Mai știu că mi-au înghețat lacrimile pe obraz. Voi ține minte că nu am meritat să primesc sărutul morții. Dacă măcar ar fi fost vară, l-aș fi înmuiat în apa dulce a florilor. L-aș fi curățat și apoi l-aș fi agățat de ochii mei. Știu că am promis să nu mă revolt. Dar am plâns
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Galeria din Szolnok a Marusiei Klein. Cred că e cel mai bun nud desenat de mine, a zis Szántó. Ți-l dăruiesc. Klaus s-a apropiat de mașină. Eu am rămas pe loc. Buzele mele erau Încă deformate parcă de sărutul lui. A deschis portiera dar n-a urcat. Se sprijinea de capota mașinii, ținându-și capul În palme. Atunci mi-am adus aminte de aparatul de fotografiat, i-am simțit brusc greutatea atârnându-mi de gât ca o piatră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de moluscă a lui Petru, a cărui singură grijă, banalizată și ea, era să-i promită orgasm după orgasm, cu o generozitate de contabil: meticuloasă, exactă, Îndârjită, mută, fără pic de tandrețe sau pasiune: o primă, sau indemnizație de fidelitate. „Sărutul” lui Klimt Îl lăsa rece și nici nu visa femei cu Înfățișarea Adelei Bloch-Bauer sau a Margaretei Stonborough-Wittgenstein. Unul dintre desenele lui Szántó o apropiau Însă surprinzător de portretul lui Danae pictat de Marele Vienez, și acest lucru părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scufundase cu totul Într-un generos braț de fân ce trebuia dovedit acum, căci altă oprire atât de importantă stăpânul său nu mai avea În cursul zilei. Când Între cei doi părea să nu fi rămas loc decât pentru un sărut grăbit, Eleonora scoase din buzunarul cojocului ei de oaie un Snickers pe care Îl plimbă mai Întâi, provocator, sub mustața poștașului, ca pe o țigară de foi Partagas, apoi, cu o Încetineală ce nu avea nimic de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
până la glezne. S-au Întors În oraș târziu În noapte, cu ultimul autobuz. Au tăcut tot drumul. Ea a avut timp să și ațipească câteva minute cu capul pe umărul lui. S-au despărțit spunându-și la revedere, după un sărut grăbit, timid, ce restabilea o distanță anulată parcă din greșeală. Apoi a venit toamna. A urmat o iarnă obișnuită: lungă și posomorâtă. Odată cu primăvara, au venit, ca de fiecare an, și Paștele. Primi o telegramă cu următorul text: „Te fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Germania. Era lotul ultimilor sași visători din Transilvania. Klaus nu se omora cu cititul. Avea totuși un poet preferat: Franz Hodjak. Purta cu el mereu o carte de-a lui publicată În țară. Mi-a dat mie cartea odată cu un sărut fratern pe frunte Înainte de a ne despărți. Recita mereu versuri din cartea asta. Două poeme reveneau obsesiv: Cimitir săsesc și Vama Veche. Când am aflat de moartea lui Klaus În loc să plâng m-am pomenit recitând ore În șir poemele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vorba poetului, Totul. Totul! Nimic mai mult. 2. Evenimentul a trecut altfel neobservat, căci lumea era Încă frământată de soarta ochelarilor-minune, se zice, pe care mortul i-a purtat cu atâta naturalețe și har până aproape de veșnicie. Au dispărut odată cu sărutul neașteptat al unei sclifosite care Își târa prin zăpadă blugii ei albaștri tiviți cu țurțurei de gheață. Era frumoasă, nimic de zis, dar era Îmbrăcată cam aiurea. Cu furca, altfel spus. După ce că era șleampătă, părea și drogată. Cei care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
râde și spune că sună și mai prost, că par un obsedat sexual care trece printr-o fază de negare. Recent, am apelat la dureros de sfioasa formulare „Arăți minunat fără sutien“, care-mi aduce uneori un „Ooo“ și-un sărut pe frunte. Ea spune și „pizdă“. Până când Clio ajunse înapoi la șezlonguri, publicul își pierduse mai mult sau mai puțin interesul. Agăță masca și tubul de respirat de spițele umbrelei noastre mari și luă prosopul care-mi ferise picioarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de artificii în stomac. Am rămas fără aer; artificiile explodară ca o bombă în mii de culori. — Mda? — Aha. Buzele ei, gingașe, imateriale și încărcate cu un milion de volți, se lipiră de urechea mea în cel mai ușor dintre săruturi. Am lăsat bărbia în piept. Scout ridică ochii spre mine. — Aha..., șopti ea. Am sărutat-o. 22 Un gol în zidul de cărămidă Am deschis ochii și am văzut lumina soarelui răzbătând prin tavanul depozitului. Aerul era rece și tăios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pian. Mi-a rămas în urechi rîsul scurt, tăios, din ce în ce mai tăios, cu care ne puncta neîndemînările. Pînă ne-a întors spatele, dezgustat de lipsa noastră de chemare pentru muzică. I-aș putea povesti lui Șichy că la început a fost sărutul? Sărutul acela care mi-a complicat viața? 4 iunie. De ce evenimentele vieții mele or fi fiind legate de cifra asta, patru? 1961, sfîrșit de liceu. Cireșe cu coșurile, pe trotuare; tufele iasomiei exuberant înflorite, cît să urce grădina-n aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mi-a rămas în urechi rîsul scurt, tăios, din ce în ce mai tăios, cu care ne puncta neîndemînările. Pînă ne-a întors spatele, dezgustat de lipsa noastră de chemare pentru muzică. I-aș putea povesti lui Șichy că la început a fost sărutul? Sărutul acela care mi-a complicat viața? 4 iunie. De ce evenimentele vieții mele or fi fiind legate de cifra asta, patru? 1961, sfîrșit de liceu. Cireșe cu coșurile, pe trotuare; tufele iasomiei exuberant înflorite, cît să urce grădina-n aer, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mamei, era nesigur. Așa călca și Mica Sirenă, după ce și-a dat nemurirea și coada pe-o pereche de picioare. Ia-mă de braț, Dințișor, să exersăm mersul pe tocuri". Dacă ți-ar cădea și amintirile cum îți cade părul. Sărutul acela mi-a picat pe inimă. L-am pus la suflet. Făcusem pauză de mers în chioșcul de pe dîmboc și mîncam în genunchi, dintr-un coș, vișine altoite. Metise. Nu sta la un metru de mine, vino-ncoa, popîndocule. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sîngelui izbucnit pe buza de jos era dulce-acrișor. Semăna cu gustul de vișină metisă. "Și tu ești dulce-acrișoară. Ca orice poamă dată-n copt. Îmi lasă gura apă după tine. Du-te, trăiește cu 120 pe oră". I-am purtat sărutul, proastă și fericită, toată seara. Mă simțeam numai cap. Mă gîndesc la floarea cu cap de fată din bestiarele Evului Mediu: tijă și căpățînă. De la banchet am venit desculță, ba am și pierdut unul dintre pantofii escarpați ai mamei. Tălpile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
rugam. Nu s-a întors. Iasomia și-a pierdut parfumul. Florile s-au umflat a putred și s-au scuturat. Urîte mai sînt tufele de iasomie scuturată. De la hohotul alb la hohotul știrb. Vișinele au prins viermi. I-am analizat sărutul pe toate fețele. Nu din confuzie. Nu din ambiguitate. Nu din seducție m-a sărutat Iordan. Nu din pasiune. Nu din iubire limpede. Da, din nostalgia de-a nu putea fi tînărul meu iubit. Dragostea asta a mea a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Are și o superstiție. Cică a treia nevastă nu trebuie părăsită". Mi-au căzut în noroi toate stelele. Luceferi sparți. Priveam pianul cu dușmănie. Monstrul de pian rînjea. Norocoasa rivală era cîntăreață de operetă. Ea cînta, eu nu. Rîvneam la sărutul cu gust de vișină metisă. Mă trezeam cu el în dinți, în cerul gurii. Nu știu cum s-a scurs vara, învățînd pentru admitere în cochilia grădinii. Numai vară n-a fost. Vorba vine că învățam. Mă ghemuiam sub bozii de după dîmboc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în blugi și-n haina de la frac: " Uite suma contradicțiilor tale, Iordan. Fracul și ginșii". Păi da, învăț de la tine să fiu șleampăt. Ești cam șleampătă, Dințișor". Observația m-a iritat. "Dă-mi un motiv să fiu femeie (era după sărutul care mă aruncase într-un mic haos). Lasă-mă să te iubesc". Am mers prea departe. Nu-i pot face asta lui Victor. În iubire, fată mică, nu-i totul frumos. Fii pregătită pentru mizerii. Mizeriile iubirii." Deschid geamul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
DavinciAna, cum e intitulat portretul replică la Gioconda, nu i-a ieșit. Sînt eu, cu fruntea mai înaltă decît o am și-n pupile c-o neliniște pînditoare. Buzele întredeschise nu rimează cu privirea disprețuitoare. Dimpotrivă, par a cere un sărut. Nici parafraza, scrisă apăsat de mînă, nu se potrivește: În mine tu; și cerul înstelat deasupra". Pictează ușor Rusalin, ca orice predestinat. Are în putere și linia și culoarea. Îmi vine în minte Eugenio d' Ors: "Desenul e inteligența picturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
l-ar fi putut apuca. În '90 ar fi avut optzeci și unu de anu. Aniversările și le comenta ironic: "Ei, 58 nu-s chiar 59; 59 nu-s chiar 60; 60 nu-s chiar 61". Cînd m-a sărutat, sărutul interzis cu gust de vișină metisă, "tătișor" avea 52 de ani. Copilul mi l-am dorit, mi l-am imaginat neapărat fiu. De ce? Ca să mi-l asum pe Iordan băiat, adolescent îndrăgostit, bărbat tînăr, așa cum nu l-am cunoscut. "Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Searbădă și veninoasă, Mistuitoare și rușinoasă. Și ascunde-o în fund de lume, Să urle și să sune, Ca dorul meu pervertit Să nu mai poată fi auzit. Sau, dacă nu, Cu limba ta șerpească, Ascuțită Și ipocrită, Aplică-mi sărutul mortal, Cu ochiul tău de smereală Dă-mi uitătura letală. Pleacă! Pleacă! Aspidă, Din sufletul meu ucis, Din trupul meu proscris, Năpârcește, Șopârlește, Șerpește, Întoarce-te-n Poveste. Netrăirea timpului. O zi din cele fără noimă! De vină e numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
meu este feminin, așa cum ați putut observa, și tulburam cu insolența mea tinerele perechi sosite la scăldat. Trupurile lor erau tinere și frumoase, limba mea veninoasă plescăia de plăcere să le cuprindă buzele roșii și cărnoase și să le aplice sărutul mortal. Îi îndrăgosteam ca apoi să-i țin la distanță, într-un chin insuportabil, departe de împlinirea iubirii. De asemenea, îi hrăneam cu patimi lascive pe cei prinși deja în alte părți sau pe cei ce nu mai puteau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în acest sentiment neexprimat, neadmis al lui Maurizio. Ea e blocată în cel mai nerostit, dar cel mai elocvent și mai evident sentiment din viața ei. Pentru că ea e sigură de iubirea lui Maurizio. De ce s-o năruie cu un sărut efemer? Cu o noapte searbădă? El, așa cum v-am mai spus, este un netrebnic și un fricos, e paralizat de propria lui dorință, pentru că nu-și poate depăși mediocritatea și siguranța vieții în care este prins. Pulcheria este dorința lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
luat cu mine la insistențele mamei. Ce scrii acolo, așa de dimineață? Ești în vacanță! Spală-te pe dinți și vino la masă! Și mă apasă cu pieptul ei pietros și voluminos pe spate, în timp ce-mi aplică un sărut zemos pe frunte. Scriu tot ce-mi trece prin minte! Îi răspund imperturbabil. Scriu cu o frenezie și viteză insuportabile, fără să mă pot opri. Scriu cu o vervă nebună despre toate și despre toți, de-a valma. Despre prietenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de an, ritualul căsătoriei este oficiat prin acel "dans al albatrosului", ca preludiu al zămislirii oului și al reîntregirii cuplului. I-aș spune mai degrabă duel acestui dans, căci cuplul își lovește ciocurile într-o încrucișare de săbii ca un sărut năprasnic. Trupurile lor mari se leagănă într-o parte și alta, ca cel al rațelor, doar alura lor suplă și ritmul susținut transformă ridicolul mișcării în grațios. Legănarea e urmată de frângerea sau coborârea gâtului, ce survine între cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prezumtivul ei iubit erau sporadice și circumstanțiale: câteva plimbări sub clar de lună, ieșiri la cinematograf, la cofetărie, de câteva ori chiar și la restaurant. Și întâlnirile se materializau în plan erotico-senzual cel mult într-o strângere de mână, un sărut furtiv, în care buzele erau foarte vag abuzate, sau o atingere în treacăt peste umăr. În rest, discuții fără șir și fără noimă din care nu-și putea aminti nimic. Când ajungea acasă, retrăia pas cu pas, gest cu gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a nu-i mai asculta privirile. Ea se logodea întâi, apoi, după lungi dispute asupra dotei, a conturilor bancare ale trântorului ce trebuiau aduse ca ofrandă reginei lui, urma cununia propriu-zisă cu tot fastul, textile macabre, verighetele-cătușe de aur, cununa, sărutul fugar, rece, șters, fără gust, fără sentimentul care ar fi trebuit să-i incumbe. Dansul de rigoare și intimitatea ca răsplată a întregului ritual regizat prost și jucat fără implicare. Și zilele treceau monotone, și într-o cameră și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]